Atenție! Interviul conține spoilere legate de episodul final al serialului Materiile întunecate.
Fanii trilogiei Materiile întunecate – „His Dark Materials” a lui Philip Pullman, printre care se numără și Lin-Manuel Miranda, au știut tot timpul că Lee Scoresby naviga cu balonul spre o moarte sigură. Dar asta nu a făcut ca moartea lui și a lui Hester (Cristela Alonzo) să fie mai ușor de urmărit.
În episodul final, Lee și credinciosul său daimon au avut un final eroic, cu arma în mână, sub ploaia de gloanțe de la trupele Magisterium-ului, oferindu-i lui Jopari (Andrew Scott) suficient timp pentru a-l găsi pe purtătorul cuțitului și a-i transmite mesajul crucial.

Cu Lyra (Dafne Keen) răpită, Will (Amir Wilson) hotărât s-o salveze, iar Lord Asriel (James McAvoy) adunând îngeri de partea lui pentru războiul care vine, Miranda spune că finalul de sezon trebuie să-i fi lăsat pe spectatori cu batista în mână, dar că, de asemenea, pregătește perfect terenul pentru un viitor sezon încă și mai ambițios.
În continuare, Miranda vorbește cu Variety despre filmarea morții lui Lee și despre ceea ar urma în al treilea și ultimul sezon al dramei HBO.
Care a fost reacția ta la vizionarea lui Lee pierind într-un mod atât de dramatic?
Pot să-ți spun un secret? N-am văzut ultimul episod, deoarece nu a fost încă difuzat în Statele Unite. Am văzut, însă, că Marea Britanie a postat toate emoji-urile acelea înlăcrimate. În plus, am trăit-o în persoană. Adesea nu filmăm în ordine cronologică; filmăm în funcție de capriciile vremii, a programului sau a locațiilor, în special pentru un serial cu efecte speciale majore, precum Materiile întunecate (His Dark Materials). Dar am reușit să filmăm secvența asemănătoare asediului de la Alamo în ordine cronologică. Am început într-o zi de luni și am murit vineri, așa că desfășurarea acțiunii a fost foarte naturală și cred că asta a dat roade în ceea ce privește rezultatul final. Nu a fost ultimul lucru pe care l-am filmat, dar sunt foarte recunoscător că am reușit să filmăm succesiv, deoarece cred că a fost important pentru punctul în care Lee și Hester ajung în final.
Iar punctul în care ajung este sacrificiul suprem pentru Lyra și cauza ei, exprimat de acea replică sfâșietoare din carte: “Don’t go before I do.” („Nu te duce înaintea mea.”)
Am simțit întotdeauna o responsabilitate suplimentară atunci când foloseam citate direct din romane, deoarece acestea, deja, sunt replici care au fost subliniate, încercuite și ascunse în pagini îndoite la colțuri și transformate în lucrări de artă de generații de fani, așa că îți dorești să le onorezi cum se cuvine. Ceea ce îmi amintesc cel mai mult din “The Subtle Knife” este „Nu te duce înaintea mea” și „O ajutăm pe Lyra”. Am avut această noțiune pe care Lee s-a concentrat și datorită căreia a fost capabil să facă sacrificiul suprem, pentru că își amintește de o cauză mai mare, adică dragostea lui pentru Lyra, încredere în misiunea ei, în ceea ce ea trebuie să facă pentru lume.
Este un final poetic care completează, într-un fel, călătoria lui Lee prin viață?
Este un lucru frumos. Destinul lui Lee este acela a unei persoane care pornește la drum ca un fel de pierde vară, dar care își găsește menirea prin dragostea lui pentru acest copil, în care vede ceva din el însuși. Este o fetiță foarte inteligentă care n-a avut noroc de părinți buni, iar Lee va face tot ce poate pentru ca ea să meargă înainte.
Cum a fost să filmezi acele momente finale alături de daimonului tău?
