Adevăratul test pentru a afla părerea cuiva despre sezonul de Crăciun este răspunsul la o întrebare simplă: este „Have Yourself a Merry Little Christmas” un cântec trist despre singurătatea de sărbători sau un cântec simpatic despre perseverența de a sărbători micile bucurii ale vieții? Genialitatea cântecului constă în faptul că mulțumește în egală măsură atât perspectiva paharului pe jumătate plin, cât și pe cea a paharului pe jumătate gol, care se luptă, în fiecare decembrie, pentru întâietate.
Dash și Lily (Dash & Lily), bazat pe romanul young adult al lui Rachel Cohn și David Levithan „Dash & Lily’s Book of Dares”, se axează exact pe acest conflict. Cu acțiunea plasată pe parcursul ideal-platonic al unei săptămâni de Crăciun din New York, Dash și Lily relatează povestea de dragoste adolescentină, foarte dulce dintre cinicul Dash (Austin Abrams) și optimista Lily (Midori Francis), în timp ce fiecare încearcă să-l convingă pe celălalt de ce Craciunul e de rahat / cel mai tare. Nu ne îndoim nici o clipă de partea cui înclină serialul în cele din urmă; exuberanța hotărâtă a lui Lily este reflectată și răsplătită în magia sărbătorilor, care așteaptă la fiecare colț. Dar serialul face totuși eforturi considerabile să echilibreze veselia glasată cu o tentă de melancolie de Crăciun care se propagă, în ciuda eforturilor depuse de Lily să o ignore.

Nici o grijă, totuși: Dash și Lily este atât un serial fantasy plin de speranță, cât și unul romantic, fermecător (și nu doar pentru că serialul a fost filmat în New York în 2019, cu un an înainte ca sărbătoarea Crăciunului din New York City să arate, inevitabil, cu totul diferit de anii aglomerați din trecut). Dash și Lily petrec cea mai mare parte a poveștii lor de dragoste cunoscându-se prin intermediul unui caiet roșu, pe care Lily îl plantează într-o librărie împreună cu un set de indicii, pentru ca un adolescent îndrăzneț să-l găsească și să-l descifreze. Cochetând în siguranță de la distanță, cei doi își transmit reciproc „provocări” elaborate, care-i poartă prin tot orașul, dovedindu-și astfel angajamentul față de experiment și oferindu-și, până la urmă, tururi prin colțurile preferate din New York.
Abrams, pe care l-am văzut anterior în drama pentru adolescenți, total diferită Euforia (Euphoria), este destul de interesant, chiar dacă un pic leșinat în rolul său de „pesimist”. Între timp, lui Francis îi reușește partea complicată de a o face pe potențial artificiala Lily să pară complet reală. Ca să fim cinstiți, Francisc pur și simplu are un material mai bogat cu care să lucreze; Lily primește atât o poveste de fundal mai generoasă decât Dash, cât și o rețea extinsă pentru a-i da replica, în fratele ei (Troy Iwata), bunicul (James Saito) și nașa fantastică „Mrs. Basil E” (Jodi Long). Însă, spre lauda lor, Abrams și Francis interpretează sentimentele înfiripate ale lui Dash și Lily cu suficientă nuanță încât, adeseori, ai senzația că împart ecranul, chiar dacă asta nu se întâmplă aproape niciodată.
Crăciunul din oraș a arătat rareori atât de luminos, scânteietor sau promițător ca în Dash și Lily, care prezintă fără jenă New York-ul la superlativ. Atracțiile turistice din New York, cum ar fi Grand Central Station, The Strand și chiar cartierul deosebit de festiv Dyker Heights, ajung pe rând în centrul atenției, fiecare radiind o strălucire supranaturală, caldă. Dash și Lily iubește atât de mult această versiune a orașului New York, încât refuză politicos să admită prezența fie și a unui singur șobolan sau grămadă de gunoi aburindă.
De fapt, Dash și Lily, cu eroul său băiat bogat și singuratic și eroina „fată ciudată”, sensibilă, îți dă senzația unui roman siropos care prinde o viață vibrantă. Și nu considerați sintagma „roman siropos” ca o critică: mai toți avem o perioadă în adolescență când citim pe furiș ficțiune gen „poate băiatul bogat, singuratic să o observe vreodată pe fata timidă și să simtă ceva real pentru ea?!” Există un motiv pentru care aceste tipuri de realism magic, narațiunile despre opusurile care se atrag au rezistat atât de mult timp și de ce atât de mulți adolescenți, în special, se atașează de ele atât de mult. Prezintă o lume plină de posibilități, speranță pentru o realitate mai interesantă și povești de dragoste care înfloresc în adversitate. Asta-i exact ruta lui Dash și Lily și, pe măsură ce își trage la trap sania cu zurgălăi, fie te vei urca la bord, fie te vei feri din calea ei.
