Beth Harmon (Anya Taylor-Joy) este privită cu îndoială și dispreț de omologii ei de sex masculin la fiecare etapă a călătoriei pentru a deveni campioană mondială la șah, dar de fiecare dată, fără greș, le dovedește că s-au înșelat.

Protagonista hit-ului revoluționar Netflix – Gambitul damei (The Queen’s Gambit), câștigătoarea Globului de aur, este doar una din mai multe actrițe în rol principal nominalizate – din care fac parte: Neortodox (Unortodox), Oameni normali (Normal People) și Mrs. America – care se confruntă cu o luptă inegală împotriva unei societăți patriarhale sau a forțelor tradiționaliste, pentru a obține ceea ce vor. Fiecare face greșeli, dar, în cele din urmă, ele ajung întrucâtva să fie auzite și-și schimbă viața în bine.

Deși a primit ajutor din partea bătrânului ei profesor de șah, a mamei adoptive și, ici-colo, a câtorva prieteni șahiști, efortul necontenit al lui Beth de a fi cea mai bună este ceea ce o propulsează la vârf. Obsesia și pasiunea ei sunt cele ce o fac un personaj atât de captivant, spune William Horberg, producătorul executiv al miniseriei Gambitul damei, și este principalul motiv pentru care publicul din întreaga lume a empatizat cu povestea ei.

„Este acea narațiune sportivă incredibil de interesantă, dar adevăratul punct de atracție al serialului Gambitul damei este călătoria emoțională a lui Beth și toate adversitățile pe care le depășește ca persoană complet singură pe lume, fără relații și fără sprijin, ca persoană care se luptă cu dependența și ca femeie în acea epocă, confruntându-se cu socieatatea patriarhală și cu lumea neprietenoasă a sportului pe care-l îndrăgește”, spune Horberg.

La sfârșitul seriei, Beth își învinge cel mai mare rival la șah și se transformă dintr-un pion timid, orfan, într-o regină puternică. Expresia de pe chipul ei în scena finală reflectă cât de mult s-a schimbat și câte a trebuit să depășească, spune Horberg.

„Până la urmă, este o femeie independentă și trebuie să-și găsească propria cale. Pentru mine, întreg serialul se rezumă la acel zâmbet, atât de binemeritat, pe care-l afișează când merge în parc, la Moscova. Este pentru prima dată când simți cu adevărat că se simte bine în propria piele, că este împăcată cu ea însăși”, concluzionează el.

Anya Taylor Joy - Gambitul damei (Netflix)
Anya Taylor Joy – Gambitul damei (Netflix)

Jocul din parc este, de asemenea, prima dată când o vedem pe Beth jucând șah în aer liber. Primele ei partide au avut loc la subsolul orfelinatului și multe din meciurile de pe parcurs s-au întâmplat în locații la fel de mohorâte. Ascensiunea literală a lui Beth de la subsol în natură ar putea însemna o eliberare de dependență, precum și o relație mai sănătoasă cu jocul de șah.

La fel cum Beth este hotărâtă să devină o mare maestră internațională a șahului, la fel și Esty, protagonista serialului Neortodox (Unortodox), interpretată de Shira Haas, își croiește propriul drum, departe de comunitatea Satmar în care a crescut.

Esty fuge la Berlin, unde este expusă brusc la „gama completă de experiență evreiască și experiență feminină”, așa cum spune producătorul executiv Anna Winger.

Totuși, Winger spune că ea și ceilalți producători au vrut să se asigure că antagonismul dintre locul de unde a venit Esty și unde se duce nu este „în întregime alb-negru”.

„Dacă stai de vorbă cu majoritatea femeilor care trăiesc în acea comunitate, le place viața lor. De asemenea, cred că nu ar descrie-o drept patriarhală, deoarece femeile trăiesc separat de bărbați”, explică Winger. „Femeile trăiesc într-o parte care este, de fapt, condusă de femei. Dacă ar avea o nemulțumire aceea ar fi că sunt oprimate de femeile mai în vârstă, care le spun ce să facă.”

În timp ce Esty alege să lase acea comunitate claustrofobă în urmă, soțul ei, Yanky (Amit Rahav), este obligat s-o urmeze, cel puțin temporar, dacă vrea s-o aducă înapoi.

Winger spune că Neortodox nu este doar povestea experiențelor femeilor în acea comunitate, ci este și despre stresul și restricțiile cu care se confruntă bărbații. Ambele personaje învață „multe despre ei înșiși” și cât de diferită ar putea fi viața lor în afara singurului sistem pe care îl cunosc.

Shira Haas, Neortodox (Netflix)
Shira Haas, Neortodox (Netflix)

„Simt că, în unele privințe, finalul este plin de speranță pentru amândoi, chiar dacă nu rămân împreună. Pentru noi a fost foarte important să abordăm povestea cu această speranță”, mărturisește Winger.

În mod similar, în serialul de la HBO Oameni normali (Normal People), nu doar rolul principal feminin Marianne (Daisy Edgar-Jones) simte greutatea presiunii sociale și a societății. Connell (Paul Mescal) este la început cel mai popular băiat din liceu și cedează presiunii de a-și menține statutul, refuzând să-și recunoască dragostea pentru Marianne.

Daisy Edgar-Jones, Paul Mescal - Oameni normali (HBO)
Daisy Edgar-Jones, Paul Mescal – Oameni normali (HBO)

În timp ce Oameni normali s-a bazat pe simplitatea unei singure relații centrale pentru a aduce forță pe ecran, Dahvi Waller, creatoarea serialului Mrs. America, s-a confruntat cu sarcina intimidantă de a aduce la viață o serie de lidere celebre aflate de ambele părți ale Equal Rights Amendment (ERA) și lupta lor pentru drepturile femeilor, într-o societate dominată de bărbați.

Waller și ceilalți scenariști și-au propus să „umanizeze” personajele din ambele tabere ale dezbaterii și să se asigure că figurile legendare ale ERA nu sunt „eroine sfinte, perfecte.” De exemplu, când a citit memoriile lui Bella Abzug (Margo Martindale), Waller a aflat că n-a fost niciodată capabilă să se țină de o dietă și se „îndopa la greu” atunci când un vot de la Congres nu avea rezultatul scontat.

Bella Abzug / Margo Martindale - Mrs. America (HBO)
Bella Abzug / Margo Martindale – Mrs. America (HBO)

„Iat-o pe această avocată uimitor de strălucită, care a devenit membră a Congresului și care luptă pentru drepturile femeilor, dar este îngrijorată de dietă și că nu-i mai vin hainele. Mi s-a părut uman și atât ușor să te identifici cu ea și m-am gândit: „Asta vreau să pun în serial”, povestește Waller. „Este o latură a acestor femei pe care, când urmăresc un documentar despre mișcarea feministă, nu o văd niciodată”.

Will Thorne, Variety, 6 ianuarie