Cineaștii sunt în pas cu vremurile pe care le trăim

Cineaștii trebuie să fie un pic clarvăzători. Lucrează la proiecte de ani de zile, fără să știe dacă publicul nestatornic va fi impresionat de temele și subiectele abordate, atunci când, în sfârșit, filmul are premiera. În 2020, zeii filmului au zâmbit: o serie de filme concurente la premii se concentrează pe sănătate și muncă – preocupări care sunt deosebit de importante în acest an, deși nimeni nu ar fi putut prezice acest lucru când proiectele erau în fază incipientă.

Personajele care sunt silite să-și schimbe viața au fost un element esențial al dramelor încă de la Sofocle. Anul acesta, tema a avut un impact sporit.

În Ținutul nomazilor (Nomadland), Frances McDormand își pierde slujba și soțul ei moare. Așa că își lasă în urmă casa și se mută în dubița ei, călătorind oriunde găsește de lucru. În Sound of Metal, un baterist (Riz Ahmed) surzește și trebuie să-și regândească complet profesia și muzica. Sandra (Clare Dunne), protagonista din Herself, se desparte de soțul ei abuziv și începe o viață nouă, simbolizată prin decizia de a-și construi propria casă, deși n-are nici cea mai mică noțiune despre cum ar putea face asta; iar Jacob (Steven Yeun) din Minari renunță la locul de muncă sigur de la o fabrică din California, pentru a o lua de la capăt ca fermier în Arkansas.

Viața acestor personaje a fost întoarsă pe dos. Desigur, cunoaștem cu toții oameni care au trebuit să facă ajustări în 2020, dar acest grup de personaje se confruntă cu răsturnări majore, mai grave decât în cazul majorității.

O altă temă recurentă din acest an este sănătatea. Aici menționăm personajul principal din Mank, căruia îi este greu după atâția ani de băut și fumat. În afară de asta, 2020 ne oferă surprinzător de multe filme care abordează sănătatea mintală – iar într-un an de pandemie, izolare și probleme financiare, subiectul este cât se poate de familiar.

Această listă include personajele principale din Frânturi de femeie (Pieces of a Woman), un cuplu (Vanessa Kirby, Shia LaBeouf) care se confruntă cu pierderea unui copil și depresia și Promising Young Woman (Carey Mulligan) a cărei sănătate mintală pare fragilă, fără exagerări, deși asta nu pare s-o îngrijoreze.

O sub-temă majoră în această categorie este demența.

În Supernova, romancierul Tusker (Stanley Tucci) se confruntă cu deteriorarea mintală și întreabă: „Îți dai seama că s-a înrăutățit?” Partenerul lui, Sam (Colin Firth), cu discreție, nu-i dă un răspuns.

Sprijinul iubitor al lui Sam l-ar putea face îngrijitorul anului, dar John (Viggo Mortensen) din Alienare (Falling) este, de asemenea, eligibil pentru acest premiu. Într-un film scris și regizat de Mortensen, ne lămurim rapid că tatăl lui John, Willis (Lance Henrikson), i-a supus dintotdeauna pe copiii lui la abuzuri psihologice, iar demența agravează situația. John suportă abuzul, spunând cu răbdare la un moment dat: „Mi-am promis că n-o să cad în capcană. Încerc să te ajut, tată.” Dar când John explodează în sfârșit, este cathartic atât pentru el cât și pentru public.

În The Artist’s Wife, Lena Olin trebuie să facă față faptului că soțul ei (Bruce Dern) pierde teren încetul cu încetul, în fața Alzheimer-ului. Are accese de furie care o fac uneori să pară mai irațională decât el și, atunci când exclamă: „Simt că-mi pierd controlul”, ea rezumă teama multor personaje din 2020 și a spectatorilor, de asemenea.

The Father, debutul în cinematografie al dramaturgul-regizor Florian Zeller, surprinde perfect spiritul epocii. Publicul împărtășește dezorientarea și confuzia personajului principal Anthony (Anthony Hopkins), pe măsură ce diverse persoane îi oferă informații; se contrazic reciproc și-i contrazic propria percepție a realității. Frustrat, Anthony spune: „Ceva nu se leagă aici… nu mai știu ce se întâmplă”.

De vreme ce Casa Albă a lui Trump a petrecut ani de zile prezentând „fapte alternative” și adevărul acceptat (inclusiv date științifice despre coronavirus, schimbările climatice și rezultatul alegerilor) este ignorat, expresia „Nu mai știu ce se întâmplă” ar putea fi sentimentul definitoriu al anului 2020.

