Thomas Vinterberg despre nominalizările emoționante pentru filmul dedicat fiicei defuncte

În timp ce propunerea Olandei pentru Oscar Încă un rând (Another Round – Druk) a fost considerată de luni de zile drept un concurent important la cursa pentru Cel mai bun lungmetraj internațional, puțini se așteptau ca regizorul Thomas Vinterberg să obțină o nominalizare și la categoria Cel mai bun regizor, cu atât mai puțin cineastul însuși. Vinterberg, care a devenit un autor celebru la nivel internațional, cu filmul Sărbătoarea (The Celebration – Festen), aclamat în 1998 de mișcarea Dogme ’95, a evoluat într-unul dintre cele mai reputate nume ale cinematografiei scandinave din ziua de azi. Acum, el a făcut istorie ca primul regizor danez care a obținut o nominalizare la Oscar pentru Cel mai bun regizor, unde a fost nominalizat alături de David Fincher și Chloé Zhao, iar povestea din spatele eforturilor lui de a termina filmul este una dintre cele mai impresionante pe care le veți auzi în acest sezon.

Încă un rând l-a reunit cu vedeta din Sărbătoarea, Mads Mikkelsen. Aici, actorul joacă rolul unui profesor de liceu, care se alătură câtorva prieteni într-un experiment: încercarea de a bea alcool pe tot parcursul zilei, pentru a face față crizei vârstei mijlocii.

Filmul oscilează între comedie noir și tragedie, cu o convingere vertiginoasă impregnată de contextul tragic al proiectului. Vinterberg a conceput inițial filmul ca pe un vehicul de lansare în lumea filmului, al fiicei sale adolescente, Ida, care a murit într-un accident auto chiar la începutul producției. Realizarea lui Încă un rând, l-a obligat pe Vinterberg să se confrunte, din nou, cu această traumă.

Se pare că nominalizarea pentru regie este știrea zilei în Danemarca.
Da, a existat mult interes media. Se pare că acest lucru nu s-a mai întâmplat până acum în Danemarca, nominalizarea la categoria regizor. A fost o mare surpriză pentru noi toți.

Cum credeți că s-a-ntâmplat?
Știm cu toții că Academia se schimbă, progresează, devine din ce în ce mai internațională. Există o mulțime de votanți în Europa. Anul trecut, Parazit (Parasite) a fost revoluționar și a schimbat totul în istoria premiilor Oscar. Un film într-o limbă pe care nimeni n-o înțelege nu mai pare la fel de străin ca înainte.

Acesta este, evident, un proiect foarte personal pentru dumneavoastră. Care a fost reacția când ați văzut nominalizările apărând pe ecran?
Au fost două experiențe foarte diferite, deoarece categoria Film de lungmetraj internațional – este ceva la care lucrăm de mult timp. Am avut speranțe, fără așteptări, însă, pentru că n-am niciodată din acestea. A fost o mare ușurare. Dar nominalizarea la Cel mai bun regizor a fost o surpriză totală, care a înălțat ziua la un sentiment de extaz. Desigur, am făcut acest film concomitent cu experiența unei uriașe tragedii în viața mea. Mi-am pierdut fiica. Deci, toate aceste laude, premiile și nominalizările care au venit pentru acest film, simt că onorează filmul ei. Asta face ca întregul film să fie la un nivel diferit, într-un fel pe care nu l-am mai trăit până acum.

Fără îndoială, este un subiect dificil de discutat pentru dvs., totuși, fiecare campanie de premii necesită multă promovare. Cum este să trebuiască să vorbiți despre această pierdere imensă într-un mod atât de public?
Pentru mine este oarecum o dilemă și va continua să fie. Pe de o parte, simt că, dacă nu vorbesc despre asta, va fi ciudat, deoarece ea este o parte inseparabilă a realizării acestui film. Și, pe de altă parte, nu vreau să fac din asta o știre. Deci este o dilemă. Încerc doar să găsesc un echilibru între aceste două lucruri, ceea ce, evident, este dificil. Dar să nu vorbesc despre ea ar fi ca și cum aș uita-o, aș lăsa-o deoparte. Nu vreau să fac asta.

Un aspect al Încă un rând, care este izbitor în lumina filmelor anterioare, este că acest film invită oamenii mai adânc în zbuciumul personajului principal. Într-un fel este cald – ceea ce nu este evident la filmele anterioare, care par adesea mai cinice în ceea ce privește viața. Cât de deliberată a fost ideea de a face un film care este mai…
… plin de speranță, dacă vreți? Mă bucur că simțiți că acest film îmbrățișează ideea asta. Nu m-am analizat atât de adânc, n-am stat să iau o decizie cu privire la ce fel de cineast să fiu. Este o explorare de fiecare dată. În acest caz, am simțit că o poveste despre alcool are nevoie de râsete, de dragoste, de sentimentul de comuniune, pentru că asta face alcoolul. Nu știu câte cupluri căsătorite știți, care s-au întâlnit fără să fi băut ceva. Alcoolul este, într-o oarecare măsură, despre comuniune. Prin aceasta, filmul a devenit mai cald decât sunt obișnuit.

