Dacă vă pasă de cinema, subestimați Festivalul de Film Sundance pe riscul dumneavoastră. Gama largă de filme vibrante prezentate – drame extraordinare despre o familie americano-coreeană din Arkansas, sau un bătrân prins în agonia demenței sau răzbunarea vizionară a unei femei împotriva culturii violului – a fost nemaipomenită. Vor avea aceste filme o viață la fel de vibrantă în lumea largă? Rămâne de văzut. Ceea ce este de netăgăduit este faptul că au confirmat festivalul drept o rampă de lansare pentru cea de-a șaptea artă. Criticii de film de la Variety – Peter Debruge și Owen Gleiberman – ne recomanda câteva titluri:

The Glorias, Promising Young Woman, Herself - Sundance 2020
The Glorias, Promising Young Woman, Herself – Sundance 2020

The Father

Anthony Hopkins, într-o interpretare strălucitoare, volatilă și intens înduioșătoare, în rolul lui Anthony, în vârstă de 80 de ani, care este fermecător și arțăgos și alunecă treptat în demență. În timp ce se ceartă cu fiica (Olivia Colman) dacă să meargă sau nu la azil, dramaturgul francez Florian Zeller, care își face debutul ca regizor de lungmetraj, găsește o modalitate de a ne plasa chiar în mintea cuiva care și-o pierde. Stratagema ingenioasă a filmului este să ne adâncească în scene perfect realiste și plauzibile, care se dovedesc a fi evenimente care se petrec în lumea halucinantă din capul lui Anthony. Pe măsură ce fermitatea a ceea ce urmărim se transformă în nisipuri mișcătoare, The Father face ceva pe care puține filme despre deteriorarea mintală la bătrânețe îl reușesc: dezvăluie peisajul demenței ca fiind un loc de experiență viu-rațională și coerentă. Uneori, filmul pare să-l pună pe King Lear în Twilight Zone. (O.G.)

The Glorias

În filmul biografic al lui Timie Taymor, cât se poate de oportun, dar desuet, despre viața și vremurile Gloriei Steinem, legendara lideră feministă este interpretată de patru actrițe diferite, în patru etape diferite ale vieții sale. Alicia Vikander o joacă la tinerețe, când se afirmă ca scriitoare în lumea dominată de bărbați a jurnalismul din New York, din anii 1960, și în zilele sale formative ca organizatoare și vedetă în ascensiune a mișcării pentru egalitatea în drepturi a femeilor. Julianne Moore o joacă în perioada de glorie  de activism și purtătoare de cuvânt a mișcării din anii ’70 și nu numai. În aceeași măsură o biografie a celui de-al doilea val de feminism, cât și a lui Steinem, The Glorias este un film aproape uimitor de convențional, povestit de-a lungul drumului sinuos al unei biografii de la naștere până la moarte. Cu toate acestea, în punctele cele mai bune, abordarea funcționează impresionant de bine, deoarece spiritul schimbării radicale este acolo, la fiecare pas al călătoriei lui Steinem. (O.G.)

Herself

Atunci când patriarhatul eșuează, uneori o femeie trebuie să-și ia viața în propriile mâini, așa cum demonstrează regizoarea lui Mamma Mia!, Phyllida Lloyd, în acest film irlandez oportun, motivant despre o soție abuzată (Clare Dunne) care își construiește propria casă și oamenii decenți care vin în ajutorul ei în acest demers. Mulți cineaști cred, în mod greșit, că exploatarea tragediei este cea mai bună modalitatea de a stoarce lacrimi de la public, atunci când, de fapt, gesturile de bunătate spontană, dezinteresată făcute de străini pot fi cele mai emoționante. Să nu fiți surprinși dacă se va vorbi despre Herself și la anul pe vremea asta, când Lloyd ar putea fi a șasea femeie-regizor care să pătrundă în lumea dominată de bărbați a Oscarurilor. Dacă povestea vi se pare neimportantă, gândiți-vă la ea ca la un fel de metaforă pentru toate femeile singure care luptă împotriva unui sistem potrivnic – ceea ce este la fel de adevărat astăzi în Irlanda, în industria cinematografică și în lumea largă. (P.D.)

