“Nu vei avea o carieră grozavă dacă n-ai o familie fericită și invers.”, spune ea revistei People, în numărul din această săptămână.
Kristin Scott Thomas i-a fermecat pe spectatori în Pacientul englez (The English Patient) în 1996, obținând o nominalizare la Oscar pentru cea mai bună actriță pentru interpretarea ei sfâșietoare în epopeea de război. Înainte de asta, ea i-a surclasat pe Hugh Grant și Andie MacDowell, în rolul ghinionistei în dragoste – Fiona în Patru nunți și o înmormântare (Four Weddings and a Funeral).
În ciuda faptului că a jucat în filme de studio, cum ar fi Îmblânzitorul de cai (The Horse Whisperer), din 1998, alături de Robert Redford, și thriller-ul romantic Ironia sorții (Random Hearts) cu Harrison Ford, în 1999, actrița britanică a luat decizia îndrăzneață de a nu se muta la Hollywood când a fost în culmea succesului.
În schimb, a optat pentru creșterea celor trei copii – Hannah, 32 de ani, Joseph, 29 de ani, și George, 19 ani – la Paris, cu acum fostul ei soț, medicul francez François Olivennes.
“Nu vei avea o carieră grozavă dacă n-ai o familie fericită și invers. A fost o decizie de familie”, spune Scott Thomas, în vârstă de 60 de ani, pentru revista PEOPLE în numărul din săptămâna aceasta. “Soțul meu nu putea călători atât de ușor ca mine, și pentru el ar fi însemnat o schimbare importantă de carieră.”
Nu-și regretă deloc decizia.
“În plus, nu cred că aș fi făcut teatru, care este o parte uriașă a vieții mele, dacă aș fi plecat în America.”
Cel mai recent film al actriței este dramedia de suflet Soții de militari (Military Wives) – care va avea premiera în Romania pe data de 12 iunie, bazată pe povestea adevărată a soțiilor militarilor britanici, care formează un cor.
Scott Thomas o interpretează pe soția hotărâtă a unui colonel, care jelește pierderea fiului, decedat la datorie în Afganistan. Actrița a simțit o legătură profundă cu rolul: tatăl ei și tatăl ei vitreg au fost amândoi piloți ai Flotei Regale și au murit în accidente aviatice.
„Faptul că sunt creativă a fost de mare ajutor”, spune ea despre felul cum a făcut față traumei. “Am reușit să trec peste asta prin munca mea. M-a făcut să fiu bună în rolurile care presupun multă tristețe, pentru că aveam o conexiune personală cu asta. Într-un fel, unele dintre rolurile pe care le-am interpretat au fost foarte terapeutice”.
Film Serial 