Barb and Star Go to Vista Del Mar: Jamie Dornan ne vorbește despre serenada pescărușului

Îl cunoaștem pe Jamie Dornan drept un actor foarte serios, care joacă roluri foarte serioase – fie că este un criminal în serie în Crimele din Belfast (The Fall) sau un miliardar obsedat în Cincizeci de umbre ale lui Grey (Fifty Shades of Grey). Dar, în cel mai recent proiect al său, comedia bizară, plină de haz cu Kristen Wiig și Annie Mumolo, Barb and Star Go to Vista Del Mar, actorul irlandez, în vârstă de 38 de ani, ne surprinde cu o latură extrem de haioasă.

Dornan stă de vorbă cu Entertainment Weekly despre nisip, pescăruși și dezlănțuirea laturii lui ridicole.

EW: Cum ți-a fost prezentat inițial proiectul? Cum au încercat Kristen și Annie să-ți explice despre ce este vorba în film?
JAMIE DORNAN: Este unul dintre acele lucruri în care titlul spune atât de multe. [Râde] Simt că, pe baza titlului, aș putea spune atât de multe despre tonul filmului. Kristen și Annie sunt magice. Sunt mare fan a tot ceea ce fac amândouă, așa că pur și simplu știi că va fi bine. Dar am citit scenariul și mi-am spus: „Ce mama naibii? E nebunie curată”.

Dar sunt așa un mare fan al genului de comedii din anii ’80, ’90, cu adevărat ridicole, precum Avionul buclucaș (Airplane) și Formidabilul (Hot Shots!) și Un polițist cu explozie întârziată (Naked Gun). Ador chestiile astea. Erau ridicole, dar aveau și suflet. Este o combinație interesantă și, de asemenea, foarte greu de obținut. Și voiam să fac comedie de mult timp, așa că a fost interesant să mă apuc de un proiect atât de dificil.

Ai dreptate, nu ai făcut niciodată așa ceva până acum. Cum a fost să te arunci cu capul înainte în această lume nebună a ticăloșilor haini și a baladelor pe plajă?
Este absolut minunat. Am jucat o mulțime de personaje foarte serioase; Voi continua să joc personaje foarte serioase. Ce am de gând să fac în continuare este oarecum un amestec; este un fel de amestec de genuri, ca să zic așa. Și cred că voi petrece tot 2022 fiind foarte, foarte serios. [Râde] Îmi place să explorez asta, dar adevărul este că se întâmplă foarte rar să nu mă prostesc. Ăsta sunt eu în cea mai mare parte a timpului. Cei care mă cunosc bine știu asta.

Așadar, am avut această șansă de a mă distra fără limite în această lume nebună pe care au creat-o. N-a fost nimic care să fie prea ridicol, iar asta mi s-a potrivit de minune. Mă gândeam: de-aș putea trece de prima zi și să mă relaxez… Ce trebuie să știți despre Kristen și Annie este că m-au făcut să mă simt confortabil atât de repede. Eram acolo și-mi spuneam: „Nu am mai făcut comedie până acum și sunt cu doi titani ai comediei. La naiba, aș putea s-o dau în bară.” Dar m-au primit în echipă excepțional și la scurt timp ne făceam unii pe alții să râdem.

Trebuie să te întreb despre numărul tău muzical excelent, unde cânți despre sentimentele tale, înconjurat de pescăruși. Ce a presupus coregrafia asta?
Mai multe decât ai crede! Când am citit scenariul prima dată, cred că erau doar două rânduri de regie scenică. Scria ceva de genul „Edgar dansează cu sentiment, ca în Footloose” sau ceva de genul. Nici măcar n-am băgat de seamă. Câteva săptămâni mai târziu vorbeam cu regizorul și îmi zicea să vin în Mexic și să ne apucăm de partea pre-producție. Mi-a spus: „Evident trebuie să vii pentru coregrafie” și m-am întrebat: despre ce vorbește? Apoi a continuat: “Pentru numărul important al lui Edgar!” și mi-am spus, “La naiba, trebuie să mă uit din nou pe scenariu. N-aveam nici cea mai mică idee la ce se referă.” Se pare că acele două rânduri au însemnat acea aventură nemaipomenită de două zile, a numărului muzical al lui Edgar.

