Rebecca este întotdeauna plin(ă) de surprize.
Povestea gotică, bazată pe romanul cu același nume al lui Daphne du Maurier, tocmai a avut premiera la Netflix – și vine cu câteva întorsături majore. Mai precis, filmul schimbă radical modul în care doamna Danvers (Kristin Scott Thomas) iese din peisaj și oglindește monologul inițial din amintiri, cu un final romantic pe măsură. Dar regizorul Ben Wheatley a avut motive puternice pentru ambele schimbări majore.

În roman, soarta lui Danvers este ambiguă. Romanul se termină cu Manderley în flăcări, dar nu aflăm niciodată dacă sinistra menajeră reușește să scape. Îndrăgita adaptare din 1940, regizată de Alfred Hitchcock, și-a închipuit o versiune a poveștii în care Danvers este cea care stârnește incendiul și apoi dispare în flăcări, ca un căpitan cu nava ei.
Viziunea lui Wheatley, după un scenariu de Jane Goldman, Joe Shrapnel și Anna Waterhouse, oferă, în schimb, un final marin pentru doamna Danvers, un final care o leagă de iubita ei Rebecca în moarte. “Ea rămâne cu impresia că Rebecca s-a înecat. Deci, i se alătură în mare. Mi s-a părut că are sens.”, spune Wheatley pentru EW.
În parte, această schimbare a fost motivată de dorința regizorului de a atenua răutatea explicită a personajului. „Ceea ce am vrut să fac cu Danvers este să o îndepărtez de genul de personaj-pantomimă ticălos și să o aduc mai aproape de o persoană pe care poți s-o compătimești”, povestește el. “Nu spune niciodată nimic cu adevărat greșit. Exagerează uneori, dar instinctul ei este corect. Ea este conștiința filmului. Ar trebui să fim alături de Rebecca și de lege.”
Deoarece versiunea în flăcări a decesului ei a fost invenția lui Hitchcock, Wheatley n-a vrut să repete asta. Pe de altă parte, a considerat că finalul ambiguu al cărții nu este satisfăcător pentru un personaj atât de important. „Pentru că Danvers a fost atât de memorabilă în film și în scenariu, trebuie să-ți iei adio de la ea”, povestește Wheatley. “Scenariul îi oferă ocazia ca ea să pună punctul pe i și să spună: „Ce mai tura-vura, acestea sunt faptele. Cine mai crede asta? Și dacă aveți altă părere, vă salut din mers și ies din film așa cum vreau eu.”
Wheatley chiar sugerează că plonjonul ei în mare ar putea să nu fie atât de fatal pe cât pare. “Există și posibilitatea ca ea să nu fi murit”, adaugă el. “Evident, nu este moartă pentru a doua doamnă de Winter, pentru că o bântuie în visele ei neîncetat. Felul cum dispare în adâncuri te face să te întrebi: „Este real sau nu?”
Apoi, este noul final romantic al filmului, în care îi vedem pe a doua doamnă de Winter (Lily James) și pe un Maxim (Armie Hammer) fără cămașă, ca doi porumbei în camera lor de hotel din Cairo, în timp ce ea narează concluzia finală despre puterea iubirii. Este un final în mod clar fericit în comparație cu romanul și filmul din 1940. Dar Wheatley nu este de acord s-o interpretăm drept ”și-au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”.
„Poți să-l interpretezi drept: „Ah, ce final romantic!”, explică el. “Dar nu este romantic din multe puncte de vedere pentru că ea știe ce-i poate pielea. Știe ce a făcut. Și amândoi au decis să mușamalizeze asta. De fapt este dulce-amărui”.
Pentru regizor, nuanța este în privirea finală pe care ea o aruncă aparatului de filmat, în timp ce Max se apleacă s-o îmbrățișeze. „Aparatul de filmat sugerează: „Ce este asta? Este îngrijorată sau nu-i pasă?”, explică el, menționând că finalul este, de asemenea, o reflectare a încrederii ei din ce în ce mai mari, oricât ar fi de nechibzuită. “Filmul trebuia să se termine și să arate ultima parte a evoluției fetei. Încrederea face parte din povestea evoluției ei, dar, totuși, este încrezătoare într-o lume în care a profitat de moartea unei alte femei.”
Maureen Lee Lenker, Entertainment Weekly, 23 octombrie
Mi-a plăcut mult recenzia, Jo! Am văzut de curând filmul și m-a impresionat tare, atât prin regie, cât și interpretarea celor două actrițe din rolurile principale. Foarte frumos, într-adevăr! Mulțumesc! 💕
LikeLike
Mă bucur mult că ți-a placut. L-am văzut în week-end și mărturisesc că am petrecut două ore foarte placute. Numai peisajele acelea de la Monte Carlo și din Anglia… Cât despre actrițe, da, și eu sunt de părere că au fost foarte bine distribuite. Kristin Scott Thomas e formidabilă. Mi s-a lipit de suflet de la Pacientul englez. 🙂
LikeLiked by 1 person
Nu am văzut Pacientul englez, dar am să-l caut acum, dacă spui că pe tine te-a impresionat plăcut. 🙂
LikeLike
Nu cred!!!!!! N-ai vazut Pacientul englez???!!! OMG! A ras o grămadă de Oscaruri, inclusiv pentru Cel mai bun film. Nu și pentru interpretarile principale, dar nu asta conteaza, ci ca au fost nominalizati. 🙂 Este un film de dragoste formidabil… dar se petrece pe fundalul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Sa nu zici ca nu ti-am zis. 🙂 Dar luptele in sine nu au un rol important. Rămâi cu povestea de dragoste după vizionare. Uita-te, Cristina. O sa vezi ca filmul va intra in top 10-ul preferințelor tale. 🙂
LikeLiked by 2 people
Ok, m-ai convins. 🙂
Îți mulțumesc mult, Jo! Acum abia aștept să-l văd… 😉 ❤
LikeLiked by 1 person
Extraordinara recenzia, Jo.
