Episodul IX nu-i va mulțumi pe toți fanii, dar este un final bun și potrivit pentru saga Skywalker.

Star Wars: Skywalker - Ascensiunea, Star Wars: The Rise of Skywalker
Star Wars: Skywalker – Ascensiunea

Indiferent dacă erați destul de mari să mergeți la film în 1977, când creatorul George Lucas și-a lansat colosul cultural pe marile ecrane, sau doar ați început să vizionați toată capitolele pe telefonul dvs. ieri, Star Wars este de neratat – la fel cum să sari peste al nouălea capitol (și ultimul, așa cum pretind ei) este de neconceput. Nu ne rămâne decât să ne grăbim să decidem dacă regizorul și co-scenaristul J.J. Abrams s-a asigurat că Star Wars: Skywalker – Ascensiunea (Star Wars: The Rise of Skywalker) este tot ceea ce îți dorești și trebuie să fie. Răspunsul scurt: Bineînțeles că nu este. Sarcina imposibilă de a-i mulțumi pe toți privitorii Stelelor îl lasă pe Abrams, care a dat startul celei de-a treia trilogii cu Trezirea forței (The Force Awakens) în 2015, încercând să cuprindă totul. Rezultatul este adesea haos, dar este, de asemenea, o explozie euforică de aventură care îți accelerează pulsul, plină de umor și suflet. Desigur, îi veți căuta nod în papură împreună cu prietenii. Dar exact asta-i ideea. Când vine vorba de fandomul Star Wars, conflictul intern este la fel de crucial ca și iubirea pentru saga.

Desigur, aveți întrebări despre intrigă: Cine trăiește, cine moare, cine le spune povestea? Va trece Rey (Daisy Ridley) la Partea Întunecată, alături de Kylo Ren (Adam Driver)? Reylo se întâmplă cu adevărat? Va exista un sărut epic? Cine sunt părinții lui Rey? Cum reușește Carrie Fisher, care a murit în 2016, să apară pentru ultima oară ca prințesa Leia? Vor apărea fantomele lui Han (Harrison Ford) și Luke (Mark Hamill) – acum una cu Forța? Va fi episodul IX cu adevărat ultimul? Răspunsul: nu mi s-a părut că ar fi sfârșitul. Iar dacă mai spun altceva, poliția-spoiler îmi va sări la gât.

Aflați numai atât: Baby Yoda nu apare (avem The Mandalorian pentru asta). Skywalker – Ascensiunea începe fierbinte cu o luptă între Rey și Kylo. Folosesc săbii laser (acum și pentru totdeauna cele mai cool arme). Kylo, ​​care încă fetișizează casca bunicului Darth Vader, este supărat că Rey este de partea Rezistenței și nu-i acceptă mâna (chiar folosește acea frază arzătoare) să i se alăture ca infam Lider Suprem al Primului Ordin. „L-am ucis pe Snoke”, mârâie Kylo,​​ „și te ucide și pe tine”. Nu vorbește serios. Nu-i așa? Încă primește ordine de la împăratul cu glugă, dezgustător de palid – Emperor Palpatine (Ian McDiarmid), care este hotărât să pună gheara pe Rey înainte ca aceasta să-și termine antrenamentul de Jedi și să se apropie Kylo prea mult de ea. Driver este teribil de priceput să confere pericol și profunzime contrariatului Kylo, ​​născut Ben Solo, fiul lui Han și Leia. Existența lui bântuită este esențială.

Descendența este foarte importantă în canonul Star Wars. Rey încă nu-și cunoaște părinții (va afla în curând), dar este loială lui Leia, care este acum general. Datorită înregistrărilor nefolosite din mult discutatul capitol de mijloc al acestei trilogii finale, regizate de Rian Johnson, Ultimul Jedi (The Last Jedi -2017),  Fisher este, din nou, în acțiune, iar căldura prezenței sale ridică ștacheta (și poate și un nod în gât). Este extrem de emoționant să o urmărim pe Leia cum predă mantaua puterii lui Rey, a cărei ascensiune este redată în film. Iar Ridley devine un luptător Jedi introspectiv, care învață că nici o regulă Jedi nu este mai presus de propriul instinct.

Intriga pe care Abrams o țese împreună cu coscenaristul Chris Terrio se bazează pe faptul că Rey și camarazii din Rezistență trebuie să pună mâna pe un cristal care le va arăta drumul către Exogol, tărâmul ascuns al Sith-ilor, unde Palpatine intenționează să se stabilească drept lider al Ordinului Final. Ați înțeles? Nu contează. Este doar o scuză pentru a reuni vechea gașcă: Chewie, R2-D2, C-3PO și BB-8. John Boyega n-are prea multe de făcut în rolul lui Finn, fostul Stormtrooper care s-a întors împotriva Părții Întunecate. Oscar Isaac e iute și glumeț și are stil în rolul pilotului Poe Dameron, dar personajul lui e prea asemănător cu Han Solo, iar flirtul lui Poe cu blindata și mascata Zorii Bliss (Keri Russell) pare superfluu. Lucrurile se animă atunci când Billy Dee Williams, acum în vârstă de 83 de ani, se întoarce în rolul lui Lando Calrissian, generalul sever pe care nu l-am văzut din 1983, de la Întoarcerea lui Jedi (Return of the Jedi).

Comparațiile cu istoria trecută a Războiului Stelelor (hai să nu insistăm asupra  trilogiei-prequel extrem de plictisitoare, pe care Lucas ne-a impus-o începând cu 1999) n-au nici un sens. Există însă o temă provocatoare la mijloc: încercarea Împăratului de a-i face pe Jedi să se simtă singuri în galaxie și incapabili să opună rezistență. De asemenea, nu contestăm reverența pe care fanul Abrams o simte pentru ceea ce a mai fost – bătăliile aeriene cu X-wings, duelurile cu săbii-laser, camaraderia. Recent, Lucas și-a exprimat dezamăgirea că Trezirea Forței (The Force Awakens) a fost practic un remake al Star Wars: O nouă speranță (Star Wars: A New Hope), din 1977. Iar alții nu-l vor ierta niciodată pe Johnson pentru că, în Ultimul Jedi (The Last Jedi), l-a transformat pe Luke într-un nihilist nebun ca ieșit din Apocalipsul acum (Apocalypse Now). Dar iată că ne luăm la harță din nou. Cu toate imperfecțiunile, Skywalker – Ascensiunea este parte din istoria filmului și, atunci când Rey și Kylo apar pe ecran, o parte de neuitat din inimile noastre.

Ți-a plăcut Star Wars: Skywalker – Ascensiunea? Spune-ne părerea ta în comentariile de mai jos.

Peter Travers, Rolling Stone, 18 decembrie