Cerul de la miezul nopții: Finalul explicat de Felicity Jones

Atenție! Interviul conține spoilere 

Dacă aveți întrebări despre Cerul de la miezul nopții (The Midnight Sky), filmul lui George Clooney, sunteți la locul potrivit! Nu numai că materialul în sine este o explorare complexă a valorii legăturii interumane, dar a existat și o anumită situație, o provocare care i-a determinat pe Clooney și echipa sa să se adapteze din mers: sarcina lui Felicity Jones. Dacă aveți întrebări despre conversația tată-fiică din final și despre ce a crezut Jones în legătură cu schimbarea scenariului, astfel încât personajul pe care-l interpretează să fie, de asemenea, însărcinată, iată mai jos conversația telefonică pe care a avut-o cu revista Collider:

Nu sunt sigur dacă este un lucru pe care-l faci de obicei, dar ai luat legătura cu unul din cunoscuții care a colaborat cu George ca regizor, pentru a afla câte ceva despre cum a fost?
FELICITY JONES: Ei bine, chiar e interesant, am fost la o proiecție a serialului Catch 22, care mi s-a părut excelent. Am considerat că a fost regizat minunat, bine jucat, cu adevărat emoționant și avea un anume umor, un lucru comun tuturor proiectelor sale. A fost prima mea întâlnire cu el. Era acolo și ne-am întâlnit după aceea și am discutat. Așa că l-am cunoscut pe George prin prisma muncii lui în primul rând, care este întotdeauna cea mai bună cale.

Ca regizor, a făcut ceva pe platoul de filmare care să te surprindă?
JONES: Am fost foarte impresionată de concentrarea lui și de faptul că știa povestea pe care dorea s-o spună în cele mai mici amănunte. Are o viziune incredibilă asupra a ceea ce intenționează să facă. Știe exact ce cadre dorește și când le dorește. Și este foarte respectat pe platou. În cele din urmă, la fel ca noi toți, iubește ceea ce face și nu ia totul ca de la sine înțeles.

Citește și: Cerul de la miezul nopții: George Clooney despre mesajul filmului și barba sa impresionantă

Aș dori să întreb despre cum sarcina a schimbat personajul și procesul de producție, dacă este în regulă.
JONES: Da, desigur! Pentru felul în care pregăteam personajul, faptul că era însărcinată nu a fost, de fapt, o diferență uriașă. Așa că am simțit că așa a fost să fie din mai multe puncte de vedere. A fost un proces natural, foarte armonios. Inițial aveam de gând să îndepărtăm burtica cu ajutorul efectelor speciale generate de computer, dar apoi, după ce a analizat filmările, George a simțit că, de fapt, va îmbunătăți cu adevărat povestea și va aduce un element esențial. Va adăuga un element cu adevărat minunat. Ce vreau să spun este că întregul film este despre familie, relații interumane și tradiție și ceea ce este important în viață, iar faptul că Sully este însărcinată subliniază această idee. Așa că am simțit cu toții că așa a fost să fie.

În ce moment al procesului de producție ai menționat asta lui George și echipei? A fost înainte să semnezi oficial pentru rol?
JONES: Le-am spus imediat ce a fost sigur să le spun. Până în acel moment George și cu mine deja avusesem un dialog creativ și, prin urmare, a fost o conversație foarte ușoară din mai multe puncte de vedere. Sunt sigură că pentru ei a fost destulă bătaie de cap: „OK, cum ne adaptăm la asta?” Dar în ceea ce mă privește procesul a fost cât se poate de lin, ceea ce a fost o mare ușurare. Sper că oamenii vor căpăta încredere, femeile din branșă care sunt însărcinate vor vedea că este posibil, că oamenii ca George fac tot posibilul pentru a se asigura că ne păstrăm locurile de muncă.

