La sfârșitul unui an îngrozitor și obositor, haideți să-i mulțumim măcar pentru că are decența să se încheie cu Bridgerton.

Bridgerton (Netflix)

Premisa serialului nu este revoluționară, dar cel puțin platformele de streaming își dau osteneala să facă ceva nou și antrenant. Nu putem să ne înșelăm cu privire la tonul serialului. Acțiunea este plasată la Londra, iar personajele sale vorbesc cu accent britanic, dar Bridgerton pare la fel de britanic în spirit ca serialul Dallas. Aceasta este o fantezie londoneză, din epoca regenței care vine din cealaltă parte a Atlanticului, bazată pe romanele scriitoarei americane Julia Quinn, aduse pe micul ecran de super-producătoarea americană Shonda Rimes.

Citește și: Bridgerton: La modă rochiile îndrăznețe. Fără bonete!

Asta nu-i neapărat un lucru rău. Fără povara obsesiilor britanice pentru diferențele fine de clasă socială și acuratețe istorică, Bridgerton este liber să fie o bagatelă ușor de urmărit, toată lumea implicată fiind conștientă că produce o piesă de divertisment și nu istoria popoarelor vorbitoare de limbă engleză. Cheia acestui lucru este distribuția diversă, care a atras atenția încă de la trailer. Fără îndoială, vederea reginelor și a ducilor de culoare îi va face pe câțiva telespectatori mai în vârstă să facă spume la gură, dar, la drept vorbind, nici nu mai observi asta după câteva scene de început.

În primul episod suntem prezentați familiei aristocratice Bridgerton: văduva Lady Bridgerton (Ruth Gemmell) și cei opt copii ai ei, o droaie plină de viață și fermecătoare, locuiesc într-o casă masivă și aleargă de colo-colo. În absența unui tată, îi revine fiului cel mare, Anthony (Jonathan Bailey) să-i examineze pe pretendenții surorii celei mari, Daphne (Phoebe Dynevor). Daphne este o frumusețe clasică și nimeni nu se așteaptă să ducă lipsă de pretendenți, mai ales după ce este lăudată de regina Charlotte (Golda Rosheuvel).

Asta până intră în scenă Marina Thompson (Ruby Barker), o verișoară misterioasă care vine să locuiască la clanul Featherington, o familie de roșcați desueți al cărei scop aparent este de a-i face pe membrii Bridgerton să arate și mai plini de farmec. (Evident, chiar și într-o epocă în care distribuția diversă este la modă, nu-i o problemă să faci discriminări împotriva roșcovanilor.) Bărbații eligibili cad la picioarele lui Marina, lăsând-o pe Daphne cu șanse reduse. Opțiunea evidentă este Simon Basset (Regé-Jean Page), ducele de Hastings, fostul amic al lui Anthony de la Oxford, dar el, aparent, n-are nici o intenție să se însoare, în ciuda rugăminților nașei sale neoficiale, Lady Danbury (Adjoa Andoh, care este atât de formidabilă încât ar câștiga de una singură controversa distribuirii în rol). Nici Anthony nu-i cu gândul la căsătorie, preferând relații mai informale cu o cântăreață, Siena (Sabrina Bartlett).

Citește și: Seriale la care să vă uitați după Bridgerton

În afară de amestecul rasial, Brigerton are o energie subversivă prin separarea dintre sex și căsătorie. Intriga nu este dificil de urmat, dar pentru oricine ar avea probleme să țină pasul, totul este supravegheat de Julie Andrews, în rolul lui Lady Whistledown, o naratoare malițioasă, omniscientă, în stilul Gossip Girl, ale cărei remarci sunt răspândite în lume sub formă de broșuri. Când urmează să fie făcută o observație satirică neobișnuită, acesta este clar semnalizată: „În seara asta vom descoperi ce domnișoare ar putea reuși să obțină o partidă, evitând astfel starea cumplită și deplorabilă cunoscută sub numele de fată bătrână”, intonează ea vioi, în timp ce personajele se reunesc la un bal. Nimeni nu va confunda Bridgerton cu Austen, dar n-are nici o importanță. Arată grozav, sporovăiește încântător și nu cere prea mult de la privitorul de Crăciun epuizat, deprimat și blocat acasă. Este un cadou drăgălaș, strălucitor.

Ed Cumming, The Independent, 23 decembrie