Patricia Furstenberg este autoarea unor minunate cărți pentru copii, dar are în plan și un roman istoric cu acțiunea plasată în Transilvania medievală. Poate dacă se aliniază planetele, cândva, în viitor, vom putea vedea ecranizarea acelei cărți. FilmSerial.blog îi urează mult succes și îi adresează mulțumiri pentru o cronică din suflet:

Am văzut Mank aseară și trebuie să-ți mulțumesc. Nu știu dacă l-aș fi ales dacă n-aș fi citit Mank: un film bun despre realizarea celui mai bun film din toate timpurile fiindcă sunt atâtea filme și seriale pe Netflix și suntem și în decembrie!

Primele impresii despre Mank:

Știam din Mank: primele imagini ale filmului regizat de David Fincher că e un film alb-negru. Este făcut în spiritul Hollywood-ului anilor 1940. Primele scene, când încă mai vedem lista de actori, mi-au amintit de ‘Pe Aripile Vântului’. Intrăm într-o lume dominată de bărbați, în care femeile sunt văzute ca sexul slab, sunt obiecte de decor (deși nu există nici o scena de sex in tot filmul. Din nou, aș zice, în spiritul filmelor anilor ’40).
Dar realizarea lui Mank in alb/negru cred că vrea să arate că la Hollywood totul este de fapt o zona gri. Nu exista bine/rău, alb/negru, pentru că întotdeauna se găsește o cale de mijloc, se poate oricând ajunge la o înțelegere, orice e posibil pentru ca fondurile sa apară, pentru ca scenariul sa se facă, pentru ca filmul sa iasă. Doar de asta exista Hollywood, sa facă filme.

Despre actorii din Mank și personajele pe care le interpretează:

Am urmărit Mank cu telecomanda în mână. Fiecare replică e importantă, fiecare personaj sau actor care-l interpretează e mare, sau e de urmărit.
Am sa trec peste Mank, (nickname-ul lui Herman Mankiewicz) interpretat de Gary Oldman pentru că sunt multe informații aici.
Mi-au trebuit câteva scene s-o recunosc pe Amanda Seyfried, zăpăcina din filmul ‘Mamma Mia’! Este atât de departe de rolurile în care am văzut-o eu până acum, aici e cerebrală, o divă inteligenta a Hollywood-ului anilor ’40 in rolul lui Marion Davies. Si cele doua seamănă ca doua picături de apa! (the costumes and make-up artist for Mank are deserving of an Oscar).

Citește și: Mank: O paralelă între personajele reale și starurile care le interpretează

Charles Dance ii confera lui ‘Willie’ Hearst o apariție glaciara.
Lily Collins are un rol cuminte aici, emoțiile ei (britanice) îi sunt restrânse de garderoba pe corp a anilor ’40. Greu își dă la iveală viața personală și numai după ce începe să-l aprecieze pe Mank. (Si asta e partea grozava despre caracterul lui Mank – mai mult urmează).

Doi actori de urmărit: Tom Burke ca Orson Wells și Ferdinand Kingsley, pe care l-am vazut de curând în ‘Dracula Untold’ și a fost minunat în rolul lui Hamza Bey.

Despre caracterul lui Mank:

De ce mi-a plăcut caracterul lui Mank? Deși e un alcoolic dependent de pariuri, neimplicat în viața de familie, este un scriitor de scenarii de film care nu și-a trădat integritatea nici când asta l-a costat cariera.

Și mi-a mai plăcut de Mank pentru ca ii pasa de oamenii care au nevoie de ajutor. Aflam de la Sora Medicala care îl îngrijește că a ajutat financiar un sat întreg de 100 de evrei să emigreze în America. Deși are o gura mare (și asta și-o reproșează de mai multe ori), Mank își pune prietenii mai presus de el însuși.
Bărbații cu care intră în contact (poate cu excepția fratelui sau mai mic, căruia tot el ii găsește de lucru la Hollywood) nu observa tandrețea lui Mank pentru natura umana. Doare cele patru femei din viața lui (soția, blonda Marion cu care are o prietenie intelectuala, dactilografa Rita și Fräulein Frieda, sora medicală) îi știu delicatețea sufletească. Și din acest motiv ele îi trec cu vederea – sau îi accepta – dependența de alcool.

