Anul trecut mi-a înflorit o idee de la sămânța sădită de Emilia, o bloggerița talentată și sensibilă. Emilia ne-a dăruit o fotografie făcută de ea însăși și a lansat provocarea de a transpune imaginea în cuvinte.

Foto: Emilia

Imaginea mă duce cu gândul la seria Cântec de gheață și foc (A Song of Ice and Fire), fantezia epică scrisă de George R.R. Martin, serie care a inspirat serialul Urzeala tronurilor (Game of Thrones). Flăcările acelea atât de benigne in fotografia originală, înseamnă război pentru mine.

De la Bătălia de la Blackwater până la Bătălia de la Castelul Negru și Bătălia Bastarzilor, Urzeala tronurilor (Game of Thrones) are o lungă istorie de secvențe de luptă legendare. În legătură cu Bătălia de la Winterfell, confruntarea finală dintre vii și morți, care a avut loc în episodul 3 al sezonului 8, creatorii emisiunii au promis că va fi cea mai mare și mai reușită secvență de luptă care a avut loc vreodată pe micul ecran. De fapt, a fost cea mai lungă secvență de luptă din istoria cinematografiei, potrivit Entertainment Weekly. Iar creatorii s-au ținut de cuvânt.

Cea mai poetică secvență a întregii bătălii a fost șarja hoardei de Dohtraki, cu săbiile aprinse de Melisandre, care au aprins ecranul într-o mare de flăcări, stinsă apoi, una câte una, de armata Regelui Nopții, până ce s-a făcut întuneric.

Ce-a urmat, bătălia dintre bine și rău, vii și morți, zombii ghețurilor cu ochi albaștri reci și cei cu ochi obișnuiți, triști a fost o baie de sânge. Timp de mai bine de-o oră, Regele Nopții părea că va câștiga Bătălia de la Winterfell.

Tocmai când totul părea pierdut, Arya apare de nicăieri și îl înjunghie pe liderul Umblătorilor albi cu pumnalul de oțel Valyrian, făcând ca restul armatei sale – inclusiv dragonul Viserion  – să dispară într-o mare de țurțuri.

Bătălia a fost câștigata de foc, de oamenii cu sânge cald. Iar ce urmează este un Vis de primăvară.