Sezonul 2, episodul 7 (part one)
Marile minciuni nevinovate – Big Little Lies s-a încheiat fără nici o drama notabilă, în afara unui trenuleț electric făcut țăndări – și, poate, o viitoare încarcerare pentru ucidere, respectiv obstrucționarea justiției, pentru grupul Monterey 5.
Duelul dintre Kidman și Streep – scuze, vreau să spun Celeste și Mary Louise – a dominat acest episod final, așa cum ne-am așteptat. Nu poți să aduci în distribuție cea mai talentată actriță a tuturor timpurilor și să nu îi dai spectacolul pe mână și să-i lași dinții falși să-și facă treaba. Desigur, am asistat la niște interpretări strălucite de ambele părți. Kidman a apelat la toate trucurile pentru a apărea rezervată și oțelită, iar lui Streep îi jucau ochii în cap de-ai fi zis că, acum-acum, îi sar din orbite și încep un șir conga în boxa martorilor.
Dar pe toți sfinții, a fost un final de toată frumusețea, cu o fundă roșie scumpă și foarte șic aplicată unei povești, care, odinioară, a bătut toba despre exploatarea femeilor și se încheie cu un grup de femei, care plătesc scump pentru infracțiunile și neajunsurile bărbaților din jur lor… cu excepția lui Madeline, care are parte de o reînnoire a jurămintelor, de vis.
Nici avocatul lui Celeste, nici cel al lui Mary Louise nu au încredere în confruntarea din a treia zi a acestei audieri incredibil de lungi. Celeste va ceda cu siguranță în fața presiunii, este de părere avocata ei inutilă, dar probabil foarte scumpă. Și avocatul lui Mary Louise (jucat de Dennis O’Hare) e convins că o femeie înfuriată își va pune la zid, în mod legal, soacra, vis pe care-l are oricare fetiță.
Dar Celeste are două arme secrete. Își începe interogatoriul, mai întâi (dintr-un motiv oarecare), permițându-i lui Mary Louise să-i treacă în revistă toate neajunsurile, culminând cu întrebarea cheie a întregului sezon: Sunt o mamă rea? Poate că n-a fost decât o tactică pentru a o face pe Mary Louise să se simtă în largul ei, pentru că apoi Celeste se dezlănțuie, aducând în discuție cât de aptă este Mary Louise ca mamă și, în cele din urmă, aruncă bomba această femeie a ucis un copil aflat în îngrijirea ei. Aflăm astfel că fratele lui Perry, Raymond, a murit într-un accident de mașină, cu Mary Louise la volan.
Confruntarea dintre cele două femei, cu excepția evoluției à la Babe Ruth a lui Renata (Laura Dern), este scena cea mai captivantă a acestui final de serie, când Mary Louise se prăbușește sub avalanșa întrebărilor lui Celeste și simte, din plin, ce inseamnă să fii pus la zid, așa cum a îndurat Celeste la audierile anterioare. Totuși, partea interesantă a scenariului este ca ne face să ne întrebăm dacă nu cumva ceea ce i-a povestit Perry lui Celeste – că mama lui l-a învinuit pentru accident, că i-a spus că el l-a cauzat, că purtarea lui neastâmpărată a distras-o și a dus la moartea fratelui – este o minciună. Oare Mary Louise, toată numai suspine, o acuză pe Celeste că minte, pentru că niciodată nu a spus aceste lucruri, iar fiul ei (un violator notoriu și soț abuziv) a spus aceste povești cusute cu ață albă pentru a câștiga afecțiunea soției sau pentru a-și explica violența? Sau într-adevăr nu reușește să se auto-analizeze suficient de bine pentru a-și da seama că nerăbdarea ei a ucis indirect un copil, iar cruzimea sa l-ar fi putut transforma pe celălalt într-un monstru?
Oricum, videoclipul acela în care Perry o bate pe Celeste, descoperit ca prin minune cu o seară înainte, este atât o fâsâiala emoțională cât și un truc narativ jalnic. Serios? Dintr-o dată apare un videoclip care arată tuturor, clar ca bună ziua, că Perry a bătut-o măr pe Celeste? Celeste trebuia neapărat să aibă dovezi clare că soțul ei i-a smuls părul din cap, a dat-o cu capul de toți pereții și i-a otrăvit viața cu frică, anxietate și durere? Suntem încă acolo, în epoca în care, fără o înregistrare sau un martor ocular sau fără sânge care să-i șiroiască din nas, o femeie poate fi acuzată că spune bazaconii?
Avem parte de un scurt moment, când Mary Louise apare la ușa lui Celeste, în care avem impresia că lucrurile ar putea să ia o întorsătură neașteptată – oare Mary Louise va fi ea însăși violentă? Dar nu se întâmplă nimic, iar, a doua zi, cele două femei au șansa să se adreseze curții. Mary Louise pare să creadă că acuzarea unei femei că a fost “complice” la propriul abuz este o idee bună și o va convinge pe judecătoare. Celeste subliniază, pe bună dreptate, că “i-am protejat (pe băieți) în ciuda șansei potrivnice. I-am ținut în viață, m-am ținut în viață.” Și, bineînțeles, Celeste își câștigă copiii și este destul de generoasă să-i trimită să-și îmbrățișeze bunica machiaveliană, pentru care, trebuie să recunosc, am simțit un pic de simpatie la sfârșitul audierii.
Articol de Hillary Kelly aparut in Vulture pe data de 22 iulie.
Citește part two
Film Serial 