Misterul lacului – Sezonul 2

Top of the Lake: China Girl

Citește și Misterul lacului – Sezonul 1

Se întâmplă lucruri ciudate când serialele se mută dintr-o locație într-alta. Starea de spirit languroasă a primului sezon din True Detective, adânc înrădăcinată în cultura și istoria mistică a Louisianei rurale, s-a transformat într-o ficțiune stângace, parcă scrisă de fani, când spectacolul a fost reluat în California urbană, un an mai târziu.

Miniseria lui Jane Campion, Misterul lacului (Top of the Lake) din 2013,  despre o detectivă (Elisabeth Moss) care investighează dispariţia unei fetițe însărcinate, a fost filmată pe fundalul oraşului fictiv Laketop, din Noua Zeelandă, iar o mare parte din energia serialului a fost extrasă din peisajul sumbru, ca dintr-o  altă lume. Munții maiestuoși  care se profilează la orizontul câmpiilor îngălbenite,  pun comportamentul ciudat, chiar suprarealist, al locuitorilor din Laketop în cadrul corect. Atunci când un serial este atât de ancorat în topografia sa, este greu să ne imaginăm cum ar putea arăta în altă parte – imaginaţi-vă Twin Peaks filmat în Panama City sau Sex and the City în Texas.

Exact asta s-a întâmplat cu Misterul lacului: Chinezoaica (Top of the Lake: China Girl). Cu acţiunea plasată în vecinătatea plajei Bondi din Sydney, drama de șase ore nu pare să fie ancorată în noua locaţie. Obsesiile caracteristice sunt toate acolo – maternitate, misoginie, atingerea potenţialului maxim – dar scoaterea lor din contextul peisajului dramatic din Noua Zeelandă, le-a neutralizat cumva potențialul narativ.

Nu este în niciun caz singura problemă a sezonului. În acest decor mult mai convențional, lacunele din povestea poliţistă a lui Campion sunt mai clare, iar povestea și dialogul sunt amplificate până la punctul de teatru absurd, parcă pentru a compensa.

Multe dintre elementele narative și retorice care au făcut memorabil sezonul întâi,  sunt prezente și aici, inclusiv o serie de povești paralele, ingenios întrețesute, care tratează direct subiectul războiului între sexe, într-o manieră atât de clară încât este aproape o parabolă. Peisajul primordial al sezonului întâi, un amestec de munți împăduriți și lacuri învăluite în ceață, îți crea un sentiment edenic, asortat cu dialogul împânzit de aluzii biblice: proprietatea de pe malul lacului a misoginului Matt Meacham, se numea Paradise, iar Matt însuși făcea impresia unui şarpe. Sezonul doi, în care Robin se întoarce la Sydney, se învârte în jurul unei alte investigații cu nuanțe sexiste: cadavrul unei prostituate asiatice este îndesat, de un agresor necunoscut, într-o valiză și aruncat în ocean. Investigația pare să fie legată de fiica pe care Robin a dat-o spre adopție în urmă cu 18 ani.

Principalul antagonist al serialului este misoginia, care pare să fi infectat Laketop atât de nociv în primul sezon, încât nici măcar o comunitate exclusiv feminină, păstorită de enigmatica GJ (Holly Hunter) n-a putut s-o îndure.

Tabăra femeilor de lângă lac a fost extraordinară și hilară, dar ar fi putut fi înlăturată fără a aduce vreun prejudiciu structural întregii acțiuni. Echivalentul din China Girl – un grup oribil de tineri amatori de pornografie, care sunt incapabili să comunice cu femei care nu sunt prostituate – este integrat mai bine în scenariu.

Dar în China Girl, pe fundalul orașului mult mai mare – Sydney, prezentarea continuă a bărbaților drept violatori, proxeneți, adulteri și ucigași este atât de hotărâtă încât începe să devină comică. În afara grupului de bloggeri fără pretenții, care administrează un site web pentru evaluarea prostituatelor și se întâlnesc săptămânal să discute despre favoritele lor, colegii de sex masculin ai lui Robin fie îi fac avansuri, fie râd de aspectul noii sale partenere, Miranda (Gwendoline Christie din Game of Thrones). Chiar și prietenul lui Robin, medicul legist, face referire la viața ei sexuală, spunându-i că s-ar însura cu ea  dacă ar avea un penis mai mare. Adevăratul răufăcător este, însă, „Puss” Braun (David Dencik), un imigrant german, fost profesor, care întruchipează o caricatură de personaj negativ, într-un mod care sfidează logica, ca și cum Joker ar conduce un bordel și ar seduce minore doar ca să-i tortureze pe părinți.

Oricât de fără ieșire ar fi toxicitatea masculină, noile episoade sunt axate pe subiectul maternității: ce înseamnă, cât costă și deciziile pe care le iau femeile atunci când nu pot fi mame pe cale naturală.

Nicole Kidman este fabuloasă și atât de reală ca mama adoptivă a lui Mary: profesor universitar, deșteaptă foc, enervantă, în special pentru fiica ei. Se pare că orice fel de relație mamă-fiică nu este ușoară. Tensiunea dintre femeia care a născut un copil și femeia care l-a crescut  învăluie acțiunea într-o mantie hidoasă. Mai rău este că Robin, care a fost atât de competentă în timp ce era cu adevărat vulnerabilă în primul sezon, este acum un potpuriu de clișee despre femei singure la treizeci de ani: ostilă, perpetuu abțiguită și obsedată de fertilitatea ei, bântuită de vise recurente despre fetuși.

Însă cel mai mare rateu al lui China Girl este modul în care tratează personajele feminine de culoare. Titlul se referă la porecla pe care polițiștii i-au dat-o victimei din valiză, care era thailandeză, nu chineză. Este evident că Campion este perturbată de industria sexuală legalizată din Sydney, formată preponderent de imigranții din Asia. Pentru a o critica, ea împletește două povești: prostituatele din bordelul lui Puss sunt, de asemenea, în mod ilegal, mame-surogat pentru cuplurile albe infertile. Este o intrigă stângace și nu reușește să-i impună punctul de vedere legat de exploatarea imigranților de către Occident. Nici personajelor thailandeze nu li se oferă posibilitatea de a fi mai mult decât niște manechine în vitrină – China Girl nu oferă un context poveștilor, sentimentelor sau viselor lor, dincolo de a sublinia faptul că, în mare, își urăsc meseria. Încercând să expună eșecurile etice în modul în care Occidentul profită de forța de muncă străină, Campion perpetuează în mod involuntar ciclul, oferind timp de ecran scurt fetelor, a căror prezență nu face decât să înfrumusețeze poveștile personajelor caucaziene.

Primul sezon din Misterul lacului, care a funcționat perfect ca o miniserie de sine stătătoare, a fost suficient de subtil și de nuanțat pentru a evidenția modul în care ura față de femei poate fi inveterată la toate nivelurile în comunități. China Girl, scoasă din peisajul izolat al orașului Laketop, își pierde atât mediul vizual distinctiv, cât și realismul magic. Sfârșitul episodului final indică un al treilea sezon din Misterul lacului, deși, în acest moment, fanii primului sezon ar putea fi înclinați să pretindă că sezonul doi n-a existat. 

Articol de Sophie Gilbert aparut in The Atlantic pe data de 12 septembrie 2017.

Ce părere v-a făcut Misterul lacului – Sezonul 2? A fost povestea polițistă convingătoare? Așteptați cu interes următorul sezon?