Patricia Furstenberg este autoarea unor minunate cărți pentru copii, dar are în plan și un roman istoric cu acțiunea plasată în Transilvania medievală. Poate dacă se aliniază planetele, cândva, în viitor, vom putea vedea ecranizarea acelei cărți. FilmSerial.blog îi urează mult succes și îi adresează mulțumiri pentru o cronică din suflet:
Am văzut Mank aseară și trebuie să-ți mulțumesc. Nu știu dacă l-aș fi ales dacă n-aș fi citit Mank: un film bun despre realizarea celui mai bun film din toate timpurile fiindcă sunt atâtea filme și seriale pe Netflix și suntem și în decembrie!
Primele impresii despre Mank:
Știam din Mank: primele imagini ale filmului regizat de David Fincher că e un film alb-negru. Este făcut în spiritul Hollywood-ului anilor 1940. Primele scene, când încă mai vedem lista de actori, mi-au amintit de ‘Pe Aripile Vântului’. Intrăm într-o lume dominată de bărbați, în care femeile sunt văzute ca sexul slab, sunt obiecte de decor (deși nu există nici o scena de sex in tot filmul. Din nou, aș zice, în spiritul filmelor anilor ’40).
Dar realizarea lui Mank in alb/negru cred că vrea să arate că la Hollywood totul este de fapt o zona gri. Nu exista bine/rău, alb/negru, pentru că întotdeauna se găsește o cale de mijloc, se poate oricând ajunge la o înțelegere, orice e posibil pentru ca fondurile sa apară, pentru ca scenariul sa se facă, pentru ca filmul sa iasă. Doar de asta exista Hollywood, sa facă filme.
Despre actorii din Mank și personajele pe care le interpretează:
Am urmărit Mank cu telecomanda în mână. Fiecare replică e importantă, fiecare personaj sau actor care-l interpretează e mare, sau e de urmărit.
Am sa trec peste Mank, (nickname-ul lui Herman Mankiewicz) interpretat de Gary Oldman pentru că sunt multe informații aici.
Mi-au trebuit câteva scene s-o recunosc pe Amanda Seyfried, zăpăcina din filmul ‘Mamma Mia’! Este atât de departe de rolurile în care am văzut-o eu până acum, aici e cerebrală, o divă inteligenta a Hollywood-ului anilor ’40 in rolul lui Marion Davies. Si cele doua seamănă ca doua picături de apa! (the costumes and make-up artist for Mank are deserving of an Oscar).
Citește și: Mank: O paralelă între personajele reale și starurile care le interpretează
Charles Dance ii confera lui ‘Willie’ Hearst o apariție glaciara.
Lily Collins are un rol cuminte aici, emoțiile ei (britanice) îi sunt restrânse de garderoba pe corp a anilor ’40. Greu își dă la iveală viața personală și numai după ce începe să-l aprecieze pe Mank. (Si asta e partea grozava despre caracterul lui Mank – mai mult urmează).
Doi actori de urmărit: Tom Burke ca Orson Wells și Ferdinand Kingsley, pe care l-am vazut de curând în ‘Dracula Untold’ și a fost minunat în rolul lui Hamza Bey.
Despre caracterul lui Mank:
De ce mi-a plăcut caracterul lui Mank? Deși e un alcoolic dependent de pariuri, neimplicat în viața de familie, este un scriitor de scenarii de film care nu și-a trădat integritatea nici când asta l-a costat cariera.
Și mi-a mai plăcut de Mank pentru ca ii pasa de oamenii care au nevoie de ajutor. Aflam de la Sora Medicala care îl îngrijește că a ajutat financiar un sat întreg de 100 de evrei să emigreze în America. Deși are o gura mare (și asta și-o reproșează de mai multe ori), Mank își pune prietenii mai presus de el însuși.
Bărbații cu care intră în contact (poate cu excepția fratelui sau mai mic, căruia tot el ii găsește de lucru la Hollywood) nu observa tandrețea lui Mank pentru natura umana. Doare cele patru femei din viața lui (soția, blonda Marion cu care are o prietenie intelectuala, dactilografa Rita și Fräulein Frieda, sora medicală) îi știu delicatețea sufletească. Și din acest motiv ele îi trec cu vederea – sau îi accepta – dependența de alcool.
Și cum altfel sa fie Mank decât un sentimental, din moment ce este scriitor?
Chiar Mank își întreabă soția, fiica unor imigranți evrei ca și el, ‘why did you put up with me all these years?’. Ea râde și zice că a investit prea mult în relația lor, care e orice dar nu plicticoasă. Dar eu cred ca îi pasă de sufletul bun al lui Mank.
