Niciunui actor nu-i place să joace același tip de roluri și tuturor actorilor le place să-și extindă gama de interpretare. Nu poți s-o condamni pe Aubrey Plaza, o minunată actriță de comedie, pentru că dorește să încerce ceva puțin mai intens decât de obicei, cum ar fi complicatul rol dublu – sau este doar un rol? – pe care și-l asumă în Ursul negru (Black Bear) thrillerul psihologic, semi-comedie al scenaristulu-regizor Lawrence Michael Levine. Ursul negru este două filme într-unul, sau poate un film într-un film, sau poate doar un singur film despre provocările riguroase ale scrisului, interpretării și creației. Să-l explicăm în prea multe detalii ar însemna să dăm în vileag jocul: plăcerea vizionării filmului Ursul Negru depinde de toleranța fiecăruia la jocurile cerebrale de amorul artei. Dar dacă filmul este uneori prea preocupat de premisa oarecum chinuită, oferă totuși niște plăceri subtile, sumbre, dintre care cea mai importantă este interpretarea lui Plaza: ea o joacă pe Allison, o regizoare de film sau poate o actriță sau, probabil, ambele. Uneori este o femeie care povestește,  alteori, ea este cea care îi face pe alții să povestească. Ursul Negru îi oferă multe de făcut, chiar dacă povestea este, în cele din urmă, semi-satisfăcătoare.

Aubrey Plaza, Ursul negru, Black Bear
Aubrey Plaza, Ursul negru

Ursul negru începe cu un cadru izbitor a lui Allison (Plaza), într-un costum de baie roșu, mulat, așezată cu picioarele încrucișate pe un doc, înconjurată de ceață. Vom vedea acest cadru, din nou; de asemenea, vom arunca o privire asupra modului în care a fost realizat, o confirmare a artificialității sale studiate. Dar să nu ne grăbim: mai întâi aflăm că Allison este o regizoare care a rezervat un sejur la casa rustică luxoasă de pe malul lacului, a unui tânăr cuplu, Gabe (Christopher Abbott) și Blair (Sarah Gadon), care este gravidă. De la început, Allison nu este sigură în ce s-a băgat. Tensiunea dintre Gabe și Blair fierbe la foc mic – un motiv de râcă fiind impresia lui Blair că Gabe are o atitudine antifeministă – și Allison începe să pășească în preajma lor în vârful picioarelor, nedorind să se implice, deși nu după mult timp, o vedem că face acel lucru alunecos: este părtinitoare, fără să fie cu adevărat părtinitoare. În acest moment ai senzația că Ursul Negru va fi un film noir fierbinte, cu Plaza drept femeia fatală înaltă și intrigantă. Ar fi fost un film destul de bun chiar și așa.

Dar apoi Ursul Negru se aruncă în altceva și întâlnim o altă Allison, o actriță fragilă, vedeta unui film – filmat în și în jurul aceleiași case de pe malul lacului – care este regizat de soțul ei, de asemenea numit Gabe și interpretat de Abbott. Intriga filmului în film implică un triunghi amoros, sau poate doar un triunghi amoros aparent, în care Blair (interpretată din nou de Gadon) joacă rolul posibilei amante. Între două scene, Blair și Gabe pun la cale metode de a o irita pe Allison și de a o face geloasă, un complot crud, conceput pentru a obține o interpretare mai bună de la ea. Jocul lor scapă de sub control pe măsură ce drama dintre Gabe și Allison, așa cum este surprinsă de film, spiralează pe teritoriul John Cassavetes-Gena Rowlands.

Granița neclară dintre realitate și interpretare nu este explorată în film la fel de profund pe cât pare să creadă Levine, deși nuanțele de umor sumbru mențin totul în mișcare. (Gadon este deosebit de vicleană, distrându-se întrucâtva cu licăre de răutate, care îi subminează calmul de păpușă de porțelan blondă.) Dar oricum ar fi, Plaza este captivantă. Are o față grozavă de damă țicnită, parcă special făcută pentru comedii în stilul anilor ’30, dacă ar mai fi cineva care să știe cum să le facă. (A fost minunată în comedia pentru adolescenți Ore de sexologie – The To-Do List, din 2013 și a fost o călugăriță dezaxată superbă în farsa vivace à la Boccaccio – Ore târziiThe Little Hours, din 2017.) Dar aici, cel puțin, are șansa să joace o seducătoare semi-conspiratoare și-i reușește de minune: cu acei ochi de vulpiță de desene animate, arată suficient de vicleană pentru a încerca orice și a scăpa basma curată. Iar când povestea își îndreaptă atenția către Allison – versiunea actriței agitate și instabile – Plaza face ca vulnerabilitatea personajului să fie atât de palpabilă, încât o urmărești cu sufletul la gură. Această Allison este o femeie care se prăbușește chiar în fața ochilor noștri, deși vedem, de asemenea, cât de manipulatoare și autodistructivă este. “Sunt rea. Sunt prea de tot”, îi spune ea lui Gabe cu lacrimi în ochi și ambele afirmații sunt adevărate. Plaza nu trebuie să demonstreze că poate face mai mult decât comedie – atunci când un actor este atât de bun ca ea, nu există „mai mult decât”. Chiar și așa, se împinge pe muchie de cuțit în Ursul Negru și ne târăște și pe noi după ea. Ai putea-o numi o interpretare îndrăzneață, dar asta doar dacă nu știai ce zace în ea.

Stephanie Zacharek, Time, 4 decembrie 2020