Așa cum bine a scris Herodot, istoria nu este decât matériel pentru un viitor serial Netflix. Un exemplu al acestei maxime este Șarpele (The Serpent), o miniserie de opt episoade, despre criminalul în serie Charles Sobhraj, care a ucis cel puțin 12 persoane între 1963 și 1976, în mare parte excursioniști pe traseul hippie din sud-estul Asiei.

Șarpele, The Serpent (Netflix)

Primul episod începe cu un interviu cu Sobhraj (Tahar Rahim), în care un jurnalist american îl întreabă dacă este periculos. Întrebarea, răspunde el, este dacă a fost găsit vinovat de crimă de către instanță. Nu a fost. Deși cazurile cu greu ar putea fi mai diferite, iar Sobhraj este mai mult showman decât singuratic, există similitudini între Sobhraj și interpretarea lui David Tennant a lui Dennis Nilsen în Des. Ambii bărbați erau raționali și erau pe deplin conștienți de fascinația cu care erau privite cazurile lor de către public.

Acțiunea sare de la Sobhraj și comiterea crimelor, la începerea urmăririi care, în cele din urmă, îl va aduce în fața justiției. Îi vedem pe Charles și pe partenera lui, Marie-Andrée Leclerc (Jenna Coleman), bătând barurile în căutarea de tineri vulnerabili, de care să profite. Tactica lor este să se împrietenească cu călătorii, să-i otrăvească și să-i ajute să se facă bine, astfel câștigându-le încrederea. În Hong Kong se întâlnesc cu un cuplu olandez naiv și se oferă să le obțină o ofertă bună pentru pietre prețioase și să-i cazeze la Bangkok. Separat, ne este prezentată o americană, Theresa Knowlton, dornică de o ultimă distracție înainte de a intra la mănăstire, în Nepal.

Apoi, în 1975, Herman Knippenberg (interpretat de Billy Howle), un tânăr diplomat olandez ambițios, din Bangkok, află despre dispariția a doi dintre conaționalii săi. Începe să pună întrebări în stânga și-n dreapta, cu ajutorul soției lui, Angela (Ellie Bamber), dar ancheta merge greu. Poliția thailandeză nu le este de mare ajutor și întâmpină rezistență și din partea colegilor lui diplomați, care îi disprețuiesc pe „pletoși”, niște hippie drogați, care primesc ceea ce merită.

Sobhraj este un psihopat smead, senzual, iar Șarpele face tot posibilul pentru a-i relata crimele cu sex-appeal, în limitele bunului gust rezonabil. Criminalul este încă în viață și pare genul de om care ar fi încântat că povestea vieții sale a fost expusă cu atâta farmec. Rahim îl interpretează ca un fel de Bee Gee ucigaș, cu o față frumoasă, dar deseori inexpresivă. Motivul lui, dacă are unul, este obscur. Granița dintre impenetrabil și anost este subțire, dar Rahim rămâne, în general, de partea care trebuie. Coleman, complotând și adesea îmbufnată alături de el, savurează partitura de femme fatale în comparație cu rolurile ei obișnuite, mai inocente.

Acțiunea nu este rapidă. Chiar alocând timp pentru prezentarea obligatorie a personajelor și cronologie, ritmul este glacial, în contradicție cu schimbările rapide de timp și locație. Fiind o coproducție BBC / Netflix, Șarpele nu duce lipsă de filmări costisitoare în locații străine și detalii de epocă. Dar pe măsură ce prima tranșă evoluează încet spre finalul sumbru, povestea lui Herman este cea mai interesantă dintre cele două. Știm ce va face șarpele. Provocarea este să-l prinzi.

Ed Cumming, The Independent, 3 ianuarie

Șarpele (The Serpent) are premiera la Netflix, pe 2 aprilie.