Și mi-a mai plăcut de Mank pentru ca în sfârșit s-a luptat cu Orson Welles să îi fie atribuit scenariul pentru ‘Americanul’ – pentru care și-a sacrificat sănătatea. (‘Nu pot gândi decât când sunt pe cale sa adorm’, ii zice el dactilografei Rita, explicându-i nevoia cronica de băutura). Dar lui Mank nu-i pasă că-și sacrifică sănătatea, pentru ca un scenariu bun merita așa ceva. Cred ca Mank știe că toate discursurile pompoase de la Hollywood – și în film ascultăm două – sunt doar vorbe goale. Un scenariu rămâne.
Și nu în ultimul rând, despre film:
Mank te tine cu sufletul la gura. Sunt atâtea stele de la Hollywood care apar sau sunt menționate, ca ornamentele dintr-un pom de Crăciun. LB Mayer (of MGM), Rudy the Lion (cum am putea uita răgetul leului MGM?), David O. Selznick (Pe Aripile Vântului și Rebecca), șugubeții frați Marx.
Filmul e un du-te vino între trecut și prezent, dar cele doua povești sunt împletite strâns pentru că faptele lui Mank din trecut își întind umbrele asupra prezentului.
Mank pare a fi un bufon beat, dar el știe foarte bine că e un naufragiat pe tărâmul Hollywood. Pentru că nu-și poate trăda integritatea. Chiar ii zice lui Orson Welles, ‘I’m a washed up”. Știe ca nu mai are nici o șansă la succes – după standardele de la Hollywood – pentru că și-a distrus toate ‘relațiile’ cu gura lui cea mare. Dar geniul lui Welles recunoaște ca scenariul la care a lucrat Mank e cel mai bun din tot ce-a scris acesta vreodată. Și i-o și spune.
Mank ne arata ca orice sacrificiu merită, atâta timp cât rezultatul înseamnă fie și o singura capodoperă.
Sunt două scene care mi-au rămas pe retina:
Una e cea în care Mank și Marion se plimbă prin grădina zoologică a Magnatului Hearst. Parul platinat al lui Marion strălucește ca și becurile mari care luminează grădina noaptea. Mă întreb dacă scena asta nu vrea s-o arate pe Marion ca o piesa de decor în grădina zoo a lui Hearst, în timp ce doar Mank îi apreciază intelectul și o tratează ca pe o ființă umană.

A doua scena e tot între cei doi. Marion e urcata pe un eșafod – făcea un film cu indieni – și Mank urcă lângă ea să îi ofere o țigară. Îi vedem pe cei doi profilați pe un cer cu nori pufoși. Filmați din spate, mi-au amintit de o scena din ‘Pe Aripile Vântului’ în care Scarlett și Dl O’Hara vorbesc despre ce înseamnă Tara și moștenirea pământului. În Mank, cei doi, cu idealurile lor, sunt deasupra mulțimii de actori și regizori de la Hollywood, dar plasați pe un eșafod – fiindcă vor plăti pentru idealurile lor care nu au ce căuta într-o lume în care totul e PENTRU ‘the magic of the movie’.
Mulțumesc FilmSerial.blog că mi-a atras atenția asupra lui Mank. Astfel, o să am și eu habar de un film care va apărea pe lista Oscar 2021.
Eu îți mulțumesc, Patricia! Și dacă mai ai sentimente atât de puternice față de un film, voi fi onorată să public articolul tău. ❤️
Vai, Jo!!!
M-ai lasat fara cuvinte 🙂 Mersi mult de tot. Ce grozava esti tu!
Asta asa, ca de Mos Nicolae 🙂
Iti multumesc din suflet 🙂 Chiar mi-a facut placere sa las comenariul acesta la articolul tau precedent.
Un weekend frumos!
LikeLiked by 4 people
Nu pot decât să mă bucur că ți-a plăcut filmul atât de mult. De-abia aștept să-l văd și eu. Dacă te-a impresionat atât de mult trebuie să fie un film cu adevărat deosebit. Ținem pumnii să-l vedem nominalizat la Oscar… și de ce nu, numit cel mai bun film al anului.
LikeLiked by 3 people
Foarte mult mi-a placut. E un film la care te uiti cu ochii cat cepele, sa nu pierzi vreo scena.
Sper ca pentru costume si make–up sa ia un Oscar. Pe linga Oldman si Seyfried.
Si ce daca a repet, ce grozava esti tu ca ai creat un blog post. 🙂 Mersi mult.
LikeLiked by 2 people
Dacă n-am darul scrisului măcar am meritul să recunosc valoarea. Mi-a plăcut mult comparația cu Pe aripile vântului și, de asemenea, ideea pe care ți-a insuflat-o priveliștea personajelor Mank și Marion pe eșafod. Foarte pătrunzătoare observația.