Palm Springs

Unul din rarele filme populare de la Sundance, cu adevărat pe placul mulțimii, deoarece este, de fapt, un film terific. Andy Samberg, la fel de amuzant ca de fiecare dată, dar afișând o nou-dobândită încredere șarmantă de actor în rol principal, îl interpretează pe Nyles, care este prins într-o buclă temporală, la fel ca Bill Murray în Ziua cârtiței (Groundhog Day). În fiecare dimineață se trezește într-o cameră de motel cu prietena lui amețită și se îndreaptă spre o nuntă în Palm Springs; și asta se întâmpla iar și iar și iar. Diferența constă în faptul că Nyles, spre deosebire de personajul lui Murray, face lucrurile de mântuială, ca un clovn existențial ciudat de invulnerabil, într-o cămașă hawaiană. Apoi, Sarah (Cristin Milioti), sora destrăbălată a miresei, rămâne blocată în bucla temporală împreună cu el. Scris de Andy Siara și regizat de Max Barbakow cu un spirit inventiv amuzant și neașteptat, care nu stagnează niciodată, Palm Springs este cea mai bună comedie romantică lansata la Sundance, de la The Big Sick. (O.G.)

Promising Young Woman

Ce ziceți de asta: Harvey Weinstein, cândva în topul știrilor de la Festivalul de Film Sundance, a petrecut ediția din acest an generând titluri de scandal în partea cealaltă a țării, în instanță. Între timp, în Park City, scenarista-regizor debutantă, Emerald Fennell le-a oferit un șoc tuturor acelor bad hombres (atât de mulți dintre ei identificați drept „băieți simpatici”), care până acum au scăpat de ziua judecății #MeToo: eroina ei, Cassie – interpretată de starul din O lecție de viață (An Education), Carey Mulligan, a renunțat la facultatea de medicină și își petrece weekendurile „educând” nemernicii despre principiile consimțământului. Ceea ce începe ca un thriller de răzbunare cu un concept înalt devine din ce în ce mai provocator pe măsură ce înaintăm în acțiune, contestând sistemul în care misoginia și umilirea victimelor par să fie norma. Nimeni n-ar spune despre filmul lui Fennell că ar fi subtil și totuși, s-ar putea să fiți surprinși să aflați că, din contră, thrillerul ei de răzbunare ultra-stilizat și agresiv, nu merge suficient de departe. Dacă v-ați întrebat vreodată: „De ce ar fi nevoie pentru a „declanșa” un agresor?” Iată răspunsul dvs. (P.D.)

Shirley

Dacă talentul lui Shirley Jackson, autoarea nuvelei „The Lottery”, este să-și croiască drum în acele colțuri ale creierului pe care, în mod normal, le ținem sub cheie, atunci Josephine Decker (Madeline’s Madeline) pare regizorul ideal pentru a-i găsi echivalentul cinematografic. Cu siguranță că-i va zăpăci pe amatorii de film care preferă misterele care nu lasă lucrurile nerezolvate; Shirley este ca un pulover care-ți dă mâncărimi, care se destramă sub ochii dumneavoastră, mulțumită, în mare parte, transformării lui Elisabeth Moss într-un geniu torturat, cu ochi nebunești. Mai puțin un film biografic, cât o ședință de spiritism, acest studiu psihologic neobișnuit, greu de cuantificat, oferă o variație la „Cine se teme de Virginia Woolf?”, în care o tânără pereche naivă se trezește aruncată ca un mănunchi de surcele în focul furibund al unei dispute maritale de lungă durată. Spusă din punctul de vedere al tinerei mirese Rose (Odessa Young) și al soțului nepăsător (Logan Lerman), filmul urmărește cuplul în bârlogul lui Shirley, unde realitatea se supune imaginației formidabile a autorului. (P.D.)

Minari

Nu atât un film despre maturizare cât o redare profund personală și plină de iubire poetică a copilăriei unui coreeano-american, într-un orășel din Arkansas, Minari beneficiază de profunzimea și perspectiva pe care scenaristul-regizor Lee Isaac Chung, le aduce proiectului. Așteptând până la vârsta de 40 de ani pentru a înțelege amintirile de la 6 ani, anul în care bunica a venit să locuiască cu ei în Statele Unite, Chung transformă specificul educației sale în ceva cald, tandru și universal. La fel ca filmul The Nest al lui Sean Durkin, care a avut premiera în aceeași zi la Sundance, Minari examinează cum, cu doar o generație în urmă, un tată putea să-și dezrădăcineze familia și să-i oblige să se mute undeva, unde doar el dorește să fie – deși spre deosebire de The Nest, la baza abordării lui Chung nu este nimic sinistru. Mai degrabă, Minari are o blândețe care face ca întregul film, chiar și părțile mai slabe, să pară revigorant, ca un pui de somn cu burta la soare. (P.D.)

Articol apărut în Variety