Nu durează decât un minut pentru ca The Nevers să pară altceva decât un interludiu steampunk al lui Doctor Who în Londra victoriană în care, în ciuda ținutelor conservatoare, lucrurile nu stau așa cum par. Noua dramă HBO, care spune povestea unui grup de femei care au fost „atinse” de o putere misterioasă care le conferă abilități extraordinare, adoptă impasibil o varietate de genuri. Este o dramă de epocă în care abundă costumele fastuoase și un design de producție uimitor. Este o epopee SF care dezvăluie misterele universului. Este o comedie excentrică și o poveste romantică duioasă, cu eroine istețe, detectivi morocănoși și moștenitori chipeși. Chiar și atunci când apucă pe cărări absurde, este suficient de amuzant și plin de întorsături de situație încât să devină, fără probleme, un serial cu o mulțime de fani.

Totuși, The Nevers este oarecum umbrit de faptul trist că serialul s-a despărțit de creatorul Joss Whedon în toamna anului trecut, după ce acesta a fost acuzat de conduită neconformă la locul de muncă.

The Nevers (HBO)
The Nevers (HBO)

Serialul începe la trei ani după ce un misterios eveniment cosmic le conferă abilități speciale unui număr mare de femei și fete (plus câțiva bărbați ici-colo), ceea ce provoacă un amestec volatil de confuzie, frică, fascinație și groază. În timp ce mulți dintre „Atinși” sunt lăsați să se descurce singuri cu noile lor puteri brusc dobândite, alții și-au găsit sprijin și fraternitate unii în ceilalți. Taciturna Amalia True (Laura Donnelly) și prietenoasa Penance Adair (Ann Skelly) au înființat un „orfelinat” pentru femeile și fetele Atinse, unde pot găsi toate (aparent) refugiu din calea ochilor curioși și pot sta departe de cei hotărâți să elimine ciudatul fenomen al Atinșilor pentru totdeauna. Și, de vreme ce nici unul din cei Atinși nu pare să aibă aceleași abilități, The Nevers are suficient spațiu de manevră pentru a explora creativ această multitudine de personaje.

Amalia, de exemplu, poate vedea imagini din viitorul apropiat, în timp ce Penance poate vedea și interpreta energia într-un mod care-i dă idei pentru  invențiile inovatoare. Harriet (Kiran Sonia Sawar) poate transforma orice în sticlă, în timp ce adjuncta istovită Lucy (Elizabeth Berrington) spulberă orice atinge. Posh Primrose (Anna Devlin) este foarte înaltă, iar Myrtle (Viola Prettejohn) poate vorbi, dintr-o dată, o versiune neclară a fiecărei limbi, în afară de limba maternă, engleza, făcându-i pe părinții ei să creadă că-i un mesager al Satanei. Reacțiile variate ale bărbaților la Atinși formează cealaltă jumătate a The Nevers, de la polițistul ezitant, Frank (Ben Chaplin), care nu știe dacă să coopereze cu ei sau nu, până la nobilul reprobabil, Hugo (un James Norton grandoman) care le exploatează abilitățile, la doctorul nebun, Edmund Hague (Denis O’Hare) care încearcă să afle proveniența acestor puteri, fără să țină cont de durerea pe care ar putea s-o simtă în timp ce le secționează craniile. Între timp, o Atinsă numită „Maladie” (Amy Manson) distruge orașul cu o plăcere nețărmurită, iar mâna ei dreaptă „Bonfire Annie” (o Rochelle Neil magnetică) carbonizează pe oricine le stă în cale.

Este o lume plină de personaje convingătoare, posibilități narative și actori foarte talentați. Donnelly și Skelly sunt deosebit de bune ca un cuplu central neobișnuit, prietenia lor ancorând The Nevers pe măsură ce misterele sale se succed, iar miza devine imposibil de mare. Este, de asemenea, cât se poate de amuzant s-o vezi pe Donnelly abordând un rol cu atribute masculine prin „Miss True”, o văduvă puternică, al cărei stil de conducere îndrăzneț și tendința de a zdrobi fața oamenilor, te duc cu gândul la o eroină Western.

Apoi, există ideea centrală a „Atinșilor”, cu ecouri direct de la Buffy – cu personajele feminine puternice, așa-zisele „Alese”. Felul în care Maladie aduce cu sine haosul îi datorează multe lui Joker, dar și vampirului din Buffy, Drusilla (Juliet Landau), un alt personaj negativ enigmatic, care-și închipuie că este  binecuvântată divin cu viziuni și mormăie cu un accent pronunțat Cockney. Hugo care găsește o fațetă lucrativă  în recrutarea femeilor vulnerabile pentru afacerea sa lascivă, parcă provine direct din Jocul dorințelor (Dollhouse), la fel ca și actrița din Jocul dorințelor – Olivia Williams în rolul binefăcătoarei orfelinatului. Chiar și frecventele scene de luptă ale Amaliei includ paralele inconfundabile cu cele ale lui Black Widow, din filmele regizate de Whedon din franciza Avengers. Și, la fel ca în cazul tuturor proiectelor Whedon, personajele de culoare din The Nevers, cum ar fi Harriet, Bonfire Annie și medicul orfelinatului, Horatio (Zackary Momoh) joacă în mare parte mici roluri secundare pe lângă omologii lor caucazieni.

Oricât de mult ar încerca The Nevers să se detașeze de Whedon pe fondul controverselor din ultimul timp, nu putem nega că influența lui se vede peste tot – și că, în multe cazuri, abordarea lui este eficientă. Seria are atât de multă mitologie proprie și atât de multe personaje, dar viziunea și personajele sale sunt, totuși, imediat distincte și coezive. Este, de asemenea, de netăgăduit că viziunea și personajele din The Nevers sunt, totodată, cele pe care Whedon le-a folosit înainte, iar și iar, adesea cu eficacitate în scădere. Această tendință de a repeta nu este deloc neobișnuită printre creatorii care găsesc o nișă și se țin de ea. Dar este cel puțin interesant să vedem un serial atât de evident născut din creatorul său și să știm că, în curând, va merge înainte fără el.

Acest lucru nu trebuie neapărat să fie un inconvenient pentru The Nevers. Dimpotrivă, posibilitatea ca alți scenariști să conducă povestea spre întorsături de situație neașteptate i-ar putea conferi lui The Nevers un impuls contrastant necesar. Dar, deocamdată, serialul este o producție inconfundabilă Joss Whedon, cu toate replicile usturătoare, construirea unor lumi elaborate, ciudățenia supranaturală și femeile date naibii, caracteristice filmografiei lui.

Caroline Framke, Variety, 5 aprilie

The Nevers are premiera la HBO, pe 12 aprilie.