Henriada lui Shakespeare a fost reluată cu accente ciudat de sentimentale în filmul The King al regizorului și co-scenaristului David Michôd, trădând interpretarea decentă a lui Timothée Chalamet, în rolul titular al monarhului Henric al V-lea. Iar rolul lui Robert Pattinson ca Delfin, nedemn de a fi menționat pe un CD demo, ne-a amintit de John Cleese în Monty Python and the Holy Grail: „Sunt francez! De ce crezi că am acest accent orrribil, rege prost?”

The King înlocuiește textul lui Shakespeare cu un dialog mai pe înțelesul tuturor, în stilul ușurel din Urzeala tronurilor, emasculează faimoasa trădare emoțională a piesei de teatru și chiar sugerează nonșalant o explicație improvizată a teoriei-conspirației pentru casus belli dintre englezi și francezi, înainte de Agincourt.
Printre altele, succesiunea pieselor lui Shakespeare – Henry IV Partea 1, Henric al IV-lea Partea 2, Henric al V-lea – urmărește viața din secolul al XV-lea a lui Henric, Prințul de Wales, care este inițial un pierde-vară, un bețiv și un hoinar cunoscut sub numele popular – Hal în tavernele din Eastcheap din Londra, aflat sub influența corupătoare a renumitului bon vivant și oportunistului meschin, Sir John Falstaff. În original, Hal își ia în mâini destinul odată cu moartea tatălui său, Henric al IV-lea, respinge fără scrupule jalnica figură-paternă a lui Falstaff („Bătrâne, nu ştiu cine eşti.” îi spune el în Henric IV-lea Partea 2) și devine regele războinic al națiunii. În The King, procesul de maturizare a lui Henric al V-lea este accelerat extrem și nu îl respinge pe Falstaff – interpretat de Joel Edgerton – ba chiar îl ține alături drept consilierul său de încredere pe câmpul de luptă, un fel de Little John pentru acest Robin Hood.
Tot cinismul înverșunat al lui Falstaff din piesa de teatru, legat de onoare și absurditatea războiului este omis, deși Falstaff din The King are scrupule novatoare despre război, care sunt cu secole înaintea timpului său, opunându-se cu fermitate împotriva executării prizonierilor de război (genul de eveniment sinistru care, totuși, nu este descris cu ajutorul camerei de filmat). Se pune un accent nou pe confruntarea unu la unu și sentința prin luptă, cu mult zornăit și zdrăngănit à la Bresson, în timp ce cavalerii în armuri se ciocnesc unul de celălalt. Acestea și secvențele de luptă sunt filmate plauzibil.
Sean Harris are un rol interesant în rolul de lord-companion al lui Henric; avem parte de o apariție scurtă, dar memorabila a lui Thibault de Montalembert (Matthias, din serialul de pe Netflix Call My Agent), care joacă un Carol al VI-lea al Franței ros de griji, iar Chalamet ne oferă o interpretare magistrală ca tânăr rege cu frizură-castron. Dar atât de mult din poezia și sentimentul pierderii sunt absente din această versiune decofeinizată a poveștii…
Peter Bradshaw, The Guardian, 11 octombrie 2019
Baiatul acesta in Dune? Interesant!
LikeLike
Da, nu este doar frumușel. 🙂 A fost invitat al emisiunii SNL și de acolo știu că are și voce (cel puțin pentru urechea mea neantrenată 🙂 ). Timothee Chalamet este pe val în momentul de față. Urmează să-l interpreteze pe Bob Dylan într-un biopic. Rolul din Dune, evindent. Și The French Dispatch selectat pentru Cannes. Ai văzut The King? Mi-a plăcut foarte mult. Sunt fascinată de Falstaff, de fapt 🙂 și am fost curioasă.
LikeLiked by 1 person
Nu-i asa? Ha ha 🙂
Vad ca este solicitat, deci un nume de tinut minte. Asa am sa stiu si eu un actor, peste zece ani. The French Dispatch pare interesant. Vai, The King e pe Netflix! Am sa ma straduiesc sa-l vad (mai mult ca de obicei). 😉
LikeLike
Atunci te rog să te întorci și să ne spui dacă ți-a plăcut… The King that is. 🙂
LikeLiked by 1 person
Sa stii ca l-am vizionat, si mi-a placut foarte mult.
Timothée Chalamet este surprinzator, acum e un print goth, acum e un rece care impune.
Am si ras, nu stiu daca-ti mai amintesti scena in care cei doi printi (unul este sigur Timothée Chalamet) sunt imbracati in armura de lupta si se iau la pumni. Cam trasa de par, dar a fost de pomina si i-am dat si rewind sa o vada si baiatul meu 🙂 – fiindca noi am vazut o armura la muzeu la Peles si cantarea cel putin 10 kilograme.
Mi-a surprins relatia lui cu tanara mireasa, sincera si bazata pe respect mutual, mi-a amintit de relatia dintre Maximilian I si Mary, Duchess of Burgundy.
Frumos filmul. Mersi frumos, Jo.
LikeLike
Îmi amintesc vag de scena aceea de luptă corp la corp în armură. Sună nostim așa cum o descrii tu. 🙂 Cu ce am rămas eu după vizionarea filmului este reabilitarea lui Falstaff, intâmplător personajul shakespearian preferat. Imi place că l-au scos erou în versiunea asta. 🙂 Altfel, mă bucur că l-ai descoperit pe Timothee Chalamet. Mi-a plăcut de el și in Little Women și, evident, de-abia aștept Dune… și The French Dispatch. O să înroșesc blogul cu numele lui anul acesta. 🙂
LikeLiked by 1 person