În ultimii ani, am avut parte de o mini-tendință de continuări, de exemplu, Mad Max: Drumul furiei (Mad Max Fury Road) din 2015 (la trei decenii după Cupola tunetului – Beyond Thunderdome); Vânătorul de recompense 2049 (Blade Runner 2049) din 2017 (la 35 de ani de la original); Mary Poppins revine (Mary Poppins Returns) din 2018 (54 de ani).

Adăugați la această listă Băieții răi pe viață (Bad Boys for Life), lansat la 25 de ani după original și la 17 ani după Bad Boys II. Nu ardeam de nerăbdare să văd o continuare, în ciuda charismei considerabile a lui Will Smith și Martin Lawrence.

Și totuși cronica este pozitivă pentru Băieți răi pe viață, chiar dacă seamănă atât de mult cu atâtea alte filme de gen, de la aparatul de filmat care glisează peste apă, până la scenele de urmărire la viteză maximă ale cascadorilor și schimburile de focuri de armă fără nici o considerație față de victimele colaterale, până la personajele principale care trântesc glume și schimbă insulte chiar și sub ploaia de gloanțe.

Bad Boys for Life, Băieți răi pe viață
Bad Boys for Life, Băieți răi pe viață

Deci, care-i partea bună? Începem cu Smith și Lawrence, care sunt formidabili împreună, la revenirea lui Mike Lowery și Marcus Burnett, parteneri de 25 de ani, care sunt încă luptători vajnici împotriva criminalității, deși au încetinit oarecum ritmul. Mike își vopsește ciocul și Marcus nu vede nimic fără ochelari.

Dar Mike este în continuare trup și suflet stilului de viață Bad Boys, în timp ce Marcus (care a devenit bunic) este gata să schimbe insigna de polițist cu un fotoliu comod. A terminat-o cu adrenalina și pericolul. Marcus promite să rămână pensionat, chiar și după ce Mike este împușcat de un asasin misterios, călare pe motocicletă, care jură să se răzbune pe omul care a fost la un pas să-l ucidă.

Avem parte de un moment comic cu juxtapunerea scenelor în care spilcuitul Mike bate străzile din Miami și sparge niște capete pentru a încropi niște indicii, în timp ce Marcus se învârte prin casă în halat, pune gustări la microunde și se uită la aiureli la televizor și o calcă pe nervi pe nevastă-sa (aceeași Theresa Randle).

Desigur, știm că Marcus va intra, din nou, în joc.

Căpitanul Howard, tăios, dar simpatic interpretat de Joe Pantoliano, a revenit și el, și îi eclipsează pe toți în fiecare scenă în care apare. Uimitoarea Paola Nunez este Rita, o „fostă” de-a lui Mike, care conduce o unitate de elită a Miami P.D., care o include pe Vanessa Hudgens în rolul unei lunetiste dure și pline de resurse, care îl admiră pe Mike; Charles Melton pe post de șmecheraș fără respect pentru „babacu’”, iar Alexander Ludwig, un tip cu înfățișare de Thor, care preferă să rămână în autoutilitara de supraveghere și să se concentreze pe partea tehnică, deoarece detestă violența.

Intriga se învârte în jurul lui Isabel (Kate de Castillo), care evadează dintr-o închisoare mexicană într-o manieră înfiorătoare și sângeroasă și-i ordonă fiului (Jacob Scipio), o adevărată mașină de ucis, să meargă la Miami și să-i împuște pe toți cei responsabili de încarcerarea soțului, liderul… ați ghicit… unui cartel puternic.

O notă de subsol rapidă despre Isabel, care mormăie în barbă blestemele de magie neagră și care își croiește drum afară din închisoare fără milă și relativ ușor: de ce a așteptat vreo 25 de ani să scape?

Ma rog! Bad boys, bad boys…

(Și da, Mike și Marcus fac referire la melodia din 1987 a lui Inner Circle de mai multe ori; are un rol important în coloana sonoră și este încă unul dintre cele mai molipsitoare hituri din toate timpurile.)

Printre scenariștii care apar pe genericul Băieți răi pe viață se numără noul venit Chris Bremner și veteranii Peter Craig (care a scris scenariul premiat pentru Orașul – The Town) și Joe Carnahan (Așii din mânecă – Smokin’ Aces, The Grey: La limita supraviețuirii), și deși nu știm cine a scris ce, ai senzația unui mozaic pus cap la cap. (Dintr-o dată, destul de târziu, patru dintre scenele cele mai haioase din film vin într-o succesiune rapidă și ne fac să ne tăvălim de râs.)

O încercare de întorsătură de situație, deși nostimă foc, este ridicolă din mai multe puncte de vedere. Aproape nimic din ceea ce se petrece în ultimele 20 de minute ale acestui film nu s-ar putea materializa vreodată în ceva asemănător universului familiar. Până atunci, însă, sau veți fi plecat de mult din sala de cinema, sau v-ați agățat de punga de popcorn cu hotărâre și ați decis să vă desprindeți de verosimil și să vă lăsați duși de val.

Whatcha gonna do?

Ți-a plăcut Băieți răi pe viață? Spune-ne părerea ta în comentariile de mai jos.

Articol de Richard Roeper, apărut în Chicago Sun Times, pe data de 15 ianuarie