Ce însemnătate vedeți în impactul unui film ca acesta, care a obținut recunoaștere din partea Academiei?
Este înfricoșător să vezi câte țări și oameni se regăsesc într-un film despre alcool! Dar, desigur, oamenii înțeleg și recunosc că filmul este despre cu mult mai multe, în afară de băut. Este un film despre încercarea de a trăi în loc de a exista doar și, aparent, asta vorbește multor oameni, mai ales acum în pandemie, când oamenii sunt izolați. Se uită la acest film în care oamenii chiar beau din aceeași sticlă, un lucru care pare aproape ilegal. Impactul pe plan internațional se datorează faptului că aceste subiecte sunt universale, cred, dar trebuie să recunosc că am fost surprins pentru că este probabil cel mai danez film pe care l-am făcut. Se leagă de cultul danez al băutului într-un mod pe care nu eram sigur că va vorbi altcuiva decât danezilor. Concluzia pe care o putem trage este că atunci când lucrurile sunt specifice și detaliate, ele iau amploare. Când devin generale – sau generice – se estompează și oamenii își pierd interesul. Este o lecție foarte interesantă și mi-a luat jumătate din viață s-o înțeleg. Când îmi înfig mâinile în solul meu natal, atunci lumea este atentă.

Cât de familiarizat sunteți, ca membru al Academiei, cu ceilalți nominalizați din cele două categorii?
A trebuit să văd filmele internaționale pentru a putea vota. Mi-au făcut o impresie uriașă. M-au emoționat. Ștacheta este foarte ridicată. De asemenea, unele dintre filmele care nu au ajuns să fie nominalizate au fost fantastice. Filmul norvegian Hope este uimitor, I’m No Longer Here din Mexic m-a emoționat cu adevărat, iar filmul Sofiei Coppola On the Rocks este fantastic. Acestea sunt unele dintre cele lăsate deoparte. În categoria mea [internațională], există câteva filme cu adevărat grozave – Colectiv mi-a făcut o impresie uriașă, la fel ca și Quo Vadis, Aida? Așa că simt că sunt într-o companie foarte bună și, desigur, acest lucru este valabil și pentru categoria regizori.

Și acum sunteți în competiție cu ei. Ce părere aveți despre asta?
Ei bine, încerc să nu mă gândesc la asta. La urma urmei, ceea ce facem nu este sport. Apreciez competiția deoarece creează atenție – și tensiune – și multă energie în jurul a ceea ce facem. A câștiga este o încurajare, dar sărbătorirea colegilor care câștigă este, de asemenea, o încurajare. Așa că încerc să nu mă las copleșit de asta prea mult. Încerc să mă bucur de recunoașterea Academiei și de cineaștii care mă încurajează. Asta mi se pare impresionant în toate acestea.

Breasla regizorilor v-a susținut cu adevărat. Ce vi s-a părut cel mai frapant în legătură cu feedbackul pe care l-ați primit de la realizatorii de filme?
Nu vreau să menționez unul în detrimentul celorlalți. Am avut câteva conversații grozave. Guillermo del Toro mi-a făcut o impresie imensă. James Grey de asemenea. Mira Nair. Sofia Coppola, pe care o urmăresc de ani de zile! Mâine îl întâlnesc pe Paolo Sorrentino, care mi-a furat Oscarul cu ani în urmă! [Sorrentino a câștigat pentru Marea frumusețe (La grande bellezza) în 2014, când Vinterberg a fost nominalizat pentru Vânătoarea (The Hunt) ]. O să-i frec ridichea. [râde] Sunt smerit de toate acestea, mândru și copleșit.

Când vor fi difuzate premiile Oscar, în Europa va fi noaptea târziu. Cum vă așteptați să treceți prin acestă experiență?
[Vinterberg ridică un pahar plin de șampanie spre aparatul de filmat] Astăzi (ziua când s-au anunțat nominalizările – n.tr.) a fost cafea și șampanie. Nu știm ce va aduce următoarea zi. Vom avea o noapte frumoasă. Suntem cu toții foarte încântați. Mă aflu în apartamentul producătorului meu, ceea ce este, de fapt, legal și vom avea mâncare bună. Familia mea este aici. Va fi grozav.

Eric Kohn, IndieWire, 16 martie