Citește mai întâi: Tigaia (3/1)

Banii de nuntă nu le ajungeau de avansul pentru un apartament. Hotărâră să stea un timp într-o garsonieră confort III, care arăta de confort IV, dar chiria era cât pentru confort II. Urmau să pună deoparte fiecare bănuț din salariul lui Mihai de proaspăt asistent universitar și din traducerile și meditațiile lui Ilona, să cheltuiască doar pentru mâncare și strictul necesar. Mă rog, plus câte un bilet la tragerile Loto 6/49 și un loz în plic din când în când. Vorba lui taică-său: ”numai cine nu joacă, nu câștigă!”

În ziua mutării, Mihai veni la cămin cu doi colegi de la rusă, singurii tipi din an care păreau să aibă și activități în aer liber. Ilona îi aștepta în capul scărilor cu un rucsac în spinare și cu bagajele gata făcute. N-avea decât patru teancuri înalte de cărți, bine legate cu sfoară și un geamantan mare. Mihai își făcu socoteala din mers. În geamantan trebuie să fie numai țoale.

– Nu se atinge nimeni de lenjeria neveste-mii. Duc eu geamantanul.

– Bine măi, posesivule, râse unul din colegi, după care îl urmă pe celălalt cu câte un pachet de cărți în fiecare mână.

Mihai apucă geamantanul și era să se ducă de-a berbeleacul pe scări.

– Ilona, ce-ai băgat în geamantan? Credeam că sunt numai haine.

– A, am îndesat printre haine tigaia de la bunica și manualul de lingvistică.

– La ce-ți mai trebuie vechiturile alea?

– Mă gândeam că poate mai dau niște meditații…

– Serios? Ai învățat să gătești? Dai și meditații acum?

– Ce tontoflin ești! îl alintă Ilona și coborî scările râzând.

„Las’ că-i vin eu de hac tigăii ăleia”, gâfâi Mihai în barbă pe la etajul doi.

***

Ilona a moștenit de la bunica unguroaică frumusețea, simțul umorului și tigaia, dar nu și talentul la gătit. Scotea tigaia din dulap doar la curățenia generală bianuală, de Paște și Crăciun, când ștergea dulapul de praf până în fund. Mesele de altădată întinse de bunica chiar și pe timpul lui Ceașcă, erau doar povești. Și ce prăjituri făcea bunica: linzer, doboș, diós mákos și alte alea pe care Mihai nici nu le putea pronunța. În casă la ei, însă, mirosea a cartofi fierți și crenvurști cumpărați de Ilona de la un magazin de produse ardelenești. Dar Mihai era fericit. La el dragostea nu trecea prin stomac. Adesea, cufundat în cercetările lui despre Shakespeare, uita să și mănânce.

Într-o zi, Ilona ieși cu o prietenă să sărbătorească publicarea celei de-a cincea traduceri literare, iar el rămase acasă să termine lucrarea despre montările piesei Macbeth în Romania, pentru conferința Shakespeare de la Iași. După vreo trei ore i se făcu foame și merse în bucătărie să-și facă un sandviș. Tocmai atunci se întoarse și Ilona și-i strigă din pragul ușii:

– Mihai, am o veste grozavă.

– Sunt în bucătărie.

– Mihai, n-o să-ți vină să crezi, turui Ilona, am fost cu Mirela și Ioana la o prezentare Zepter. Jesus, oalele alea sunt o minunăție. Arunci ingredientele înăuntru, pui capacul cu termostat și când ajunge la roșu, gata mâncarea. Nici nu trebuie să stai în bucătărie, vii din când în când să verifici termostatul. Și mâncarea e și sănătoasă. Cică nu se amestecă gustul alimentelor. Am comandat un set de oale.

– Poftim?! Ce-ai făcut?! exclamă Mihai deschizând dulapul și apucând nervos tigaia de fontă. Ai cumpărat alte tinichele pe care să se depună praful?!

– M-am gândit la tine, să mănânci sănătos, replică Ilona cu jumătate de voce.

– N-am stabilit că nu mai cheltuim nimic până nu strângem banii de apartament?! strigă Mihai agitând frenetic tigaia.

– Tu nu cheltuiești la Loto?!

– Aia costă puțin. Vasele Zepter costă o avere. Și când mă gândesc că n-am mai plecat de doi ani în vacanță… Futu-i mama mă-sii, Ilona! urlă Mihai și trânti cu putere tigaia de masă.

Speriată, Ilona începu să plângă. Mihaaai, suspină ea cu reproș.

”Doamne, ce dobitoc sunt!” gândi Mihai. Din doi pași fu lângă ea, o luă în brațe și-i sărută obrajii înlăcrimați.

– Iartă-mă, Ilona. Nu mai plânge, te rog.

– Să nu mai țipi niciodată la mine.

Nu apucă să-i promită. Buzele Ilonei i le cuprinseră pe ale lui într-o sărutare la început timidă, apoi din ce în ce mai pasională. Se îndreptară spre dormitor, lăsând în urma lor dâră de haine smulse cu nerăbdare. În pat, cu picioarele lungi ale Ilonei încolăcite în jurul mijlocului, Mihai uită și de tigaie și de oalele Zepter și de toate necazurile de pe fața pământului. Ca în prima zi.

To be continued…

Citește Tigaia (3/3) aici