Perry Mason: Incursiune în designul costumelor

Creatoarea de costume Emma Potter vorbește despre sursele fascinante pe care s-a bazat pentru a aduce la viață personajele miniseriei cu acțiunea plasata în epoca marii crize economice, cu Matthew Rhys în rolul principal.

În noua miniserie HBO, Perry Mason, moda vizibil contrastantă din Los Angeles-ul anilor 30, este evidențiată prin diferențele dintre costume. „Odată cu Marea criză economică și, de asemenea, cu industria cinematografică incipientă, în oraș a fost această juxtapunere ciudată”, explică Emma Potter, designerul de costume al serialului cu Matthew Rhys în rolul celebrului investigator privat. „Remarcăm asta de la o seară de Revelion într-un studio de la Hollywood, până la oamenii fără venit, care migrează la oraș din alte state, în căutarea unui loc de muncă.”

Potter spune că, în contribuția ei la serial, care va difuza episodul final pe 10 august, ea a dorit, mai presus de toate, „să evite senzația de luciu superficial sau stilizare în ceea ce privește costumele”. Pentru a face acest lucru, s-a bazat pe documentație și fotografii originale pentru a înțelege cum se îmbrăcau, cu adevărat, oamenii pe atunci, inclusiv pe cartea Quick Watson, The Camera — Seventy-five years of News Photography, editată de Delmar Watson, care documentează munca familiei Watson, o familie de fotografi din Los Angeles. Și, analizând instantanee precum cele făcute de fotograful Dorothea Lange, a observat că, pentru mulți oameni din acea epocă, „îmbrăcămintea devine o a doua piele. Hainele au atât de multă uzură și viață în ele. Este vizibilă existența lor îndelungată și cât de mult îi afecta pe oameni viața grea. Îmbătrâneau mult mai repede și erau mai deteriorați. Am încercat să-i aducem pe ecran pe acești oameni adevărați. Aceasta a fost forța motrice a întregului proces de creație.”

Pentru garderoba personajului principal Perry Mason, Potter s-a folosit de acea idee de uzură. „Mason pare că tocmai s-a sculat din pat. Este foarte obosit și dărâmat și fragil”, spune designerul, care a depus eforturi considerabile pentru a proiecta un singur articol vestimentar, jacheta lui, cum trebuie. „Am avut această idee, ne-am dorit ca el să aibă un sacou anume, care să fie aproape ca o armură, în care el să poată să dispară.” Potter s-a uitat la fotografiile din epocă pentru a hotărî croiala potrivită, apoi a început să procure jachete vintage, pe care să le probeze Rhys.

„A fost important pentru Matthew și pentru mine să pornim de la o piesă de îmbrăcăminte vintage, chiar dacă ulterior am fi proiectat și altceva pentru el. Să pună ceva vechi și purtat pe el, a fost un mod organic de a găsi acest personaj, atât de răvășit”, spune ea. În cele din urmă, s-au oprit la un sacou de piele maro pentru Mason, iar Potter a făcut până la șapte versiuni ale acestuia, unele cu arsuri de țigară și nasturi slăbiți. „Am avut o echipă excelentă, care a petrecut foarte mult timp să uzeze și să decoloreze articolele de îmbrăcăminte.” De asemenea, observă obiceiul lui Mason de a achiziționa haine din locuri neobișnuite. “El se duce în diverse locuri și ia haine de pomană. Deci nimic nu trebuie să-i vină ca turnat. Nimic nu trebuie să aibă vreun sens. Îmbrăcămintea lui s-ar putea să nu cadă ca turnată precum hainele altor personaje. Ar putea fi de fapt cu un număr mai mare, dar se simte confortabil în ele și se poate deplasa cu ușurință.”

