Atenție: This Westworld post is full of spoilers.

Parce, Domine, parce populo tuo:
ne in aeternum irascaris nobis.

Cruță-ne, Doamne, cruță-ți poporul:
Nu fi supărat pe noi veșnic

Cel de-al treilea sezon Westworld de la HBO, reprezintă o schimbare atât de drastică încât premiera pare mai mult un episod-pilot. Prezintă personaje noi, interesante, ale căror vieți, cel puțin inițial, nu au aproape nimic de-a face cu evenimentele din primul și al doilea sezon. Acțiunea se distanțează de parcurile tematice, acum are loc într-un viitor apropiat, la Los Angeles, care este uluitor de bine realizat. Și, cel mai important, în timp ce continuă să pună întrebări serioase despre modul în care tehnologia și umanitatea se intersectează, le pune mai rapid și mai energic ca niciodată. Mai puțin amenințător, mai emoționant – acesta este sezonul 3 al serialului Westworld.

În afară de unele laboratoare cu pereți de sticlă, camere de control subterane sterile și case luxoase, Westworld a avut rareori ocazia să ne expună cum arată lumea exterioară a viitorului – prin concepție estetica emisiunii a fost inspirată de western-uri, nu de SF. Deci, din punct de vedere estetic, înlocuirea lumii Westworld cu lumea reală implică o schimbare de gen. Au dispărut pintenii și revolverele și pălăriile de cowboy; în schimb, primim autoturisme automate fără șofer și constructori de roboți, mini AirPod-uri și case inteligente super-avansate. Un Los Angeles din viitorul apropiat a fost imaginat pe ecran de sute de ori, dar concepția Westworld nu extrage prea multe din inspirațiile evidente. Ne face să ne gândim mai mult la Ea (Her), filmul Spike Jonze în care Joaquin Phoenix se îndrăgostește de sistemul de inteligență artificială al telefonului.

Ca și în Ea, vedem neo-Los Angeles-ul din Westworld prin ochii unui singur nefericit, melancolic, blocat într-o rutină distructivă. Caleb, jucat cu o intensitate posomorâtă de Aaron Paul, este un veteran traumatizat care se străduiește să-și găsească un loc în lume. Automatizarea l-a blocat fără nimic util de făcut și își petrece zilele pe șantier și nopțile accesând o aplicație numită Rico, care este cam ca Uber pentru infracțiuni mărunte – făcând livrări ilicite, orchestrând jafuri minore, etc. Aplicația Rico este o creație cu adevărat ingenioasă a serialului și este unul dintre cele mai bune eforturi de până acum pentru a intra în latura ipotetică a science-fiction-ului.

Westworld a pus întotdeauna accentul pe natura inteligenței artificiale și ce ar însemna pentru o IA să dezvolte conștiință. Odată cu introducerea lui Caleb serialul explorează pentru prima dată cu adevărat ceea ce s-ar putea numi dauna psihologică a acestor progrese – ce înseamnă pentru oamenii de zi cu zi când computerele pot face munca lor mai bine decât ar putea ei vreodată. Între timp, însă, viziunea serialului asupra unui viitor în care și criminalitatea este la mila freelancer-ilor, este de-a dreptul strălucitoare. Dacă totul, de la taxiuri până la comanda cinei sunt aranjate printr-o aplicație, de ce n-ar exista un app și pentru infracțiuni? „Faceți bani, jigodiilor!”, te întâmpină aplicația Rico când o accesezi. Este extrem de sumbru faptul că, în viitor, chiar și delincvența va avea un rating cu stele.

În timp ce finalizează una dintre aceste treburi necurate, Caleb intră, în cele din urmă, în povestea noastră: o întâlnește pe Dolores, plecată din parc în lumea reală, într-o misiune care se învârte în jurul unui dispozitiv misterios, puternic, Rehoboam. Numele dispozitivului face aluzie la Biblie. Rehoboam a fost primul rege al iudeilor și fiul lui Solomon Încă nu este clar ce urmărește Dolores și nici importanța lui Caleb pentru ambițiile ei.

