Două premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun actor în rol secundar Brad Pitt.
A fost odată la… Hollywood (Once Upon a time… in Hollywood), potpuriul lui Tarantino de cultură pop, are o esență cordială.
Nostalgic, amuzant și complicat, noul film al lui Quentin Tarantino, A fost odată la… Hollywood (Once Upon a Time… in Hollywood), ar putea fi cel mai cald film de la Jackie Brown încoace – ceva ce nu te-ai aștepta să auzi despre un film care se petrece pe fundalul crimelor Manson din 1969.
Tot timpul se întâmplă ceva care să-ți stârnească ochiul și creierul: compoziții captivante, aluzii la programe și filme TV imaginare din anii ’60, o imitație italiană de Bond, filme western atât spaghetti, cât și neo-Hollywoodiene. Povestea se derulează lent, apoi sare brusc în timp, cu bucăți imprevizibile de voice-over, o coloană sonoră inspirată de pop-ului anilor ’60 și aluzii la nenumărate alte filme, inclusiv la unele din filmografia lui Tarantino.
În esență, potpuriul cinematografic A fost odată la… Hollywood este un film camaraderesc cu Leonardo DiCaprio și Brad Pitt. DiCaprio joacă rolul lui Rick Dalton, un actor expirat, vedeta unui serial western recent anulat, care se chinuie să apară ca invitat special, în roluri de bandit, în emisiuni populare. Singura lui securitate financiară este casa pe care o deține pe Cielo Drive, în Benedict Canyon, chiar lângă vila Tate-Polanski. Cel mai bun prieten și tovarăș de pahar este fosta sa dublură și cascador, acum asistent personal, Clint Booth (Pitt). În timp ce Rick se lăfăie în vila sa, Clint locuiește într-o rulotă din apropierea unui cinematograf în aer liber, cu cățelușa Brandy.
Cei doi actori frumoși și faimoși, aflați acum la vârsta mijlocie, DiCaprio și Pitt sugerează vag o versiune posomorâtă a lui Butch Cassidy și Sundance Kid. Jocul lor contrastant se împletește armonios. Rick, DiCaprio, actorul dintre cei doi, este întotdeauna în pragul lacrimilor sau a unei crize de isterie. Cliff, intimidant, dar prudent, se poartă de parcă violența ar face parte din viața lui de zi cu zi și s-a dus vestea ca așa ar fi.
Dar Leo și Brad nu sunt singurele staruri din A fost odată… la Hollywood. Distribuția este profundă și faimoasă; pe ecran se perindă o mulțime de fețe celebre: Al Pacino în calitate de agent al lui Dalton, Kurt Russell și Zoë Bell pe post de cascadori, Lena Dunham și Dakota Fanning în anturajul lui Manson (Fanning o interpretează pe Squeaky Fromme, viitoarea aspirantă la un asasinat prezidențial) și Bruce Dern, în calitate de proprietar al notoriului Spahn Ranch, unde s-a stabilit cultul Manson. Alți actori care interpretează personaje renumite sunt: Damian Lewis în rolul lui Steve McQueen, Mike Moh care îl joacă excelent pe Bruce Lee, Emile Hirsch în rolul hair stylist-ului celebritaților, Jay Sebring.
Avem parte de câteva scene lungi, fascinante, cu Rick pe platourile de filmare ale unui film Western – joc actoricesc despre joc actoricesc. Cea mai bună dintre ele o are ca protagonistă pe tânăra Julia Butters, o fetiță de opt ani, extrem de serioasă, care încearcă să se pregătească pentru rol, în timp ce Rick, smiorcăit, deprimat și foarte mahmur, se așează lângă ea, încercând să intre în contact cu o altă ființă umană. Scena încetinește ritmul filmului destul de mult, dar iese în evidență ca o scenă dramatică de sine stătătoare.
O mare parte a timpului, uităm de spectrul crimelor din casa Tate-Polanski, din noaptea de 8 spre 9 august (urmată de uciderea lui Leno și Rosemary LaBianca în noaptea următoare). Dar spectrul plutește amenințător peste cea mai mare parte a filmului. Una din adeptele lui Manson, numită Pussycat (Margaret Qualley, din Cei rămași), în blugi tăiați și un top croșetat, tot încearcă să-l convingă pe Cliff să o ducă cu mașina și poate să-l întâlnească pe Charlie.
Cea mai celebră victimă a lui Manson, actrița Sharon Tate (Margot Robbie), soția însărcinată al lui Roman Polanski (Rafal Zawierucha), are un fir narativ separat, în care oarecum plutește în propria bulă aurită. Există o secvență lungă în care Tate merge la o casă de film pentru a petrece o zi, urmărind de la cap la coadă o ecranizare a adevăratei Sharon Tate, într-un rol comic, ridicol, alături de Dean Martin, în comedia cu spioni, The Wrecking Crew.
Deși este cel mai bine să nu dezvăluim prea multe despre întorsăturile de intrigă ale lui Tarantino, să spunem doar că, în A fost odată la… Hollywood este la fel de fidel adevărului istoric, ca în Django Unchained și Inglourious Basterds.
A fost odată la… Hollywood (Once Upon a Time… in Hollywood) se joacă cu registre diferite de intensitate, de la scene potolite de camaraderie până la scene de pur haos în stilul Tarantino. Este posibil să nu-ți placă fiecare crâmpei din acest potpuriu, dar nu încape nici o îndoială că cel care ni l-a dăruit a pus suflet.
Liam Lacey, Original-Cin, 25 iulie
Film Serial 