În Supernova Tusker glumește despre starea lui; când stă de vorbă cu Sam, numește asta „Ora demenței”. Dar Sam spune simplu: „Avem nevoie de un plan, Tusker”.

Cu toții așteptăm ca lucrurile să fie din nou „normale”, dar trebuie să luăm în considerare că s-ar putea să nu se întâmple. Da, „avem nevoie de un plan.”

La fel ca în majoritatea lucrurilor în viață, adaptarea la schimbare vine sub forme diferite.

The Personal History of David Copperfield începe cu celebrele rânduri ale lui Charles Dickens: „Este menirea paginilor de faţă s-arate dacă până la urmă eroul propriei mele vieţi voi fi eu sau dacă altcuiva îi va reveni acest rol.” Spoiler alert: Copperfield (Dev Patel) se dovedește a fi eroul, dar nu-i va fi ușor.

One Night in Miami se concentrează pe patru bărbați, pe cale să se auto-descopere. Fiecare are dorințe și nevoi diferite și fiecare învață despre sine prin prietenia cu ceilalți.

Protagonistele din Lasă-i să vorbească (Let Them All Talk) se află într-o călătorie – literalmente – de auto-descoperire. Candice Bergen îi spune vechii prietene din studenție, Alice (Meryl Streep): „Nu mai știu cine ești”. Nici Alice nu prea știe sigur cine este.

Multe dintre personajele anului 2020 se află în declin. În Cerul de la miezul nopții (The Midnight Sky), tânărului Augustine i se spune: „Ți se scurge viața printre degete”. În Suflet (Soul), profesorul de muzică Joe Gardner spune: „Viața mea n-are nici un sens”.

În French Exit, o americană în Paris, pe nume Frances (Michelle Pfeiffer), îi spune fără echivoc unei vecine: „Viața mea este complet distrusă și sunt supărată din cauza asta.”

Toate aceste personaje trec prin schimbări. Dar pentru protagoniștii din alte filme, ajustarea este pe o scară mult mai largă.

La fel ca Frances din French Exit, personajul lui McDormand, Fern din Ținutul nomazilor își vede viața complet distrusă, dar, spre deosebire de Frances, Fern ia măsuri imediate; nu își permite să se lase copleșită. Devine muncitoare migrantă, mutându-se din oraș în oraș, oriunde găsește muncă sezonieră.

Fern se împrietenește cu alții ale căror vieți au fost, de asemenea, date peste cap, printre care Linda May și Swankie. Ele îi fac cunoștință lui Fern cu Bob Wells, un personaj asemănător lui Yoda al grupului migrant, care a scăpat cu mândrie de „tirania dolarului”. Wells îi spune lui Fern: „Sufletul meu este aici, în deșert”.

Acesta este un alt laitmotiv în 2020: cercetarea naturii sufletului

Când cineva face o schimbare bruscă în viața sa, este posibil să întâmpine opoziție, așa cum ne amintesc Minari și Herself.

În Minari, Jacob îi spune soției sale (Yeri Han): „Ziceam că ne dorim un nou început. Ăsta este.” Reacțiile ei la noul lor mediu din Arkansas: „Este din ce în ce mai rău” și „Poate că nu există a doua șansă pentru noi”.

În Herself, soțul abuziv al Sandrei își arată partea fermecătoare când îi spune: „Am putea să ne întoarcem”. Consternată, ea îl întreabă „La ce?” Este hotărâtă să înceapă o nouă viață dar, în cele din urmă, are o cădere nervoasă văzând cât de dificil este de fapt.

Bateristul Ruben din Sound of Metal are norocul să găsească un mentor în Joe (Paul Raci), care îi spune că trebuie să facă o schimbare mentală: Joe îi spune lui Ruben: „Surzenia nu este ceva ce poți să remediezi… Învață cum să fii surd.”

Aceasta este o lecție pentru noi toți în 2021. Nu încercați să „remediați” lucrurile; învățați să vă adaptați la schimbare.

La fel ca Anthony în The Father, simțim că „nu mai știm ce se întâmplă”. Și, așa cum ne spune Sam în Supernova, „avem nevoie de un plan”.

În Noutăți din lumea largă (News of the World) al lui Paul Greengrass, Kidd (Tom Hanks) citește știrile globale pentru oamenii din sud-vestul american, din 1870. El le spune: „Putem să uităm de necazurile noastre și să auzim despre marile schimbări care se petrec în lume.”

Asta ar putea suna optimist pentru 2020 și poate că schimbările vor fi mari pe termen lung. Oricum ar fi, este bine de știut că cineaștii iau pulsul a ceea ce trăim… chiar cu ani înainte de a trece prin asta.

Tim Gray, Variety, 1 martie