Mănușile de catifea – și alte articole de îmbrăcăminte – sunt aruncate cât acolo în timp ce Sacha Baron Cohen se dezlănțuie într-o ghidușie la nivel național și un recital de satiră politică.

Sacha Baron Cohen - Borat Subsequent Moviefilm
Sacha Baron Cohen – Borat Subsequent Moviefilm

Prima vizită a lui Borat în SUA s-a petrecut în acea perioadă imposibil de îndepărtată și inocentă – 2006 – înainte de rețelele sociale, înainte de smartphones, înainte de „valul trupelor” în războiul din Irak, când George W Bush era cel mai îngrozitor președinte imaginabil.

America era obișnuită cu farsele: doar inventase Candid Camera (camera ascunsă). Însă creația monstruoasă a lui Sacha Baron Cohen, reporterul habarnist din Kazahstan, cu un accent sovietic universal, aberant a fost un calvar de un alt nivel pentru victimele lui. Cu o cruzime uluitoare, Baron Cohen a executat cascadorii situaționale și farse dezgustătoare care atacau atitudinea conservatoare a americanilor, dar și nevoia lor dureros de politicoasă de a fi amabili și de a trece cu vederea (sau poate de a simpatiza în secret cu) opiniile antediluviene ale lui Borat. Borat este antisemit, iar amatorii de film liberali au fost și sunt foarte neobișnuiți să vadă antisemitismul în orice altă uniformă decât cea a Germaniei naziste.

Acum, Baron Cohen și-a resuscitat îngrozitoarea creație pentru o altă aventură, dar șocul noutății a dispărut, la fel și șocul în general. Numărul este familiar, iar cascadoriile semi-puse în scenă – care subminează vag credibilitatea tuturor scenelor, mai puțin ale celor mai spectaculoase momente – sunt mai ostentative. Dar avem parte de câteva hohote de râs autentice și momente politice incisive pe tema antisemitismului și a negării online a Holocaustului. Iar acea scenă finală într-o cameră de hotel, când Borat și fiica lui adolescentă, Tutar se confruntă cu un anume fost politician foarte proeminent care este pe muchia unei indiscreții grave… ei bine, asta este o reușită uimitoare.

Având în vedere faptul că acum toată lumea îl recunoaște pe Borat, el este în mare parte deghizat și o mulțime de farse sunt efectiv executate de Tutar, pe care a adus-o drept cadou sexual unui înalt politician din guvern – un gest diplomatic care speră că va restabili reputația de mascul-alfa a patriei sale în ochii Americii. Tutar, interpretată de actrița bulgară Maria Bakalova, în vârstă de 24 de ani, este la început un fel de sălbăticiune, mulțumită să fie tratată ca un animal, dar cu visul de a deveni un succes conjugal în SUA, la fel ca eroina ei, slovena Melania. Tutar urmărește obsesiv o animație-parodie Disney Frumoasa-și-Bestia (Beauty-and-the-Beast), despre Melania.

Așa că Borat și Tutar o țin dintr-o boacănă într-alta, de-a lungul SUA, tatăl transportându-și fiica într-o remorcă pentru cai, agățată de mașina lui, și cerând sfaturi despre cum ar putea Tutar să devină o tânără plină de năzuință. Avem parte de câteva momente șocant de oribile, mai ales la un anume bal al debutantelor din Macon, Georgia, savurat de crema societății din sud, unde există un dans tradițional tată-fiică. Rezultatul este dezgustător.

Dar la acest bal, aproape accidental, filmul dezvăluie ceva despre atitudinea oamenilor pe care îi satirizează. Borat îl întreabă cu stăruință pe unul dintre patriarhii cu părul înzăpezit, la ținută formală, cât de mult crede că valorează Tutar. Aproximativ 500 de dolari, rânjește bărbatul și este mustrat cu răceală de propria fiică. La un anumit nivel, unele victime se prind oarecum, dar intră în joc. Adesea, chiar și atunci când nu intră în joc, simt nevoia să nu-l facă de râs pe bietul Borat. Este ca un experiment Stanford care nu dovedește la fel de multe pe cât își închipuie.

Borat are acum de-a face cu America în epoca lui Donald Trump, bineînțeles, iar unele dintre cele mai bune momente ale filmului sunt atunci când expune lipsa de acțiune și credulitatea cu privire la subiectul Covid-19. Este aproape obligatoriu acum să spunem că Trump a făcut satira zadarnică, dar poate că este mai adevărat să spunem că Borat a fost un pionier al fake-news-urilor instigatoare și reprobabile, iar succesul electoral al lui Trump a fost în esență o instigare a democraților și a progresiștilor. Trump a fost proverbiala plăcintă în fața înțelepciunii general acceptate și a autorității: o umilință publică de neconceput pentru sistemul social-politic, dar Borat coborâse deja ștacheta.

Peter Bradshaw, The Guardian, 21 octombrie 2020