Și cum altfel sa fie Mank decât un sentimental, din moment ce este scriitor?

Chiar Mank își întreabă soția, fiica unor imigranți evrei ca și el, ‘why did you put up with me all these years?’. Ea râde și zice că a investit prea mult în relația lor, care e orice dar nu plicticoasă. Dar eu cred ca îi pasă de sufletul bun al lui Mank.

Și mi-a mai plăcut de Mank pentru ca în sfârșit s-a luptat cu Orson Welles să îi fie atribuit scenariul pentru ‘Americanul’ – pentru care și-a sacrificat sănătatea. (‘Nu pot gândi decât când sunt pe cale sa adorm’, ii zice el dactilografei Rita, explicându-i nevoia cronica de băutura). Dar lui Mank nu-i pasă că-și sacrifică sănătatea, pentru ca un scenariu bun merita așa ceva. Cred ca Mank știe că toate discursurile pompoase de la Hollywood – și în film ascultăm două – sunt doar vorbe goale. Un scenariu rămâne.

Și nu în ultimul rând, despre film:

Mank te tine cu sufletul la gura. Sunt atâtea stele de la Hollywood care apar sau sunt menționate, ca ornamentele dintr-un pom de Crăciun. LB Mayer (of MGM), Rudy the Lion (cum am putea uita răgetul leului MGM?), David O. Selznick (Pe Aripile Vântului și Rebecca), șugubeții frați Marx.

Filmul e un du-te vino între trecut și prezent, dar cele doua povești sunt împletite strâns pentru că faptele lui Mank din trecut își întind umbrele asupra prezentului.

Mank pare a fi un bufon beat, dar el știe foarte bine că e un naufragiat pe tărâmul Hollywood. Pentru că nu-și poate trăda integritatea. Chiar ii zice lui Orson Welles, ‘I’m a washed up”. Știe ca nu mai are nici o șansă la succes – după standardele de la Hollywood – pentru că și-a distrus toate ‘relațiile’ cu gura lui cea mare. Dar geniul lui Welles recunoaște ca scenariul la care a lucrat Mank e cel mai bun din tot ce-a scris acesta vreodată. Și i-o și spune.
Mank ne arata ca orice sacrificiu merită, atâta timp cât rezultatul înseamnă fie și o singura capodoperă.

Sunt două scene care mi-au rămas pe retina:

Una e cea în care Mank și Marion se plimbă prin grădina zoologică a Magnatului Hearst. Parul platinat al lui Marion strălucește ca și becurile mari care luminează grădina noaptea. Mă întreb dacă scena asta nu vrea s-o arate pe Marion ca o piesa de decor în grădina zoo a lui Hearst, în timp ce doar Mank îi apreciază intelectul și o tratează ca pe o ființă umană.

Amanda Seyfried, Gary Oldman - Mank (Netflix)
Amanda Seyfried, Gary Oldman – Mank (Netflix)

A doua scena e tot între cei doi. Marion e urcata pe un eșafod – făcea un film cu indieni – și Mank urcă lângă ea să îi ofere o țigară. Îi vedem pe cei doi profilați pe un cer cu nori pufoși. Filmați din spate, mi-au amintit de o scena din ‘Pe Aripile Vântului’ în care Scarlett și Dl O’Hara vorbesc despre ce înseamnă Tara și moștenirea pământului. În Mank, cei doi, cu idealurile lor, sunt deasupra mulțimii de actori și regizori de la Hollywood, dar plasați pe un eșafod – fiindcă vor plăti pentru idealurile lor care nu au ce căuta într-o lume în care totul e PENTRU ‘the magic of the movie’.

Mulțumesc FilmSerial.blog că mi-a atras atenția asupra lui Mank. Astfel, o să am și eu habar de un film care va apărea pe lista Oscar 2021.

Eu îți mulțumesc, Patricia! Și dacă mai ai sentimente atât de puternice față de un film, voi fi onorată să public articolul tău. ❤️