Kristen și Annie au compus cântecul și, până am ajuns acolo, îl știam. Mi-au spus: „Fă ce-ți trece prin cap. Orice crezi că ar fi amuzant”, și în ziua respectivă am făcut, oarecum, variațiuni pe aceeași temă. Sunt câteva scene pe care le iubesc, cum ar fi când fac lucrurile despre care cânt: De exemplu, mă sui într-un palmier și cânt despre palmier. [Râde] Este atât de absurd. Dar cântatul a fost greu. Pot să cânt puțin, dar aceea este o melodie greu de cântat. Dar am scos-o la capăt cât de cât.

Este un fel de baladă sentimentală clasică, în sensul cel mai bun.
Da, este un fel de baladă a anilor ’80. Este o melodie cu greutate!

Crezi că va fi un muzical în viitorul tău?
Știi ce, urma să fac un muzical anul acesta, o comedie-muzicală, dar ar fi însemnat o grămadă de schimbări, programări și a trebuit să mă retrag. Dar da. Nu sunt un cântăreț suficient de bun pentru a fi solistul unui muzical, dar cu siguranță aș putea face ceva în acea lume, poate. Îmi place ideea. Sunt din toată inima pentru testarea limitelor în această industrie și cred că partea bună a meseriei de actor este că ai ocazia să explorezi toate aceste lumi diferite, așa că intenționez să fac asta.

Am mai spus asta în alte interviuri, dar aș fi atât de plictisit dacă aș fi numai erou de acțiune și aș face, de exemplu, trei filme de acțiune pe an. Nu-mi pasă cât mi-ar plăti. Aș fi foarte trist! [Râde] Aș fi atât de trist dacă asta ar fi ce-aș face tot timpul, să joc aceste personaje unidimensionale.

Îmi imaginez că asta a fost partea cea mai satisfăcătoare la un proiect total dus cu pluta precum Barb and Star.
Da, niciodată nu vrei să fii în zona ta de confort ca actor. Oricum asta este părerea mea. Barb and Star nu mi-a părut ușor. M-am distrat și am fost fericit, dar la naiba, n-a fost ușor. Comedia este cu totul altă mâncare de pește.

Ce ți s-a părut cel mai dificil?
Sincer, să nu râd a fost o muncă în sine pentru mine. Edgar lasă garda jos uneori, dar adesea este foarte serios, mai ales când ajunge la Vista del Mar. Este un tip gen ce-i în gușă, și-n căpușă, și am avut atâtea scene în care încercam să fiu relativ serios, în timp ce Kristen și Annie mă făceau să mă tăvălesc pe jos cu absurdități. [Râde] Cineva mi-a trimis zilele trecute o rolă plină de gaguri, șapte minute cu noi izbucnind în râs în cele mai neașteptate momente.

Este o scenă în care Edgar le leagă [pe Barb și pe Star] și ele se eliberează de frânghii și, de fiecare dată când mă întorc cu spatele, se eliberează mai mult, dar eu trebuie să mă prefac că nu observ. A fost tortură absolută în acea zi. Nu mi s-a întâmplat literalmente niciodată, dar m-au dat gata. M-am tăvălit de râs. N-am făcut asta niciodată! Simțeam că mă sufoc! Dar faza cea mai tare când vezi rola aceea cu gaguri este că Kristen și Annie rămân serioase, iar eu mă tăvălesc pe podea, roșu la față de râs, iar ele sunt cât se poate de calme. Sunt totalmente profesioniste, iar eu o iau razna, pe podea.

Știu că ați filmat în locație, la o stațiune pe litoral. Care a fost pentru tine cea mai memorabilă zi pe platou?
Era atât de cald. Am fost la Cancun în iulie și erau mulți oameni în stațiune. Era evident pre-COVID și este un loc aglomerat; nu știu cum merg oamenii în acea perioadă a anului. Sunt irlandez, așa că este prea cald pentru mine. Iar [în timp ce îmi făceam] numărul de dans în căldura aia, a trebuit să-mi schimb cămașa după fiecare dublă. Transpiram atât de mult – dar, în același timp, m-am distrat de minune.

Îmi amintesc de o zi, familia mea a fost cu mine o parte din filmări. Soția mea a venit pe platou în ziua aceea, să vadă un pic din dansul de pe plajă. A fost scena în care eram pe un jet ski, dar pe uscat. [Râde] Sunt pe jet ski, dar sunt pe plajă și mă comport ca și cum aș fi pe apă. Am terminat scena, m-am dus la soția mea, iar ea mi-a spus: „Știu ei cât de mult ți se potrivește asta?” I-am răspuns: „Cred că încep să-și dea seama.”

Devan Coggan, Entertainment Weekly, 16 februarie