Evan Rachel Wood
Evan Rachel Wood, Westworld, HBO

Ceea ce este deja foarte clar este că Evan Rachel Wood este o stea. De-a lungul primelor două sezoane, Dolores a fost adesea dificil de definit, identitatea ei fiind mascată de o programare conflictuală, cronologia alambicată și resetarea amintirilor – și, deși Wood a făcut tot posibilul, personajul nu a fost niciodată îndeajuns de coerent. În sezonul 3, Dolores a fost recalibrată cu înțelepciune și chiar dacă intențiile ei sunt ambigue deocamdată, ea arată, vorbește și acționează ca o persoană tridimensională, o persoană de care ne-am atașat și pe care vrem s-o vedem reușind. Ajută mult faptul că Wood o interpretează cu o alură oțelită și că misiunea ei presupune schimburi de focuri super, urmăriri la viteză maximă și luptă corp la corp magistral coregrafiată. Undeva între Scarlett Johannson din Lucy și John Wick, Dolores este super-eroina ingenioasă din Westworld și, fără îndoială, vedeta emisiunii.

Dolores nu este singurul personaj recurent capabil să provoace leziuni corporale majore celor suficient de nesăbuiți încât s-o atace. Jeffrey Wright a revenit în rolul lui Bernard, cel cu vorba blândă, mereu amabil, care acum lucrează pe post de fermier într-o zonă rurală îndepărtată, încercând să nu iasă în evidență. (Acuzat de masacrul membrilor consiliului Delos de la Westworld, el apare la știri drept persoană căutată de autorități) Când doi colegi își dau seama de identitatea lui și încearcă să-l șantajeze, Bernard, cu o simplă apăsare de buton, se transformă și îi anihilează cu o eficiență nemiloasă de android. În ultima scenă în care apare, îl vedem că mituiește un pescar să-l ducă în Westworld.

Ni se oferă o scurtă privire asupra parcului, într-o scenă de după generic. Dar nu este Westworld. Este ceea ce se numește Warworld și este o recreare a unui orășel ocupat de naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acolo o găsim pe Maeve, la fel de uimită ca și noi. Este greu de spus dacă Warworld va fi o locație majoră pe parcursul serialului, sau dacă Maeve va pleca în scurt timp pentru a se alătura lui Dolores în lumea reală. Charlotte Hale (sau cineva care ocupă corpul-gazdă al lui Hale) insistă într-o ședință de consiliu a directorilor Delos că parcurile tematice ale companiei ar trebui să continue să funcționeze, în ciuda publicității negative antrenată de crimele în masă, deci este plauzibil că o parte a acțiunii se va petrece în parc.

Desigur, cu toți pașii mari pe care serialul le-a făcut în direcții noi, fascinante, vorbim încă, despre Westworld și avem motive să fim sceptici în privința schimbărilor. Serialul n-a avut niciodată probleme cu intriga – cel mai mare atu a fost dintotdeauna faptul că sugera niște profunzimi ademenitoare, iar partea slabă a fost refuzul de a le explora cum se cuvine. La premiera sezonului 3 este promițător accentul nou pus pe elementele fundamentale. Serialul nu a arătat niciodată mai bine; premiera este o mică bijuterie de lumini și regie artistică. Scena de luptă din finalul episodului, în care Dolores își anihilează răpitorii într-un singur cadru extins, care panoramează între vederea de pe geamul mașinii și ecranul video îndreptat spre spatele aceleiași mașini, este frumos coregrafiată și superb regizată, la nivelul unui film de acțiune de top. Dacă pe parcursul derulării sezonului misterele nu vor duce la rezultatele scontate sau nu ne vor mulțumi în totalitate, cel puțin avem ce admira la nivelul producției și cinematografiei. În ansamblu, această schimbare a accentului este o schimbare pozitivă.

Articol de Calum Marsh, apărut în IGN, pe data de 16 martie