Sezonul 2, episodul 1

Putem spune despre Big Little Lies – Marile minciuni nevinovate că personajele sale se pricep de minune să se poarte oribil unele cu celelalte.

Nu-i vorba despre oribilitatea evidentă care a susținut scenariul Sezonului 1 al serialului HBO și din care, fără îndoială, va izvorî acțiunea întunecata a Sezonului 2. Deci, nu violul, nici abuzul soției – acestea sunt ingredientele  thriller-ului modern din orașele mici, la urma urmei, ci picăturile de otravă dintr-un schimb de replici la poarta școlii, din privirile infatuate în biroul agenției imobiliare. Exact aceste momente constituie coloana vertebrala a dramei scenaristului David E Kelley, în care aciditatea interacțiunilor umane banale sunt exagerate doar puțin fata de cum le percepem in realitate, iar efectul este fascinant. Marile minciuni nevinovate ridica bucuria de necazul altuia la rang de artă.

Primul episod al noii serii ne oferă un calup de “viață reintrată în făgașul  normal”, pentru a ne facilita accesul in amenințarea politicoasa a traiului  în bogatul oraș californian de pe litoral, Monterey. Renata (Laura Dern, o narcisistă delicioasă) îl mustră pe noul profesor înainte ca acesta s-o întâlnească pe prețioasa ei Annabella (IQ: 152).

Madeline (Reese Witherspoon, atât de bună, cu limba atât de ascuțită) se află într-o concurență acerbă, chiar dacă numai in închipuirea ei, cu fiecare mamă întâlnita în fața școlii. Soțul actual al lui Madeline schimbă, din nou, pe un ton relaxat, invective cu fostul ei soț.

Dincolo de toate astea, se află vârtejul unor probleme grave, șocul resimțit după uciderea abuzivului Perry și pactul tăcerii între cinci femei, ca să prezinte crima drept accident. Dar, în afară de ucigașa Bonnie (Zoe Kravitz, excelenta in rolul de neinvidiat al persoanei cumsecade), toată lumea pretinde că viața este, dacă nu chiar roz, cel puțin sub control.

Adică toată lumea, cu excepția lui Mary Louise, mama lui Perry, rol distribuit in mod genial lui Meryl Streep. Streep pivotează între lucruri triviale și traumatice, cu o abilitate dezarmantă. Mary Louise privește cu suspiciune circumstanțele morții fiului; o interoghează pe văduva Celeste in legătură cu coșmarurile ei și-și strigă durerea în fața familiei îngrozite. În ambele scene, Nicole Kidman o interpretează pe Celeste cu empatie tulburătoare.

Dar Mary Louise are timp și să savureze o cafeluță la terasa populară a stațiunii, unde i-o trântește lui Madeline: “Ești scundă rău” și “Am impresia că oamenii scunzi nu sunt demni de încredere”. Lui Streep pare să-i facă plăcere acest rol, jocul ei are acea dulceață caracteristică, in timp ce amestecă arsenicul cu lingurița.

Mare lucru nu se întâmplă în acest episod; doar se face o analiză a stării de spirit a personajelor. Dar povestea este la început. Am avut prilejul să ne refamiliarizăm cu aceste personaje viu colorate, solipsiste și materialiste, dar prea asemănătoare nouă ca să le urâm. La un moment dat, Mary Louise îi spune lui Madeline – enervantă la culme, dar, până la urmă, simpatică foc – că a etichetat-o drept  „nesățioasă” – una care tot vrea câte ceva, care nu este niciodată mulțumită de ceea ce are.

Probabil Marile minciuni nevinovate vrea sa sublinieze ca suntem cu toții nesățioși și vrea să ne arate că nimeni nu-i perfect.

Articol scris de Serena Davies și apărut în The Telegraph, pe data de 10 iunie, 2019.