Cel de-al treilea lungmetraj al regizoarei Chloe Zhao, Nomadland, a fost unul din ultimele filme prezentate pe Lido, în competiția Festivalului de Film de la Veneția. Filmul despre explorarea vieții celor care locuiesc în rulote, în ziua de azi, a fost primit cu aplauze furtunoase. Mai târziu în aceeași zi, Zhao și vedeta-producător Frances McDormand au apărut virtual pentru a discuta despre filmul Studioului Searchlight Pictures.

Frances McDormand - Nomadland (Searchlight Pictures)
Frances McDormand – Nomadland (Searchlight Pictures)

Nomadland a fost unul dintre cele mai așteptate titluri la Veneția. Filmul este povestea lui Fern (McDormand), o femeie care, după prăbușirea economică a unui oraș industrial din Nevada rurală, își face bagajele și pleacă la drum, explorând o viață în afara societății convenționale, ca un nomad modern. În film apare și nominalizatul la Oscar David Strathairn.

Zhao a fost regizor, editor, producător și scriitor pentru Nomadland, adaptând pasaje din cartea de non-ficțiune a jurnalistei Jessica Bruder, din 2017, Nomadland: Surviving America in the Twenty-First Century.

McDormand a explicat că proiectul „a început cu cartea”, pe care i-a trimis-o Peter Spears (un alt producător al filmului). S-au hotărât asupra ei și, la scurt timp, actrița de două ori laureată cu Oscar a văzut la Toronto, The Rider, în regia lui Zhao. „Mi-a plăcut și am vrut s-o cunosc pe Chloe Zhao”, a spus ea. „Și apoi am pornit la drum.”

Distribuția și echipa de filmare de doar 25 de persoane au petrecut cinci luni călătorind în șapte state și au devenit un fel de „organism”, a spus McDormand. „A funcționat foarte bine; toată lumea a depășit liniile departamentale ori de câte ori era nevoie de ceva, și așa am făcut totul. Datorită acestui lucru am reușit să ne mișcăm foarte repede și să improvizăm când a fost cazul și să trăim în comunitatea locuitorilor de rulote în așa fel încât să nu fim un factor perturbator, ci coeziv.” În film apar mai mulți locuitori de rulotă, din viața reală.

Filmele anterioare ale lui Zhao au avut în distribuție și non-profesioniști. McDormand a spus că „a colaborat și cu alți regizori care au lucrat cu neprofesioniști, dar nu ca Chloe. Probabil că metoda ei este mai unificatoare. A fost vorba mai mult despre omagierea procesului vieții unei persoane decât de omagierea procesului de realizare a unui film. Nu am încercat să deranjăm – am încercat să pătrundem în adevărul vieții lor.”

Apoi McDormand a spus: „Ne-am jucat de-a „ce-ar fi dacă”: Ce-ar fi dacă aș fi cu adevărat una dintre ei?” Ea a menționat că a fost în timpul filmărilor la un magazin Target din Nebraska și i s-a înmânat un formular-cerere în caz că își căuta un loc de muncă. „Funcționează!”, i-a spus ea lui Zhao după aceea.

McDormand a spus că Zhao nu urmărește să facă o declarație politică, chiar dacă „alegerea locuitorilor de rulotă de a trăi mobil are mult de-a face cu disparitățile economice din țara noastră. Ne-am închipuit că am fi niște ghizi turistici, care te conduc la o comunitate de oameni care au luat decizii foarte dificile pentru ei înșiși.”

Cei care au participat la film sunt în mare parte baby boomers. Zhao a spus că găsește că generația „într-adevăr are o mulțime de valori și crede în multe lucruri, iar societatea i-a marginalizat oarecum, din cauza discriminării pe motive de vârstă pe care o avem în societatea noastră. Este minunat să fii în preajma lor. A fost pentru prima dată când oamenii au apărut pe platoul de filmare înaintea mea.”

Întrebată care a fost cea mai mare învățătură cu care a rămas după această experiență, McDormand a răspuns: „Încerci să mă faci să plâng?” Apoi a adăugat: „O profundă smerenie”.

Nancy Tartaglione, Deadline, 11 septembrie