M-a dus înapoi la geniul lui Philip Pullman, care a creat această noțiune de daimoni. Cred că este vorba despre două lucruri. Unul, din perspectiva povestirii, este genial, deoarece nimeni nu este singur. Chiar și în ultimele sale momente, Lee are cu cine să vorbească și există un dialog de scris, iar privitorul își face o idee despre acei oameni. Apoi, celălalt lucru care este un fel de efect secundar strălucit al acestei inovații a lui Pullman, este că fiecare om are un daimon care este sufletul său, așa că avem două morți pe care să le plângem: plângem moartea lui Lee și moartea lui Hester. A fost atât de copleșitor când am citit reacțiile din Marea Britanie. Au fost cam jumătate: „Nuuuu, Lee” – emoji înlăcrimat, iar jumătate „Nuuuu, Hester” – emoji înlăcrimat. Am ajuns să-i cunoaștem și să-i iubim pe amândoi.
Și apoi, pentru a înrăutăți lucrurile, îl vedem pe Jopari murind în brațele fiului său, aproximativ cinci minute mai târziu, asta după ce s-au reunit pentru prima dată după ani de zile. A fost un knockout triplu.
Nu mă gândeam la asta în timpul scenei morții, deoarece din punctul meu de vedere Jopari merge înainte; le-am ținut piept soldaților Magisterium-ului pentru ca el să-și continue drumul. Dar asta va fi partea care mă va face să plâng când o să văd episodul, în cele din urmă, pentru că n-am fost martor la asta.
S-a confirmat că serialul a fost reînnoit pentru un al treilea și ultimul sezon, ceea ce înseamnă că va avea ocazia să abordeze romanul final din trilogia originală a lui Pullman – „The Amber Spyglass”. Cât de semnificativ e lucrul acesta?
Ei bine, este foarte semnificativ. Sunt foarte încântat că vor termina de spus povestea. Sunt un mare fan al acestor cărți, îmi amintesc că am fost atât de necăjit atunci când am aflat că filmul Busola de aur (The Golden Compass) nu avea să primească o continuare. Faptul că au șansa de a termina de spus povestea lui Philip Pullman este cu adevărat interesant. A treia carte este atât de ambițioasă, încât abia aștept să văd ce vor face cu ea.
Fără îndoială e cea mai îndrăzneață dintre cele trei. Lee și Hester chiar revin într-o formă diferită. S-a discutat despre acest lucru? Va avea loc în sezonul 3?
Nimic n-a fost scris sau finalizat, dar le-am spus dintotdeauna că este o plăcere enormă pentru mine și sunt la dispoziția Bad Wolf Productions. Dacă ei consideră potrivit ca Lee și Hester să revină sub formă corporală sau necorporală, voi răspunde la apel. Dar, deocamdată, de-abia au primit undă verde, așa că, încă, nu știu în ce stadiu este scenariul, cât de mult s-a scris.
Will Thorne, Variety, 28 decembrie
Și mie mi-a părut genială ideea cu existența daimonilor, ce ne amintește de propriul suflet, sau să nu uităm să avem mai multă grijă de noi înșine, dar și de celălalt, ce-i tot un suflet -poate- neglijat de omul ce-l poartă…
Nu am citit cartea -sursă de inspirație pentru film și serial, așa că mi-am notat s-o caut. ❤️
LikeLike
Intr-adevar, daimonii sunt un produs fantastic al imaginației. Nu pot să nu-l admir pe Philip Pullman pentru idee. In calitate de telespectator care a văzut ultimul episod (tu l-ai văzut?) te asigur ca sfârșitul lui Lee și Hester este foarte emoționant. Te atașezi și de om și de animăluțul lui și doare. ❤️
LikeLike
Nu l-am văzut încă (serialul) fiindcă am avut o perioadă mai aglomerată. Dar îl voi vedea de îndată ce mă mai eliberez… 😘
LikeLike
Merită! 🙂 Dar ți-am mai spus asta… Când îi sosește timpul o sa-l vezi și sunt destul de sigură că o sa-ți placă la fel de mult cum îmi place mie. 🙂
LikeLike
Și eu cred la fel. 🙂 Nu are cum să nu-mi placă. Și mult. 🙂
LikeLike
We will wait for the new year enjoying the end of the series because
As you relate it, it will be very interesting.
I wish you a Happy New Year despite the circumstances. The best for you and your family.
A big hug
Manuel Angel
LikeLike
Hey! I’ve just read your poem and sent my best to you on your blog. 🙂 How cool is that! Thank you so much for your wishes. We all hope for a better 2021. And it has to be! Between my movies and your verses for the heart, life is beautiful! Happy New Year! ❤️
LikeLike