LikeLiked by 3 people
Ah și încă ceva. Mi-ar placea să fiu și eu în stare să scriu atât de inteligent despre un film pe care l-am văzut. Dar se pare că unii oameni sunt sortiți să scrie, iar alții să citească… sau să traducă. 🙂
LikeLiked by 4 people
Prea modestă.
LikeLiked by 4 people
Jo, am sa zic multumesc si am sa imi strecor cuvintele tale in ghetute, la noapte 🙂
Inseamna mult pentru mine, pentru ca stiu cat de mult citesti tu si muncesti ca sa realizezi tradueri de nota 10.
LikeLiked by 2 people
Aaah, și eu mi-am lustruit ghetuțele. Deși am fost cuminte 🙂 , nu știu sigur daca voi primi altceva în afară de cuvintele tale frumoase. 💕 Mulțumesc pentru încurajare, Patricia. 🌼
LikeLiked by 2 people
👋👍🌹🌹🌹
LikeLiked by 2 people
Interesantă cronica, dar să știți că am reținut și planul acela cu romanul istoric. Îl aștept cu nerăbdare!
LikeLiked by 2 people
Multumesc frumos pentru incurajare 🙂
LikeLiked by 1 person
O, da! Din tot dragul! Cum am spus, abia aștept roadele acestui dulce efort!
LikeLiked by 2 people
Și eu la fel! În copilărie visam cu ochii deschiși citind romanele lui Ioan Dan (seria Cavalerii). Nu știu dacă romanul Patriciei va fi de același gen, dar și eu am mai crescut între timp. 🙂 Cu toate astea, încă îmi place să citesc povești. Așa că așteptăm cu interes și publicarea poveștilor tale.
LikeLiked by 2 people
Eu am destule momente însă, când nu mi se pare deloc că aș fi „crescut” 🙂 Azi poate ar fi trebuit să mă viziteze și pe mine Moș Nicolae, însă m-a scos din păcate prea devreme de pe lista lui de copii cuminți 🙂
LikeLiked by 2 people
Mie-mi spui? Și ghetuțele mele sunt goale. 🙂 Nu-mi rămâne decât să preiau ideea Patriciei de a pune metaforic în ghetuțe gestul meu laudativ de a-i publica cronica la Mank și să-ți spun că poți să consideri ghetuțele tale pline cu aprecierile la superlativ de peste an, ale cititorilor tăi (din care cu onor fac parte). 🙂 How about that? 🙂
LikeLiked by 3 people
Deci înseamnă că de-asta m-au ros pe mine ghetele astăzi ? 🙂 Cumva cred că nu prea mi-am meritat aprecierile, odată ce am scris atât de puțin și voi intra și în anul viitor cu proiectele tot la sertar. Un motiv în plus să v[ fiu foarte recunoscător, pentru acest credit în alb care mi se acordă în continuare. ❤
LikeLiked by 2 people
Știi cum se zice, decât mult și prost, mai bine mai puțin, dar bun. Oricum ai da-o tot la o laudă ajung. 🙂 Nu-mi rămâne decât să aștept răbdătoare o nouă poveste. Inspirație îți urez.
LikeLiked by 2 people
Gata m-ai convins..e in top pe lista..sa imi zici daca apuci sa il vezi:)
LikeLiked by 2 people
N-am Netflix, altfel l-aș fi văzut de mult. Dar e pe listă. Sus de tot. Sunt foarte curioasă. Mai ales dupa cuvintele entuziasmate ale Patriciei.
LikeLiked by 3 people
dap, am citit comentul ei…recunosc ca si asta m-a impulsionat sa il pun pe lista…iti impumut canapeaua si netflixul cateva ore daca vrei:)
LikeLiked by 2 people
Ești o drăguță. Multumesc, dar e ușor mai complicat mai ales in situația ciudată în care ne aflăm cu pandemia asta. Eh! Il văd eu până la urmă… 🙂
LikeLiked by 3 people
Ce draguta esti tu.
Si sa stii ca eu nu ma entuziasmez usor, cel putin nu in ultimul timp. Si mai si adorm…
Aseara m-am entuziasmat la filmul ‘La Cutite”. Nu-l vazusem! Ma duc acum sa citesc ce ai tradus tu despre el. 🙂
LikeLiked by 1 person
Cronica la “La cuțite” este pozitivă. Si mi-a plăcut foarte mult filmul. Subiectul interesant. Actori unul si unul. O incântare. 🙂
LikeLiked by 2 people
Abia astept sa o citesc. N-am apucat in seara asta, Ce voce de tenor avea Daniel Craig 🙂
LikeLiked by 1 person