După o perioadă de izolare din pricina pandemiei, înțelegem perfect că, instinctiv, căutați echivalentul cinematografic al mâncării de consolare. Soții de militari (Military Wives), deși se bazează profund pe rețeta clasică și ne este livrat într-un ambalaj tern, este exact ceea ce vă trebuie. Filmul este o interpretare romanțată a poveștii adevărate a soțiilor și iubitelor soldaților britanici aflați în serviciu militar în Afganistan, care au format un cor feminin pentru a-și cânta bucuriile și temerile. Povestea lor a devenit un serial de succes la BBC și a dat naștere unui cântec – “Wherever You Are”, care a atins nr. 1 în topurile din Marea Britanie, în 2011.
Peter Cattaneo, un regizor care n-a dezamăgit niciodată așteptările publicului, nominalizat la Oscar pentru Gol pușcă (The Full Monty) din 1997, părea alegerea perfectă pentru a aduce Soții de militari pe marele ecran. Ce păcat că scenariul lui Rosanne Flynn și Rachel Tunnard ignoră faptul că adevărul este invariabil mai uimitor și mai amuzant decât ficțiunea și ajunge să strice un lucru bun cu dulcegării. Dar nu fiți îngrijorați. Doamnele din distribuție, în frunte cu Kristin Scott Thomas și agera Sharon Horgan, pun lucrurile pe roate cat ai zice pește.
Scott Thomas o interpretează pe Kate, soția colonelului (Greg Wise), comandantul bazei militare Flitcroft. Când colonelul este rechemat la datorie, Kate simte nevoia să preia comanda femeilor rămase acasă. Această sarcină cade, de obicei, pe umerii soției celui de-al doilea ofițer la comandă, adică Lisa (Horgan, starul irlandez al serialului Catastrophe). Deși libertina Lisa face compromisuri pentru Kate, al cărui singur fiu a căzut la datorie, ea are propriul mod de a duce lucrurile la bun sfârșit. Cele două sunt ca uleiul și apa; bineînțeles că se vor amesteca la finalul filmului!
Ca activități, Kate sugerează lecturi din operele clasicilor sau studierea cinematografiei de autor, în timp ce Lisa preferă petrecerile spontane și mersul din bar în bar. Când hotărăsc să înființeze un cor, femeile se revoltă împotriva imnurilor religioase elevate ale lui Kate și gravitează spre gustul Lisei pentru melodia formației Human League “Don’t You Want Me” și “Time After Time” al lui Cyndi Lauper. Ghici cine câștigă? (N-ai trăit cu adevărat până n-ai văzut-o pe Dame Kristin cum dansează în ritmul bop al melodiei lui Yazoo “Only You”.) Coristele sunt un grup pestriț, ale cărui participante ajung șovăielnic la unison. Scenariul trece în revistă superficial personajele, cum ar fi tânăra galeză timidă, cu o voce de aur și coafeza lesbiană a cărei soție este pe front. Care dintre soțiile soldaților va rămâne văduvă? Ce zici de frumușica al cărei soț argint-viu, a făcut-o să râdă aranjând jucăriile copiilor în poziții sexuale? Moralitatea războiului este menționată doar tangențial, doar atunci când Lisa refuză să semneze o petiție de pace îndreptată împotriva soldaților, spunând pur și simplu: „Suntem căsătorite cu ei”.
Sarcina lui Cattaneo este de a le aduce pe femei la legendarul Royal Albert Hall din Londra, unde Corul Soțiilor de Militari a fost ales să concureze la Festivalul Comemorativ cu o nouă melodie, inspirată de scrisorile trimise acasă de către bărbați și compusă de Lisa. Kate nu este de acord ca Lisa să se folosească de rândurile intime pentru a „umple un gol în balada ta grosieră, sentimentală.” Iar Lisa se dezlănțuie asupra lui Kate pentru că are „un soț care prefera să meargă la război decât să stea acasă cu tine”. Toate rănile sunt vindecate până în momentul în care soțiile se adună pe scenă pentru a cânta „Home Thoughts from Abroad”, o piesă nouă pe care Robbie Williams a co-scris-o pentru film. Vor curge lacrimi. Fiți siguri de asta. Și cum Corul a inspirat o mișcare globală care le aduce împreună pe soțiile militarilor pentru a cânta în scopuri caritabile, este greu să nu saluți un film cu intenții atât de bune.
Peter Travers, Rolling Stone, 21 mai
Film Serial 