În Călătorie neplanificată (Unpregnant), în regia lui Rachel Lee Goldenberg și adaptarea romanului cu același titlu al lui Jenni Hendriks și Ted Caplan, Haley Lu Richardson o interpretează pe Veronica, o liceancă inteligentă, populară, care este consternată, cum ar fi aproape orice tânără care încă se află la liceu, să afle că este însărcinată. Crede că ea și iubitul ei au fost atenți și totuși s-a întâmplat ceva nu-tocmai-de-necrezut. Veronica face parte dintr-o familie religioasă și nu îndrăznește să-i spună mamei (Mary McCormack, care profită la maximum de scena scurtă, dar semnificativă în care apare). De asemenea, locuiește într-un stat, Missouri, unde o minoră nu poate avorta fără consimțământul părinților; iar cea mai apropiată clinică unde poate face procedura este în Albuquerque. Veronica se scotocește de fiecare dolar, de fiecare monedă, pe care le poate găsi și, după ce îi spune mamei că merge să studieze peste week-end acasă la o prietenă, iese din casă să-și găsească drumul spre New Mexico – fără mașină.

Călătorie neplanificată (HBO)
Călătorie neplanificată (HBO)

La școală, Veronica face parte dintr-o gașcă de fete populare, dar nu le poate încredința secretul ei – sunt mai interesate de bârfele legate de sarcina la adolescente (și emiterea de judecăți critice) în loc să ofere sprijin moral sau ajutor practic. Singura prietenă la care poate apela este șleampăta și penibila Bailey (Barbie Ferreira), cea mai bună prietenă a ei din copilărie, deși relația dintre ele s-a răcit de-a lungul anilor. Bailey, care se simte respinsă de Veronica, se lasă greu la început. Dar are acces la un automobil Trans Am destul de grozav și este gata de o aventură. Este de acord să o ducă pe Veronica la Albuquerque, deși refuză la început să accepte seriozitatea misiunii: speră că vor putea bifa pe parcurs câteva puncte turistice, cum ar fi Roswell, capitala răpirilor extraterestre.

Ceea ce urmează este parte comedie road-trip, parte meditație asupra încercărilor la care este supusă prietenia. Un segment chiar are vibrația unei  farse dezaxate a lui John Waters. Avortul pare uneori să pice pe plan secundar – deși nu este întotdeauna un lucru rău. Călătorie neplanificată nu este și nu se dorește a fi o meditație serioasă asupra problemei avortului, deși recunoaște complexitatea deciziei. Nu este la fel de tandru și nici nu îți provoacă anxietate  precum recentul lungmetraj al lui Eliza Hittman Never Rarely Sometimes Always, un alt film despre o tânără, de asemenea minoră, aflată în aceeași situație: ea și verișoara ei trebuie să călătorească din Pennsylvania rurală spre New York, deși pentru că sarcina ei este mai avansată decât își dă seama, procedura este mult mai complicată decât se așteaptă și mai cumplită.

Și, deși probabil este de la sine înțeles, Călătorie neplanificată este într-o cu totul altă lume față de drama dureroasă a lui Cristian Mungiu din 2007 – 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, despre o tânără a cărei prietenă o ajută să obțină un avort ilegal în România anilor 1980. De fapt, Călătorie neplanificată evită aducerea în discuție a oricăror riscuri potențiale pentru sănătate sau complicații ale avortului, deși stilul direct este o ușurare: când avorturile sunt efectuate de medici instruiți, pericolele sunt relativ scăzute. Cicatricile emoționale sunt o altă problemă și variază de la femeie la femeie. Călătorie neplanificată nu abordează cu adevărat sentimentele cele mai profunde ale Veronicăi, dar Richardson este o actriță suficient de bună pentru a comunica gravitatea situației în care se află personajul ei: pur și simplu nu își dorește un copil chiar acum. Iubitul ei (Alex MacNicholl), un tânăr deșirat, egocentric, pasionat de bicicletele de teren, încearcă să o convingă să păstreze copilul – se vor căsători și îl vor crește împreună – fără să ia în considerare ce-și dorește ea. Călătorie neplanificată este mai puțin preocupat de prețul emoțional al avortului decât de provocările legate de planificarea cursului propriei vieți, ceea ce include recunoașterea responsabilității aducerii pe lume a unei alte ființe.

Călătorie neplanificată ne asigură, de asemenea, că atunci când aveți nevoie de ajutor, probabil sunt mai mulți oameni gata să vi-l ofere decât vă închipuiți. Uneori, frivolitatea smintită a filmului pare forțată, dar cele două personaje principale îl mențin pe linia de plutire: Richardson interpretează atitudinea de fată bună a Veronicai ca pe o glumă grandioasă, auto-denigrantă. Iar în rolul Bailey, Ferreira are un fel de înverșunare auto-protectoare – cu bretonul ei brunet, ciufulit și buzele pline, este ca un corb îmbufnat. Dar este, de asemenea, necizelată și zburdalnică și senzuală, deschisă lumii într-un mod în care Veronica nu este. Fetele astea au nevoie una de cealaltă, iar, în cele din urmă, Călătorie neplanificată este despre oamenii care ne sunt alături atunci când restul lumii pare să fie împotriva noastră – cu alte cuvinte, familia pe care o alegem singuri.

Stephanie Zacharek, TIME, 11 septembrie