În timp ce Potter subliniază că Mason „este cine este”, pentru majoritatea celorlalte personaje principale, există diferențe interesante între modul în care se prezintă în public și cum sunt atunci când sunt singuri. „Când sunt în casele lor, oamenii sunt foarte diferiți. Cu toții au aceste alte aspecte ale vieții lor”, spune Potter (care a fost designerul de costume al sezonului trei din True Detective, serialul de succes de la HBO).

Acesta este adevărat în special în cazul măicuței Alice, interpretată de Tatiana Maslany, personaj inspirat de evanghelistul Aimee Semple McPherson. În rolul public de la biserica sa, „are această prezență scenică”, spune Potter. „Se simte aproape ca un personaj principal. Este o legendă în jurul căreia gravitează oamenii. Este cu adevărat un om-spectacol. Așa că am aflat cu plăcere că măicuța Aimee se îmbrăca cu rochii făcute de designerii care proiectau costume pentru filme.” În serial, rochiile măicuței Alice sunt „rochii de mătase foarte elegante, cu un aspect perlat, în roșu, alb și albastru sau aur și argint. Este foarte strălucitoare”, spune Potter.

Dar când măicuța Alice este acasă, „este un alt personaj”, explică Potter. „Nu vreau să dezvălui prea multe, dar versiunea ei de acasă sau din culise, care nu-i îmbrăcată cu hainele de scenă, are un aspect complet diferit. Tocmai această juxtapunere a personajului public și privat, este întotdeauna atât de captivantă în ceea ce mă privește.”

Pentru personajul lui Paul Drake, un polițist de cartier, interpretat de Chris Chalk, designerul de costume a consultat cartea Defender of the Angels, A Black Policeman in Old Los Angeles, publicată în 1969, scrisă de Jess Kimbrough despre experiențele sale din primele decenii ale secolului trecut. „[Kimbrough] nu a fost primul polițist de culoare. LAPD a avut polițiști de culoare începând cu sfârșitul anilor 1800, iar numărul lor a crescut odată cu dezvoltarea orașului. El a fost totuși primul care a relatat întâmplările prin care a trecut la vremea sa”, explică Potter.

În serial, Drake este minuțios în ceea ce privește aspectul său. “Chris și cu mine am colaborat strâns pentru a înțelege ce înseamnă pentru el atunci când este în uniforma de polițist. Probabil că este mai atent și ceva mai lustruit decât ceilalți ofițeri de poliție. Este mai dur cu el însuși”, spune ea. Când nu lucrează, una dintre hainele marcante ale lui Drake este o scurtă din tricot maro. „Este o altă piesă preferată prin cât de puternică și neobișnuită este”, spune Potter, care a consultat cartea lui Bette Yarbrough Cox Central Avenue: Its Rise and Fall, 1890-c1950: Including the Musical Renaissance of Black Los Angeles și s-a uitat la imagini cu ceea ce purtau muzicienii când cântau seara la Dunbar Hotel, un centru al scenei de jazz din LA „Îmi amintesc de [producătorul și regizorul executiv] Tim Van Patten care a pus o întrebare despre ce poartă Paul la biserică sau când iese în oraș cu soția, întrebare care a stimulat întregul proces creativ în ceea ce mă privește. S-a priceput de minune să inspire procesul de proiectare într-un mod cu adevărat organic.”

Potter n-a dorit, însă, să exagereze și să creeze ținute prea complexe pentru epoca respectivă. „Nu este o perioadă în care toată lumea are o mulțime de haine”, spune ea. De exemplu personajul secretarei juridice Della Street, interpretată de Juliet Rylance. „A fost foarte important pentru noi ca pentru anumite personaje, cum ar fi Della, să avem o garderobă destul de restrânsă și concisă și să repetăm hainele, pentru a ne asigura că, de fiecare dată când iese pe ușă, nu are o ținută diferită. Cineva ca Della ar avea grijă cu adevărat de hainele ei și puteți vedea micile reparații sau retușurile pe care le-ar fi făcut.”

Degen Pener, The Hollywood Reporter, 3 iulie