Shailene Woodley joacă personajul central zbuciumat al unui triunghi amoros, în această dramă romantică ușurică.

Începuturi, finaluri (HBO)
Începuturi, finaluri (HBO)

S-o vezi pe Shailene Woodley ezitând între doi bărbați incredibil de sexy – și probându-i pe amândoi cât se poate de senzual – în Începuturi, finaluri (Endings, Beginnings) s-ar putea să nu fie cea mai bună alegere pentru telespectatorii ale căror libidouri sunt în izolare din cauza pandemiei.

Dacă, totuși, sunteți predispuși la auto-tortură, atunci iat-o pe Daphne (Woodley), în vârstă de 30 de ani și într-o pauză emoțională și fizică. După ce și-a părăsit brusc slujba și prietenul îndelungat din motive nu foarte clare, Daphne aterizează în casa de oaspeți a surorii sale vitrege măritate, Billie (Lindsay Sloane). Când nu este în căutarea unui loc de muncă, de preferință la o organizație non-profit legată de artă, Daphne poartă ținute boeme, arătând superb de melancolică și fumează ca o șerpoaică. A renunțat temporar la băut; se pare că, așa cum sugerează flashback-urile, stilul ei de viață anterior licențios nu era tocmai distractiv.

Nu vă faceți griji, totuși, pentru că perioada de abstinență autoimpusă va lua sfârșit de îndată ce rochia ei aurie de lamé îi atrage atenția lui Frank (Sebastian Stan), la o petrecere. Un melancolic cu barba scurtă, pe care scrie ”primejdie”, Frank este specializat în priviri pofticioase și conversații anxioase. Adăugați la asta câteva mesaje-text lascive și un playlist intitulat „Muzică de inimă albastră”, iar Daphne sare dornică din barca celibatului. În mai multe direcții, după cum se pare: există și opusul lui Frank, cunoscut și sub numele de cel mai bun prieten al lui – Jack, un scriitor irlandez de succes, interpretat de Jamie Dornan.

În timp ce Daphne oscilează apatică între siguranță și pasiune, între a face dragoste cuminte și sex cu năbădăi, Începuturi, finaluri devine întrucâtva mai substanțial. Necunoscutele emoționale și familiale din trecutul lui Daphne sunt vag dezvăluite (scenariul scris de Jardine Libaire și regizorul Drake Doremus – este parțial improvizat de actori), dar filmul excelează mai curând în transmiterea unei stări de spirit decât a informaților. Coloana sonoră este relaxantă, imaginea (semnată de talentata Marianne Bakke) este delicată și tulbure, iar tonul este plăcut contemplativ. Poate că scenariul este un amestec de clișee fără vlagă, dar actorii – în special Woodley și teribila Wendie Malick în rolul mamei lui Daphne – își dau osteneala să facă fiecare replică credibilă.

La fel ca povestea de dragoste din 2011 a lui Doremus, La nebunie! (Like Crazy), Începuturi, finaluri improvizează cu personaje ale căror personalități și motivații rămân frustrant de indistincte. Până la sfârșit, însă, călătoria de auto-descoperire a lui Daphne s-ar putea să vă atragă în vârtejul ei.

Jeannette Catsoulis, The New York Times, 16 aprilie 2020