Când scriitoarea falită chinezo-americană Billi (Awkwafina) află că bunica ei este pe moarte, se scotocește de ultimii bani pentru a călători la Changchun, pentru o ultimă vizită. Problema este că a primit instrucțiuni stricte să nu-i dezvăluie lui Nai Nai (Shuzhen) că este ceva în neregulă cu sănătatea ei, pentru a nu-i strica ultimele zile.

Rămas-bun (The Farewell) începe cu o rafală de minciunele. Billi (Awkwafina), o tânără care locuiește la New York, merge pe o stradă din Manhattancând bunica ei din China, alias Nai Nai ((Zhao Shuzhen), o sună să mai stea de vorbă. Ne lămurim rapid că se iubesc foarte mult, dar pe măsură ce replicile se succed ca loviturile de ping-pong de-o parte și de cealaltă a Pacificului, începe disimularea. Da, spune Billi, am o căciulă (nu are). Nai Nai susține că stă confortabil acasă (de fapt este într-un salon steril de spital). Și așa mai departe.

Acestea sunt, desigur, minciuni albe, pe care oricine le-ar spune pentru a atenua temerile altor persoane și a le face să se simtă mai bine. Dar ceea ce vrea să stabilească Rămas-bun este dacă-i cu adevărat bine să păstrezi secrete față de oameni, chiar dacă aparent este în interesul lor. Pentru că în curând ni se dezvăluie premisa dramatică a filmului: Nai Nai are cancer pulmonar în stadiul terminal, mai are vreo trei săptămâni de trăit, iar familia ei decide să nu-i spună. În schimb, Billi și părinții ei pleacă în China pentru a se alătura restului clanului, sub pretextul unei nunți organizate în grabă, dar, de fapt, pentru a fi alături de Nai Nai în ultimele ei zile, fără a lăsa vreodată să se vadă că sunt îndurerați. Vor putea oare să-și mențină zâmbetele forțate pe chip? Sau cineva va ceda în fața presiunii?

Rămas-bun

Este o premisă interesantă, care se întâmplă să fie bazată pe o întâmplare adevărată. Scenarista-regizor Lulu Wang a trecut prin această experiență când propria bunică era bolnavă de cancer și a descoperit că în China, chiar și medicii te amăgesc. Wang a relatat mai întâi povestea rudelor sale sub formă documentară, ca un episod al programului radio This American Life. Se pare că a fost o mișcare inspirată să-l transforme într-un lungmetraj ficționalizat. Fiecare membru al familiei extinse este descris cu istețime și umor, făcându-i o companie foarte plăcută pe parcursul filmului. Nai Nai însăși este la fel de binevoitoare și demnă ca Regina, dar cu un șir de replici răutăcioase, acide, mai ales când vine vorba de împiedicata viitoare mireasă (Aoi Mizuhara). La început, mama lui Billi, Jian (Lin) pare a fi flegmatică până la moartea pasiunii, dar încetul cu încetul se dovedește că are, totuși, o inimă care bate. Și chiar și personajele cu timp de ecran nesemnificativ, cum ar fi prietenul co-locatar mocăit și excentric, al lui Nai Nai, rămân în memorie.

Inima filmului, însă, este chiar Billi – care o întruchipează pe Wang, interpretată de Awkwafina. Nostim este că Rămas-bun are la bază aceeași intrigă ca filmul care a lansat-o pe Awkwafina – Asiatici bogați și nebuni (Crazy Rich Asians), cu o chinezo-americană care se întoarce în China de la New York, pentru o nuntă. Dar, altfel, cele două filme nu ar putea fi mai diferite, iar rapperița transformată în actriță înlocuiește rolul exuberant de excentric din acea comedie din 2018, cu o interpretare remarcabilă, atenuată. Billi se luptă vizibil cu emoțiile ei, încercând să se abțină să strige adevărul în gura mare. Fiecare persoană are o supapă diferită pentru emoțiile suprimate – tatăl ei recurge la alcool, în timp ce Billi este capabilă să exprime ce simte doar prin intermediul pianului, iar scena în care, în sfârșit, mângâie clapele, împărtășind muzica cu Nai Nai, este profund înduioșătoare.

Pe mâinile unui alt regizor, acest material ar fi putut fi melodramatic și siropos. În schimb, avem parte de o îmbinare fermecătoare de comedie și melancolie, într-o serie de scene micuțe, cu o încărcătură emoțională uriașă. Într-o secvență încântătoare, familia vizitează mormântul bunicului pentru rugăciune și jertfe („Nu-i da țigări – a renunțat!”, se rățoiește cineva). Într-alta, Billi și Nai Nai stau de vorbă, iar în spatele lor se fac fotografii cu mirele și mireasa; secvențele ilare se succed în fundal. Wang își folosește eficient propria experiență în specificitatea micilor momente, precum frenezia șoferilor de taxi chinezi care se luptă pentru clienți la aeroport sau picturile murale cu natură care apar pe tot parcursul filmului – ele însele, într-un fel, mici minciuni albe.

Păsările simbolice care fâlfâie în cadru în anumite momente cheie sunt un pic inutile. Iar sumarul din final subminează oarecum ceea ce a fost înainte. Dar Rămas-bun este cu adevărat una dintre cele mai plăcute surprize ale anului 2019: un film ca o îmbrățișare strânsă, caldă, minunată. Și asta nu-i minciună.

Nick De Semlyen, Empire, 16 septembrie 2019

Rămas-bun va avea premiera la HBO GO pe 7 noiembrie.