Valul simbolismului din A treia zi (The Third Day), noua serie limitată de la HBO, crește suficient de înalt încât să amenințe că va inunda serialul. Dar două interpretări centrale imperativ convingătoare țin, totuși, spectatorii pe linia de plutire.

Citește și: A treia zi – Toamna – Interludiul teatral

Jude Law, Naomie Harris – A treia zi (HBO)
Jude Law, Naomie Harris – A treia zi (HBO)

Seria din șase părți, o coproducție cu Sky Studios, este împărțită în două jumătăți, unite prin locul în care se desfășoară acțiunea: o insulă numită Osea, care ar putea fi în largul coastei Regatului Unit, dar are o natură suprarealistă care o plasează în istoria fictivă la est de Insula Shutter (Shutter Island) și la vest de insula din Omul de răchită (The Wicker Man). Osea – o insulă guvernată de ritualuri și un fel de magie, înconjurată de ape agitate și amenințătoare și accesibilă doar pe un drumeag improvizat. Dacă pare ca sfârșitul lumii exact asta-i ideea. În primele trei episoade, personajul lui Jude Law se trezește acolo în miezul evadării de problemele vieții sale și, în curând, constată că insula și amenințarea ei anihilatoare au devenit, într-adevăr, problema vieții lui. În a doua jumătate a serialului, personajul lui Naomie Harris și cele două fiice ale sale (Charlotte Gairdner-Mihell și Nico Parker) vizitează insula cu o misiune aparent mai benignă – sunt în vacanță, pentru a fugi de impedimente despre care aflăm treptat – dar își dau seama curând că nu există ospitalitate într-un loc care pare mai mult să mistuie, decât să ofere.

Citește și: A treia zi: Un final marcant pentru experimentul extravagant HBO

Serialul are premiera la HBO care, în urma succesului Urzeala tronurilor (Game of Thrones), continuă să caute reușita în subiecte populare care operează cu metaforele ambițioase: explicarea sensului vieții cu ajutorul androizilor ca în Westworld, folosirea monștrilor sau a metaforei supereroilor pentru a scoate la iveală rasismul american ca în Lovecraft Country și Watchmen. A treia zi, care poartă amprenta distinctivă a horrorului de consum din Omul de răchită, amestecă în mod similar dorința de a ne da senzații tari, cu o semnificație superioară.

Dar, în comparație cu programele HBO cu priză la public, A treia zi combină un simbolism mai neclar, cu intențiile locuitorilor insulei (printre care Emily Watson, Paddy Considine și o Katherine Waterston foarte expresivă) obstrucționate de mister și de stranietatea neobișnuită a locului, cu un unghi de abordare mai direct asupra personajului. Deopotrivă, personajele lui Law și Harris tind să-și exprime intențiile limpede și să aibă probleme să ascundă ceea ce le trece prin minte – Law, care este gata să renunțe la viața sa, cu un fel de fatalism dureros, solitar și Harris, care se luptă cu insula pentru fiicele ei, cu o astringență disperată, persistentă. Amândoi au secrete destul de elementare, dar ambii devin cărți deschise atunci când sunt expuși lumii și ritualurilor insularilor.

Toate acestea se adaugă unui serial care nu seamănă prea mult cu nimic altceva de la televizor – cu monologuri lungi și amănunțite, simboluri care nu suplinesc clar un singur lucru, dorința de a lăsa anumite întrebări fără răspuns chiar și mult timp după ce devin incomode. Lasă impresia unei reprezentații teatrale. Nici o surpriză, de altfel, dat fiind faptul că unul dintre cei doi creatori ai serialului, Felix Barrett, este fondatorul companiei britanice de teatru Punchdrunk. Între difuzarea celui de-al treilea și al patrulea episod, Punchdrunk urmează să transmită online un „eveniment teatral live” care să unească cele două jumătăți ale poveștii.

Dar chiar și fără această producție live, jumătățile lui Law și Harris din A treia zi au sens ca parte a unui întreg coeziv. Dacă concluzia către care tindem să ajungem – că, pentru aceste personaje, sfârșitul lumii nu este atât de greu de deosebit de durerea pe care o simt deja – nu este cu totul nouă, punerea în scenă și vulnerabilitatea lor ți se par originale și-ți oferă un argument puternic pentru a-ți face timp pentru A treia zi.

Daniel D’Addario, Variety, 5 septembrie