Te văd: O șaradă horror creată cu măiestrie

Un thriller polițist cu multe întorsături de situație, condimentat cu elemente horror și noir, Te văd (I See You) este un exercițiu în suspansul mocnit atât de bine făcut, încât contorsiunile excentrice ale intrigii par absurde doar retrospectiv. Cu Helen Hunt și Jon Tenney (True Detective) cap de afiș, al treilea film al regizorului britanic Adam Randall turnat în Ohio, are un aspect fățuit care contrazice bugetul modest și filmarea redusă, de numai 20 de zile.

Te văd începe vag pe un teritoriu David Lynch-ian, în timp ce camerele aeriene se deplasează rapid deasupra unui orășel din Midwest, unde plutește în aer o amenințare latentă. După ce un băiețel de 10 ani dispare în timpul unei plimbări obișnuite cu bicicleta prin pădure, detectivul veteran Greg Harper (Tenney) detectează câteva ecouri tulburătoare ale unei răpiri asemănătoare, care s-a petrecut cu 15 ani înainte. Însă făptașul în acel caz a fost prins și închis, ceea ce sugerează că ori a avut loc o teribilă eroare judiciară ori că, de data asta, a acționat un imitator înfiorător.

La întoarcerea în luxoasa sa casă de pe malul lacului, Greg se confruntă cu alte traume emoționale, sub forma soției sale măcinată de vină, Jackie (Hunt), care încearcă din greu să repare căsătoria distrusă după ce a avut o aventură. Fiul adolescent al cuplului, Connor (Judah Lewis), este cu hotărâre de partea tatălui în acest război domestic, otrăvind starea de spirit a căminului. În plus, casa lor cavernoasă pare să fie bântuită de zgomote ciudate și fantome care dau târcoale, în legătură cu care Randall ne face să ne dăm cu presupusul din prima oră. Sunt aceste anomalii un fel de vizite supranaturale, cineva apropiat familiei care le joacă o farsă sinistră sau chiar unul dintre dușmanii criminali ai lui Greg, care caută să se răzbune?

Te văd execută o schimbare de macaz îndrăzneață în narațiune, la jumătatea drumului, revenind la început să rezolve puzzle-ul de deschidere, prin revizuirea evenimentelor cheie din unghiuri noi. Fără a recurge la spoilere, problemele familiei Harper sunt complicate și mai mult de personaje pe care nu le-am văzut anterior, de o intrigă secundară cu o pătrundere prin efracție și de elemente găsite într-o filmare. Scenariul șiret al lui Devon Graye ține publicul cu sufletul la gură atât de mult, cu toate aceste piste false și multiple puncte de  vedere, încât majoritatea vor fi luați pe nepregătite de alte dezvăluiri majore. O ultimă întorsătură de situație șocantă împinge până în pânzele albe logica dramatică, dar cel puțin încheie povestea pe un crescendo satisfăcător de horror gotic.

O fir melancolic străbate Te văd – mariaje destrămate agonizant, familii fericite clădite pe secrete întunecate, mame disperate care-și caută copiii pierduți – ceea ce ancorează filmul într-un adevăr emoțional mai fertil decât filmele de gen mai convenționale. Interpretarea sfidătoare a lui Hunt în rolul Jackie, aparent impasibilă, care se străduiește să rămână o soție obedientă și o mamă iubitoare în fața incriminărilor înverșunate și a dezvăluirilor sinistre, este la înălțime.

Randall și directorul de imagine Philipp Blaubach construiesc atmosfera ingenios, cu aparatul de filmat dând târcoale lent, la înălțime joasă și filmări aeriene impozante, oferind producției lor indie modeste o vitalitate vizuală asemănătoare thriller-elor de studio cu buget mare. Amplasarea nespecifică, dar caracteristică statului Ohio, aduce, de asemenea, o textură plăcută, amplificând senzația Lynchiană că forțele maligne pândesc chiar și în acest colț somnoros al suburbiei înstărite din Midwest.

Stephen Dalton, Hollywood Reporter, 8 iulie 2019

V-a plăcut ce-ați citit și vreți să primiți pe e-mail o notificare când apare următorul articol? Abonați-vă la FilmSerial