Cele mai bune filme ale anului 2020

N-avem cum să îndulcim pastila: 2020 a fost un an cu adevărat ciudat pentru filme, o mini-epocă care ne-a obligat să ne confruntăm cu întrebarea ce sunt și ce pot însemna filmele. Nu doar am vizionat filme, în cea mai mare parte, pe un ecran mic acasă. Dar le-am și urmărit cu anxietatea care ne măcina pe dinăuntru și, uneori, cu tragedia care se desfășura dincolo de ușa noastră. Din orice punct de vedere, anul acesta a fost altfel decât orice am trăit până acum. Iar singurul lucru pe care îl putem spune cu certitudine este că filmele nu ne-au dezamăgit. Ce dacă n-am avut prilejul să vedem setul obișnuit de filme de Oscar în toamnă? Noua normalitate a permis filmelor mai mici – filme care altfel s-ar fi pierdut, probabil, printre lansările mai strălucitoare – să ajungă în lumina reflectoarelor măcar acum. În ceea ce privește accesibilitatea și calitatea, a fost totuși un an bogat. Iată câteva dintre filmele cele mai bune: (Time)

Colectiv

Nu mică mi-a fost mirarea să văd documentarul lui Alexander Nanau pe mai multe liste cu cele mai bune filme ale anului 2020, inclusiv pe cea a fostului președinte american Barack Obama. Firește, mi-aș fi dorit ca Romania să fie vestită pentru altceva decât pentru corupție, dar… asta-i viața.

Colectiv a lui Alexander Nanau, care urmărește o echipă de jurnaliști români în timp ce dezvăluie un scandal în sistemul de sănătate ale cărui tentacule ajung până la un guvern corupt, este acel documentar rar, care se desfășoară ca un thriller politic. Dar este, de asemenea, un testament profund emoționant atât al puterii, cât și al necesității jurnalismului de investigație, în orice țară condusă de un guvern care se străduiește să denatureze adevărul pentru a trage spuza pe turta lui. (Time)

Emma.

Emma este o poveste care a fost spusă de multe ori înainte – la urma urmei, originalul lui Jane Austen a fost publicat în 1815 – dar niciodată în felul acesta. Adaptarea ca o bomboană fondantă a lui Autumn de Wilde este o călătorie în lumea spumoasă a bunelor maniere, pețitoriei și năzbâtiilor. Ne-au plăcut interpretările magistrale ale lui Anya Taylor-Joy (Gambitul damei – The Queen’s Gambit), Bill Nighy, Miranda Hart și Josh O’Connor (The Crown) și, în timp ce comedia de epocă se concentrează pe isprăvile societății engleze din secolul al XIX-lea, lecțiile pe care le învățăm sunt la fel de relevante astăzi. (Town&Country)

Frăția celor cinci (Da 5 Bloods)

Spike Lee dă ce are el mai bun în Frăția celor cinci (Da 5 Bloods), abordând rasismul istoric și modern, opresiunea, vinovăția, lăcomia și fraternitatea prin povestea a patru veterani ai războiului din Vietnam (interpretați de Delroy Lindo, Clarke Peters, Isiah Whitlock Jr. și Norm Lewis) care, împreună cu fiul personajului lui Lindo (Jonathan Majors), revin în Asia de Sud-Est pentru a recupera rămășițele camaradului lor căzut la datorie, Stormin’ Norman (Chadwick Boseman) și pentru a găsi aurul pe care l-au îngropat cu ani în urmă. (Esquire)

The Sound of Metal

Când bateristul unei trupe rock (interpretat de Riz Ahmed) începe să-și piardă auzul, pare că întreaga lui lume se prăbușește. Dar, pe măsură ce încearcă să se reintegreze, el descoperă noi modalități de a experimenta lumea – și de a face față demonilor care îl năpăstuiau de mult. Filmul regizat de Darius Marder este inteligent, emoționant și realizat cu ingeniozitate și prezintă interpretări magistrale din partea lui Ahmed și a partenerei de afiș, Olivia Cooke. (Town&Country)

Never Rarely Sometimes Always

Sidney Flanigan joacă în această dramă uimitoare a regizoarei Eliza Hittman (Beach Rats), despre o adolescentă din Pennsylvania rurală, care caută să obțină un avort legal. Autumn (Flanigan) și verișoara ei (Talia Ryder) pornesc într-o călătorie revelatoare spre New York, în această poveste copleșitoare despre familie, hotărâre și încredere în sine pe fundalul unei dezamăgiri zdrobitoare. Nu este neapărat un film ușor de vizionat, dar poate este esențial. (Town&Country)