Dash și Lily a avut premiera pe 10 noiembrie, la Netflix.
Caroline Framke, Variety, 7 noiembrie
Îmi plac poveștile, iar serialul acesta îmi pare a avea toate atuurile unei povești asortate magia Crăciunului. Frumoasă recenzie! Mulțumesc, Jo! ☺️
LikeLike
Si eu îmi propun să-l văd, dar poate mai aproape de Crăciun. Deocamdată am atât de multe de rezolvat… să dezgheț frigiderul, să spăl geamurile… 🙂 Magia sărbătorilor mai încolo…
LikeLiked by 1 person
Și eu am în plan o curățenie generală, pe care o voi începe mâine, căci am zi liberă. 😉
De acord cu tine, mai aproape de Crăciun va fi timpul cel mai potrivit pentru serialul acesta. 😘
LikeLike
Aaah, eu nu-mi iau zile libere pentru curățenie. Ar fi păcat. 🙂 Prefer să fac totul printre picături, cand se poate. Ce să spun? Să ai spor mâine. 💕
LikeLike
😘 Îți mulțumesc! 💕
LikeLike
Parca nimic nu merge mai bine de Craciun ca o comedie romantica 🙂
Unul dintre filmele mele preferate, desi copilaros si siropos, e “A Princess for Christmas” cu Sam Heughan (before Outlander) si Roger Moore si filmat (exteriorele) la Castelul Peles 🙂
LikeLike
Aaaa, l-am văzut. 🙂 Da, iarna este anotimpul perfect pentru stat in casă și uitat la televizor. Mă bucur că avem așa o ofertă variată de filme/seriale de Crăciun. Multumesc că mi-ai amintit de A Princess for Christmas – poate il revăd în decembrie. 💕
LikeLiked by 1 person
Jo, esti singura despre care stiu ca l-a vazut, cu exceptia fiicei mele 🙂
Holiday Inn e inca unul dintre preferatele noastre 🙂
LikeLike
Filmul din 1942? (am căutat pe Google 🙂 ) Nu-mi amintesc să-l fi văzut…
LikeLiked by 1 person
Da, da, acela 🙂 Are celebrul cantec
“I’m dreaming of a white Christmas
Just like the ones I used to know”
– care a iesit chiar inainte ca Japonia sa bombardeze Pearl Harbor. Asa ca acesta a fost un cantec care a prezentat o imagine mai melancolica si mai plina de speranta ca niciodata.
LikeLike
Cât de frumos. N-am știut asta. Impresionant.
LikeLiked by 1 person
Asa e 🙂
LikeLike
Oh wow! Came really close to putting this on yesterday. Now I’ll watch it for sure! Thank You, Jo!!! 🤗❤️😊
LikeLike
Yep, it sounds like fun! Do let me know how you felt about it after you see it.
LikeLiked by 1 person
I will! 💕
LikeLiked by 1 person
imi place ideea filmului.
Ma rog imi plac toate filmele de Craciun si imi pare rau ca nu am mai trait demult Craciunul asa de fain ca in aceste filme (s-a dus copilaria cu toata magia ei de Craciun)… Craciunul adultilor (cel putin in cazul meu) nu mai e chiar asa magic si plin de traditii (mai greu la oras)
LikeLike
💕 Dă-mi voie să te îmbrățișez. Știu ce vrei să spui. Anul ăsta cel puțin… In fine! Bine totuși că putem să evadăm in lumea mirifică de pe micul ecran… măcar pentru două ore.
LikeLiked by 1 person
trebuie sa incep sa vizionez filme de genu sa intru in spiritul iernii sau mai bine zis a frigului fara zapada…
LikeLike
Ești și tu bucureștean? 🙂 La mine bate un soare in ferestre… cu dinți, evident, dar nu miroase a ninsoare neam! Nu ca mi-ar părea rău. Iarna in București e oribilă.
LikeLike
Nu, oradean dar cred ca peste tot e la fel in tara, in afara de zonele de munte, dar si acolo nu mai e ce a fost.
LikeLike
Asa este! Incălzirea globală iși spune cuvântul. Cu atât mai lăudabilă este inițiativa ta cu filmele, documentarele pro-mediu.
LikeLiked by 1 person