Malcolm și Marie: Strălucitor, sexy și extrem de captivant

Zendaya și John David Washington merită amândoi să fie luați în considerare pentru un premiu pentru „interpretările lor dinamice și sensibile” în acest film intens cu două personaje, care ia spectatorul prin surprindere.

Într-o noapte lungă din relația unui regizor de film cu iubita sa, John David Washington și Zendaya vorbesc, strigă, se ceartă, se jignesc, atacă, contraatacă, se sărută, se împacă, apoi se ceartă din nou. Asupra lui Malcolm și Marie (Malcolm & Marie) planează spectrul multor altor drame cu relații nereușite, inclusiv Scene dintr-o căsnicie (Scener ur ett aktenskap), Poveste despre căsnicie (Marriage Story) și mai ales Cui i-e frică de Virginia Woolf? (Who’s Afraid of Virginia Woolf?), a cărei peliculă alb-negru și intervalul de timp de o noapte au ecou în acest nou film. Dar scenaristul și regizorul Sam Levinson, care a creat, de asemenea, îndrăznețul și captivantul serial HBO Euforia (Euphoria), oferă poveștii familiare nuanțe noi, cu interpretări dinamice și sensibile din partea celor doi actori extrem de talentați și o intrigă care se extinde pentru a aduce în discuție problemele rasiale și noul Hollywood. Filmul cu două personaje a fost conceput și realizat în timpul pandemiei, dar n-are nevoie de o pledoarie specială pentru circumstanțele sale. Levinson transformă abordarea la scară mică într-un atu, care nu face decât să sporească intensitatea filmului.

Imediat după triumful premierei filmului lui Malcolm, cuplul se întoarce la casa închiriată spațioasă, la ora 01:00 și oferă spectatorului primele impresii puternice. Ea este elegantă într-o rochie argintie, dar morocănoasă în timp ce zdrăngăne prin bucătărie, făcându-i macaroane cu brânză. El este agitat, entuziasmat că este aclamat drept cel mai tare regizor din oraș și nici măcar nu observă că ea este iritată. El pare a fi cea mai plină de sine persoană de pe Pământ și ea pare a fi cea mai meschină, plângându-se că nu i s-a mulțumit în timpul discursului de la premieră. Dar aceste prime impresii fac loc altora, pe măsură ce personajele dezvăluie mai multe despre trecutul ei și motivele reale ale furiei și despre devoțiunea lui autentică pentru de ea.

Pe parcursul jocurilor psihologice și a întorsăturilor de situație emoționale, Zendaya și Washington iau publicul la fel de pe nepregătite, cum se surprind personajele reciproc. Marie pare să aibă dreptate când îl acuză pe Malcolm că-i narcisist. Iar când spune că este un regizor mediocru, el este perfect justificat să întrebe: „Nu voiai decât să mă rănești?” Zendaya, care a câștigat recent un Emmy pentru portretizarea genială a unei adolescente dependente de droguri în serialul Euforia, este la fel de nuanțată aici, surprinzând atitudinea defensivă și tristețea din spatele izbucnirilor lui Marie. Odinioară actriță aspirantă, acum nu mai are o carieră proprie, o situație cu o explicație complicată. Pe măsură ce zidurile de apărare ale lui Marie se dărâmă, se simplifică și aspectul ei: se demachiază și apare cu părul ud, în lenjerie de corp din bumbac și un kimono.

Primele proiecții ale filmului au generat recenzii laudative pentru Zendaya, dar același lucru ar trebui să fie valabil și pentru Washington, care dezvăluie exact cât trebuie despre Malcolm, exact la momentele potrivite. Marie este cea cu mai multe trucuri și scamatorii pe parcursul nopții, dar Malcolm se dovedește a fi neașteptat de perspicace, nu în legătură cu el însuși, ci cu ea. Washington este întotdeauna o prezență puternică pe ecran. Pentru a vedea cât de inteligent este ca actor, aruncați o privire la BlacKkKlansman al lui Spike Lee; nu v-ați da seama neapărat din Tenet, unde este împovărat de dialogul greoi al lui Christopher Nolan. Aici are mai multe scene explozive, unele îndreptate către Marie, altele despre faptul că este regizor de culoare la Hollywood. „Nu tot ceea ce fac este politic pentru că sunt negru”, spune el la început, când ajung acasă, râzând de laudele lingușitoare, cu o nuanță rasială, pe care le-a primit de la o cronicară pe care o numește „doamna albă de la LA Times”. Mai târziu, când primește cronica ei pozitivă la filmul lui, el se dezlănțuie împotriva ei, izbucnind în replici corecte și spirituale, care subliniază faptul că a înțeles greșit tot ce-a încercat să facă cu povestea lui despre o femeie de culoare care renunță la droguri. Este indignat în special de o frază care spune că „sabotează strălucit mitul mântuitorului alb”. Nu trebuie neapărat să fiți specialiști în critică de film pentru a izbucni în râs la cât de perfect Levinson și Washington redau tonul pretențios al cronicarei și perspectiva ei îngustă, dar ajută.

Levinson folosește mai mult decât dialogul pentru a menține acțiunea alertă. Un film într-o singură locație ar fi putut părea cu ușurință claustrofob sau static, dar nu este și cazul lui Malcolm și Marie. Camera hoinărește prin încăperi, urmărind personajele care străbat un hol, ies în patio sau trec din bucătărie în zona livingului sau în dormitor. Filmul a fost filmat într-o casă plină de ferestre sclipitoare, înconjurată de păduri, unde umbrele alb-negru adaugă un ton ușor amenințător.

Un film atât de viu merita un final mai proaspăt, în loc de secvența finală ternă și convențională în care orbecăie. Marie are un monolog despre ceea ce dorea ca Malclom să-i mulțumească, o listă care sună mai degrabă banală decât sinceră sau înduioșătoare. La fel ca melodia de la sfârșit a formației Outkasts – ”Liberation”, cu versurile, “There’s a fine line between love and hate” („Este o diferență subtilă între iubire și ură”), ultimul discurs este prea ca la carte, observațiile sale prea superficiale pentru acest film vibrant și perceptiv.

Caryn James, BBC Culture, 22 ianuarie

Malcolm și Marie are premiera la Netflix, pe 5 februarie