Anul este 2049, iar Pământul este sortit pieirii. La trei săptămâni după un „eveniment” global devastator, care a lăsat planeta nelocuibilă, solitarul om de știință Augustine Lofthouse (George Clooney) încearcă contracronometru să împiedice o echipă de astronauți să se întoarcă, condamnând astfel accidental viitorul speciei.

Cerul de la miezul nopții (Netflix)

Începe cu un bărbat cu barbă cenușie, care trudește în Arctica pentru a ajuta omenirea. Asta se întâmplă și în The Christmas Chronicles 2. Dar, spre deosebire de celălalt film Netflix de sezon, Cerul de la miezul nopții (The Midnight Sky) este o poveste sumbră, crucială. Cel de-al șaptelea film al lui George Clooney în calitate de regizor, adaptează un roman elegiac din 2016, al lui Lily Brooks-Dalton, într-o spirală SF dublu-izolată, despre ultimele zile disperate ale planetei Pământ. Trece de la un om de știință de aici, încercând să transmită un mesaj spre cer și ocupanții navei spațiale pe care încearcă să-i contacteze. Și este de departe cel mai ambițios proiect al lui Clooney în spatele aparatului de filmat de până în prezent, nu în ultimul rând deoarece a trebuit să jongleze îndatoririle tehnice cu menținerea acelei bărbi masive.

Citește și: Cerul de la miezul nopții: Finalul explicat de Felicity Jones

Jumătate din film este inspirat atât de Iñárritu, cât și de DiCaprio, pe măsură ce intră într-un fel de aventură polară à la The Revenant (cu scenariul scris chiar de scenaristul lui The Revenant, Mark L. Smith). Omul de știință bolnav interpretat de Clooney, Augustine Lofthouse trebuie să înfrunte viscolul, să se apere de lupi și să țină piept apelor înghețate, în tot acest timp având grijă de o fetiță misterioasă, care a intrat pe orbita lui. În calitate de regizor, lui Clooney îi reușește o tundră convingător de dezolantă. Și Lofthouse este un personaj sumbru, dar captivant, împovărat de regrete, dar care înaintează încet, dar sigur, cu pasul hotărât al unui bărbat care știe că are o singură șansă să facă ceea ce trebuie. O serie de flashback-uri emoționante îi completează povestea din trecut, cu Ethan Peck (nepotul lui Gregory) interpretându-l pe tânărul Augustine, căruia tot Clooney îi dă glas, prin niște trucuri audio eficiente.

Cealaltă jumătate a filmului este mai aproape de Gravity, urmărind un echipaj de astronauți nedumeriți, la bordul unei nave numită Aether, în timp ce se apropie de Pământ, întrebându-se de ce sunt întâmpinați de tăcere de acasă. Din nou, este impresionant din punct de vedere tehnic și avem parte de momente minunate, de la o intonare la unison al unui cântec de Neil Diamond în spațiu, până la imaginea lui Kyle Chandler care boxează cu o maimuță în realitatea virtuală. Dar, deși sunt interpretați de o grămadă de actori talentați (inclusiv Felicity Jones și David Oyelowo), personajele rămân ușor neconvingătoare, reprezentări ale celor mai bune calități ale omenirii, mai degrabă decât oameni în carne și oase. Și, în cel de-al treilea act, o secvență de acțiune în spațiul intergalactic pare mai degrabă ca o notă Netflix decât ca o poveste necesară.

Citește și: George Clooney povestește cum a filmat scena cea mai șocantă din 2020

Cerul de la miezul nopții este cu bătaie lungă din partea lui Clooney. Așa cum Suburbicon abordează rasismul și Ziua trădătorilor (The Ides Of March) a avut lucruri de spus despre procedurile politice americane, Cerul de la miezul nopții este un semnal de alarmă puternic cu privire la cum ar putea arăta viitorul apropiat dacă lăsăm să se deterioreze mediul înconjurător. Firele narative disparate s-ar putea să nu se lege toate între ele – iar o dezvăluire de proporții aproape de sfârșit nu va fi ușor înghițită de toată lumea – dar este, totuși, o poveste emoționantă, pe rând tehnică și poetică.

Oscilând între gheață și spațiu, Clooney și-a sporit ambiția regizorală și ne oferă o poveste de amploare, sufletistă, chiar dacă se luptă să fie la înălțimea filmelor din care se inspiră.

Nick de Semlyen, Empire, 9 decembrie

Cerul de la miezul nopții are premiera la Netflix, pe 23 decembrie