Am reusit sa vizionez ‘Rebecca’ aseara, mersi ca mi l-ai adus in vizor 🙂
Daca ma uit la ce ai scis tu in ‘Rebecca 2020 este bântuit de adaptarea anterioară’, as zice ca pima adaptare, pentru mine, este bantuita de prezenta doamna Danvers. Atat de mult incat pina si intr-o scena din adaptarea facuta in 2020 Kristin Scott Thomas mi se pare ca seamana fizic cu Judith Anderson. Dar cred ca asemanarea este rezultatul erei in care ambele ecranizari au plasat actiunea, 1938. Dar amandoua actritele reusesc sa ii confere personajului doamnei Danvers acea calitate de strigoi. Doar ea este cea care mentine prezenta lui Rebecca vie – in memoria si in viata tuturor.
Armie Hammer s-a straduit mult, dar cu ochii aia inocenti eu tot il vad ca printul-catelus din ‘Mirror Mirror’. Privirea bantuita a lui Laurence Olivier este, pentru mine, imposibil de egalat.
Lily James mi-a placut foarte mult. Mi-a placut cum ii confera personajului forta si putere, pe masura ce actiunea progreseaza si domana Danvers o incolteste. Parca prima productie nu prezinta procesul lui Max cu atatea detalii (sau nu imi amintesc eu). Dar mi-a placut ca in filmul din 2020 noua dna de Winter e o luptatoare. Asta e feminismu de care vorbeai tu? Il aplaud 🙂
Oo, si finalul este pe masura. Aici sunt de partea ta, noua dna de Winter e desteapta, stie in ce s-a bagat, doar amandoi au musamalizat crima, stie ce ii poate pielea si apoi dragostea e oarba, dar nu atat de oarba.
Asta ar fi, ‘in a nutshell’.
Jo, mi-a facut placere sa iti citesc receziile si apoi sa vizionez filmul si sa caut ideile subliniate de tine. Sa le compar cu impresiile mele.
Pana la urmatorul film, iti doresc numai bine 🙂
Si o intrebare: what about ‘The Blacklist’ on Netflix ?? 🙂
‘oglindește monologul inițial din amintiri’
LikeLiked by 1 person
Multumesc ca ti-ai facut timp sa deschizi un dialog pe marginea unui film despre care se pot spune atât de multe. Dar sa știi că eu sunt traducător, nu critic de film, iar recenziile sau interviurile nu-mi apartin. Tu, insă, ai putea cu brio sa te apuci de critică de film. 🙂 Ai ochiul format pentru detalii. Si mie mi-a plăcut mult actualul Rebecca. După atâtea decenii de cinema, intertextualitatea iși spune cuvântul. Este greu sa vii cu o idee cu adevărat originală. Așa ca nu ne rămâne decât să ne bucurăm de ceea ce primim și sa apreciem micile diferențe care-i dau filmului o notă aparte. Legat de The Blacklist, nu știu ce sa-ti răspund întrucât nu l-am văzut. So many things to see, so little time. 🙂 M-ai făcut curioasă, însă.
LikeLiked by 2 people
Cu multa placere, Jo. Chiar mi-a facut placere sa ma concentrez asupra altor idei 🙂 Am sa tot urmaresc sugestiile tale pentru ca imi place cum le prezinti.
Ai completa dreptate, parca este din ce in ce mai greu sa vii cu o idee originala. Am ascultat de curand o Masteclass a lui Dan Brown pe YouTube in care zice ca nu mai exista idei originale, doar noi puncte de vedere ale acelorasi povesti.
Revenind la Rebecca (vai ce mi-a placut povestea asta, poate unde imi si inspira un sentiment de frica) – productia din 2020, inceputul relatiei lor cel outin, mi-a adus aminte de Marele Gatsby din 2013. Poate lumina folosita – cum parca scria intr-una din recenziile de pe blogul tau. Imi amintesc filmul asta foarte bine pentru ca fiica mea l-a studiat anul trecut pentru clasa de engleza si pentru examenul de sfarsit de an. Poate din manualele ei de literatura sa stiu un pic mai mult despre recenzia unui film. Sincer Ha ha 🙂
The Blacklist e un serial in genul crime thriller. Personajul principal Raymond “Red” Reddington cred ca este unul dintre cele mai controvesrate personaje negative. Nu poti sa nu tii cu el si sa nu ii aprobi moralitatea pe muchie de cutit.
Oricum, noi asteptam cu nerabdare seria 7. 🙂
Jo, numia bine si pe curand 🙂
LikeLike
Sună interesant. Crime thriller is right up my alley. Iar apropo de personaje negative interesante, imi inchipui că ai văzut Dexter.
LikeLiked by 1 person
Dexter? NU. Cum de mi-a scapat? Am sa il caut pe blogul tau.
Noi am vazut seialul ‘Bones’ de vreo zece ori 🙂 si ‘Designated Survivor’ pe Netflix. Am sa-l caut pe Dexter. Mersi mult pentru idee 🙂
LikeLiked by 1 person
Blogul meu e prea nou pentru a citi cronici entuziasmate despre serialul Dexter, care a avut primul sezon in 2006. Merită să te intorci inapoi in timp pentru el, însă. Scenariul este foarte bine scris. Sezonul 4, cu John Lithgow a fost preferatul meu. Vorbim dupa ce-l vezi. 🙂 Iți urez la rându-mi o zi minunată și-ți multumesc pentru vizita și dialog.
LikeLiked by 1 person