Lovers Rock

Al doilea film din antologia Buturuga mică (Small Axe) a lui Steve McQueen este probabil cel mai bun – și, de asemenea, cel mai scurt. Amplasat în cea mai mare parte la o singură petrecere, Lovers Rock deschide o fereastră către un întreg univers printr-o singură scenă de dans extinsă, un moment de beatitudine cinematografică, diferit de orice altceva din acest an. Luați în considerare această idee pentru toate cele cinci filme din ciclul Buturuga mică, dar tratați-l pe acesta ca fiind special: sunt 70 de minute de îndrăgostire, iar acesta este cel mai minunat sentiment din lume. (The Verge)

Procesul celor șapte din Chicago (The Trial of the Chicago 7)

Drama lui Aaron Sorkin, plină de vedete, este la fel de mult despre ce s-a întâmplat odinioară, cât și despre ziua de azi. Această povestire pătrunzătoare a infamului proces din 1969 (cu Eddie Redmayne, Sacha Baron Cohen, Yahya Abdul-Mateen II, Jeremy Strong și Mark Rylance, printre alții) este despre rasism, nedreptate și politicieni corupți – probleme care par lamentabil de actuale, chiar dacă evenimentele descrise au avut loc cu zeci de ani în urmă. Filmul este scris și regizat sclipitor, iar distribuția oferă unele dintre cele mai puternice interpretări ale anului. (Town&Country)

Mank

Saga alb-negru a regizorului David Fincher se concentrează pe scenaristul Herman Mankiewicz și pe realizarea filmului Citizen Kane. Proiectul a fost scris de regretatul tată al lui Fincher și prezintă un strălucit (deși aproape de nerecunoscut) Gary Oldman în rolul lui Mankiewicz, precum și pe Amanda Seyfried, în cea mai bună interpretare a carierei, în rolul actriței Marion Davies. Este o poveste convingătoare, plină de farmec despre putere, creativitate și consecințe și aruncă o lumină (oarecum romanțată) asupra realizării unui clasic cinematografic. (Town&Country)

First Cow

În înverzitul Pacific Northwest al anilor 1820, doi coloniști – un brutar și un imigrant chinez cu o latură antreprenorială – încep o afacere din vânzarea gogoșilor făcute cu laptele sustras de la o vacă din vecini. Inițiativa lor are succes, iar prietenia lor se adâncește. Atât tihnit, cât și năucitor, First Cow, filmul lui Kelly Reichardt este o odă a acestei întinderi stranii, cu margini neregulate, de pământ furat, pe care o numim America, un loc în care tandrețea este încă cea mai prețioasă marfă. (Time)

Ținutul nomazilor (Nomadland)

Care înseamnă acasă? Este locuința în care trăim sau spiritul care sălășluiește în noi? Aceasta este întrebarea pe care Chloé Zhao o explorează în radiosul și perceptivul Nomadland. Frances McDormand susține o interpretare excelentă în calitate de văduvă care își vinde casa și pornește la drum într-o dubiță echipată cu strictul necesar pentru a trăi, acceptând munca sezonieră acolo unde poate. Deși este singură, nu este niciodată complet singură. Oamenii pe care îi întâlnește în călătoria ei au excentricitățile lor, dar ceea ce îi ghidează și îi unesc sunt compasiunea și generozitatea. (Time)

Ma Rainey’s Black Bottom

Viola Davis, Chadwick Boseman și Colman Domingo sunt protagoniștii în adaptarea uimitoare a piesei lui August Wilson, de către regizorul George C. Wolfe. Povestea o urmărește pe legendara cântăreață de blues Ma Rainey, în timpul unei sesiuni de înregistrări lungi și pline de evenimente, din Chicago – și include ceea ce ar putea fi toate cele șapte păcate capitale – iar filmul magistral al lui Wolfe conferă poveștii o intensitate care o face să pară la fel de vitală ca oricând. Acordați o atenție specială regretatului Boseman în ultimul său rol, care-i pune în valoare formidabilul talent și este, totodată, o ieșire din scenă magnifică. (Town&Country)