A existat vreodată o versiune a scenariului fidelă cărții, în care Sully are un copil care este pe Pământ pe tot parcursul acțiunii?
JONES: Sunt destul de multe diferențe față de carte. Ceea ce este atât de interesant este că, în mod clar, în ADN-ul poveștii există o relație părinte-copil, care este evocată de relația dintre mine și George; este evident că sunt fiica lui. Așa că tematic vorbind, relația părinte-copil este în centrul poveștii. Remarca ta este interesantă. Evident, prin faptul că Sully este gravidă, am reușit să consolidăm tematic ceea ce era, de fapt, inițial în carte.

Este fascinant cum un scenariu nu este niciodată bătut în cuie. Se schimbă, se modifică și se adaptează. Până la urmă nu-i decât un punct de plecare și trebuie întotdeauna să-l vedem ca pe ceva maleabil. Trebuie să se schimbe în funcție de moment, de situație. De îndată ce filmezi ceva, creezi o nouă realitate. Și am avut norocul să reușim să realizăm filmul în acest fel, cu o astfel de modernitate și flexibilitate.

Citește și: George Clooney povestește cum a filmat scena cea mai șocantă din 2020

Își dă seama Sully că vorbește cu tatăl ei în acea scenă finală?
JONES: Da, cred că da. Probabil că la nivel subconștient, dar are o idee despre cine este acest bărbat. Cred că a simțit toată viața că el este important într-un fel. Și cred cu siguranță că undeva în adâncul sufletului, ea simte importanța acelei relații. Asta mi-a plăcut când am citit scenariul. Pur și simplu am considerat că povestea este atât de emoționantă și atât de mult din poveste este despre părinți și despre privirea retrospectivă la viața care a trecut – mai ales pentru personajul lui George – și întrebarea ce este important în viață? La ce se reduce totul? Înțelegi asta în acele secvențe în care se uită cu toții în spațiu, în neant și asta îi obligă să se întrebe: „Ei bine, ce este de fapt important? Ce are însemnătate?” Iar răspunsul este conexiunea, relația interumană.

Care crezi că a fost tema principală a filmului în timpul filmărilor și, mai apoi, în timp ce îl urmăreai? Valoarea conexiunii umane și accentul general pe supraviețuire sunt ambele puternice, dar a fost nevoie ca una sau cealaltă să fie în prim-plan în timpul filmărilor?
JONES: Ei bine, sunt foarte diferite. Când consideri totul de la o zi la alta, descompui povestea personajului, ce îl propulsează de la un moment la altul, ce îl stimulează pe acel personaj, ce îl motivează. Este ca un fel de microanaliză a unei singure persoane. Trebuie să devii expert în acel personaj și să îi ții partea  până la capăt. Tu ești avocatul lui. Dar apoi, când te uiți la film ca spectator, atunci începi să vezi temele mai mari ale poveștii și ceea ce o face relevantă. Și este… este vorba despre izolare și nevoia unei semnificații în viața cuiva și importanța sensului în viața cuiva prin relația interpersonală. Nu cred că trebuie să fie neapărat o familie, dar legătura unui om cu celălalt este ceea ce durează cu adevărat, este acea iubire.

Ce părere ai despre tonul finalului? Ți se pare plin de speranță sau mai curând melancolic?
JONES: Adevărat. Există speranță în viitor și în viața nouă, dar în același timp, după cum spui, există și melancolie. Este foarte contemplativ. Este dulce-amărui, nu-i așa?

Tu și David v-ați gândit la viața personajelor voastre după evenimentele filmului? Au rămas cu multe pe umeri. Pot începe cu adevărat o nouă viață în altă parte?
JONES: Oh, da, fără îndoială. Cred că există o altă colonie pe K23, pe care o descoperă și rasa umană se perpetuează. Rasa umană este destul de tenace. Rezistăm în condiții foarte dificile, așa că am mari speranțe în legătură cu supraviețuirea lor.

Perri Nemiroff, Collider, 15 ianuarie