Sezonul 2, episodul 5

Marile minciuni nevinovate, episodul 5 mi-a amintit de titlul piesei lui Thomas Heywood – Woman Killed with Kindness. Adică Celeste, care se luptă cu Mary Louise pentru custodia copiilor. Mary Louise este pioșenia întruchipată, cu texte precum este vorba despre ceea ce este mai bine pentru băieți, dar ne întrebăm care-i adevăratul ei scop? Crede că Celeste este criminala? Nu crede o iotă ce aude despre fiul ei? Celeste este furioasă că avocata ei nu a spus mai nimic la această primă audiere, dar avocata răspunde că judecătoarea nu-i genul care să se lase impresionată de  vorbe pompoase. Celeste nu trebuie decât să dovedească faptul că nu este dezaxată.

Celeste îi cere sfatul lui Renata, iar ideea strălucită a Renatei este de “a-și încerca norocul” cu Mary Louise, poate o convinge să renunțe la custodie. Este atât de evident că ideea nu-i bună. Nu ne este foarte clar dacă Celeste aprobă ideea, dar Renata o pune în aplicare oricum, așa cum îi stă în fire.

Nu știm de ce Renata crede că ar putea s-o domine pe Mary Louise în casa ei imensă și goală; firește, primul lucru pe care-l face Mary Louise este să sublinieze că spațiul este în mod evident lipsit de mobilier. După cum ne așteptam, Mary Louise o evaluează rapid pe Renata și pune sare pe rana încă deschisă a falimentului și a vieții ei în picaj:  Atât de multe amintiri pierdute… și pentru ce? Mary Louise știe cum să amplifice jena financiară pe care femeia tipică din Monterey ar face orice s-o ascundă sub un strat gros de fard sau să o evite cu totul.

Ziggy este agresat verbal de un băiat care îi spune că s-a născut din greșeală și, atunci când gemenii sar în apărarea sa, bătăușul le aruncă în față că tatăl lor este un violator. Copiii din ziua de azi; atât de precoce! Se încinge o păruială, iar  bătăușul ajunge la spital cu buza spartă. Ziggy și gemenii sunt suspendați.

Celeste îi interoghează pe fiii ei în legătură cu incidentul de la școală, iar unul dintre îi strigă exasperat “să nu fie o cățea”. Celeste le povestește apoi despre custodie, zdruncinându-le și așa fragila senzația de siguranță. Înapoi la întâlnirea cu avocații, Mary Louise propune custodia comună: copiii ar urma să stea în timpul săptămânii cu mama, iar în weekend cu bunica, cu condiția ca Celeste să urmeze un tratament de dezintoxicare. Dar Celeste nici nu vrea să audă. Preferă să ajungă la tribunal, cu riscul de a comite sperjur daca este întrebată despre moartea lui Perry.

Madeline și  Ed participă la workshop-ul de terapie pentru cupluri, unde li se spune să se învârtă prin încăpere și să îmbrățișeze pe oricine au chef. Cei doi nu știu cum să fugă mai repede de acolo, iar, în drum spre casă, au probabil prima conversație cinstită de ani de zile. Ed știe că a fost o alegere “calculată” pentru o femeie care s-a căsătorit “din dragoste” iar apoi a fost abandonată de primul soț, o femeie care a abordat căutarea unui nou soț la fel ca un manager de resurse umane, care are liber postul de “tată”. Cât de bine este să vezi dinamica sexelor inversată măcar o dată.  Câte filme ați văzut în care soțul își înșeală soția și ea este cea care trebuie să aleagă între –  așa cum pune problema Ed – să plece cu demnitatea intactă sau să rămână cu cineva în care nu mai are încredere, de dragul copiilor? Vulnerabilă, Madeline îi promite că n-o să-i mai fie infidelă, deși o să mai facă greșeli pe viitor, dar toate greșelile vor fi noi nouțe.

Ziua lui Bonnie este împărțită între îngrijirea mamei și clipe de tandrețe cu fiica, care-i aduc în minte momente din copilărie cu mama abuzivă care o brusca și țipa la ea. Aflăm că tatăl știa de abuz și n-a făcut nimic s-o protejeze. Într-un scurt moment de luciditate, Elizabeth îi cere lui Bonnie s-o omoare. Două crime în două sezoane? Hmm…

Biata Anabella, care a avut un atac de panică din cauza încălzirii globale, primește acum, pe neașteptate și din motive extrem de suspecte,  o învoire de la școală pentru a petrece o zi mamă-fiică. Anabella se întreabă daca nu-i vorba despre faliment. Scumpo, nu totul se învârte în jurul banilor, îi răspunde Renata. – Ei bine, ba da. Dar nu tocmai.

Episodul se încheie cu un montaj rapid de personaje pe cale să ia decizii foarte interesante. Tori, soția directorului de teatru, îi face avansuri lui Ed. Între timp, Bonnie este la secția de poliție, întrebându-se dacă să intre sau nu – când, ce să vezi, din clădire iese Corey, care pare s-o recunoască, cu o secundă înainte de genericul final. Corey, presupun, este un polițist sub acoperire, care o seduce pe Jane pentru a obține informații despre ce s-a întâmplat cu Perry. Dacă așa este cazul… biata Jane!

Articol de Jessica Goldstein, aparut in New York Magazine’s Vulture pe data de 7 iulie.