Citește mai întâi: Tigaia (3/1) și Tigaia (3/2)

Imediat după Anul Nou, fu rândul lui Mihai să vină acasă cu o veste grozavă.

– Ilona, am câștigat, îi strigă el bucuros din pragul ușii de la intrare.

– La loz în plic? glumi Ilona din bucătărie.

– Da!

– No shit! făcu Ilona ochii mari.

– La extragerea Loto extraordinară de Anul Nou, de fapt. Bani mulți! Și un apartament cu trei camere în blocul Loto!

– OMG!

– OMG!

Se prinseră de mâini și începură să țopăie bucuroși prin bucătărie.

– Adio, gândaci! strigă Ilona

– Adio, vedere la tomberoanele de gunoi!

– Adio, vecina de sus care tropăie pe tocuri la 12 noaptea.

”Adio, tigaie de la bunica. Acum e momentul s-o mătrășesc”, își propuse Mihai.

Când făceau bagajele se oferi s-o ajute pe Ilona să învelească în ziare serviciul de masă primit la nuntă, oalele Zepter și ce mai era prin bucătărie. Pe fundul unei cutii puse tigaia bine împachetată, deasupra câteva căni desperecheate și, pentru a înlătura orice suspiciune de foul play, trofeul câștigat de el la un concurs de șah din clasa a zecea, care strângea praf pe unul din rafturile din bucătărie. Nu-i mai trebuia. Adunase destule alte diplome între timp.

În ziua mutării, când Ilona verifica în baie dacă n-au uitat nimic, duse repede cutia la ghenă.

– Am comandat furgoneta. Încă cinci minute și plecăm din maghernița asta, o anunță Mihai.

Cât a negociat cu șoferul să-l ajute la cărat ultimele cutii, cât s-au moșmondit cu o ultimă privire de adio, femeia de serviciu apucase să golească ghenele. Când au coborât, o familie de țigani deja scotocea în cutie după te miri ce valori. Când au ajuns în dreptul lor, țiganul tocmai prețăluia tigaia. Ilona se repezi la el ca un șarpe mamba și-i smulse tigaia din mână.

– Asta-i tigaia mea!

– Coniță…, începu să protesteze țiganul, dar își înghiți vorbele când văzu fulgerele din ochii Ilonei.

– Ia de aici cinci lei, strânge cănile și sortează cutia în altă parte. Să nu lași gunoi să ne înjure femeia de serviciu.

– Trofeul e al meu, sări și Mihai.

– Lasă-i-l lui ăla micu’, îl biciuiră cuvintele Ilonei. Nu vezi ce bucuros e. Poate se apucă de șah și ajunge urmașul lui Elisabeta Polihroniade la Federația de Șah.

Spășit, Mihai nu mai zise nimic.

***

Peste vreo două luni, îi apucă ora două dimineața în sufrageria pe care o transformaseră în birou pentru amândoi. Ilona citea romanul pe care urma să-l traducă, iar Mihai corecta lucrările studenților. Îi întrebase cu ce personaj shakespearian se identifică. Plictisit după atâția Romeo și Juliete neînțeleși de părinți, dădu peste lucrarea unuia care se identifica cu portarul beat din Macbeth. ”Ăsta sigur a fost la o petrecere aseară”. Amuzat, îi dădu 10 pentru originalitate, deși băiatul mai avea de lucrat la gramatica limbii engleze. Ilona auzi prima clinchetul metalic. Îi atrase atenția lui Mihai și-i făcu semn să tacă și să asculte.

– Da, aud și eu, șopti el.

Se duseră tiptil spre ușa de la intrare. Era clar, cineva încerca să intre prin efracție în apartamentul lor. Înlemniseră uitându-se unul la altul. Dintr-o dată, Mihai făcu stânga-mprejur și se duse la bucătărie. ”Doamne, doar nu vrea să sară cu cuțitul la hoț”, se sperie Ilona. Când colo, Mihai ieși din bucătărie cu tigaia bunicii. Simțul umorului n-o părăsea pe Ilona nici în clipele de spaimă maximă. ”Taci, că vrea să-l invite la micul-dejun”, apucă să-i treacă prin cap înainte ca Mihai să lovească puternic cu tigaia în ușa metalică. După ce se stinseră și ultimele reverberații ale zgomotului cumplit, ciuliră urechile, dar nu se mai auzea nimic. Mihai se uită pe vizor. Hoțul fugise. Mândru de ideea lui spuse:

– Știam eu că tigaia asta o să ne fie de folos cândva.

– Ce tontoflin ești! Crezi că nu mi-am dat seama că ai vrut s-o faci pierdută la mutare?

Râseră amândoi. Dintr-o dată istoviți, se îndreptară spre dormitor…

Pe la șase dimineața îi trezi soneria de la ușă. Pe jumătate adormit, Mihai se duse să deschidă, dar se trezi de-a binelea când dădu cu ochii de polițistul chemat de un vecin care se întorsese din tura a III-a. Echipa de la IML tocmai ridica un sac negru din fața ușii lor. Aparent, hoțul nu fugise, ci făcuse infarct din cauza zgomotului produs de tigaie și murise pe loc. Peste două zile primiră un telefon de la poliție:

– L-am identificat pe hoț. Era suspect în alte trei tâlhării din zonă. La una din ele i-a tăiat gâtul unei pensionare în somn. Mare noroc ați avut, concluzionă polițistul.

***

Și veni și Postul Paștelui. Ca de obicei, Ilona se apucă de curățenie generală. Scoase toate vasele din dulap, șterse sârguincioasă rafturile, după care începu să le pună la loc. Puse mâna pe tigaie și se uită lung la ea.

– Ce zici, Mihai, aruncăm tigaia asta?

– Nu aruncăm nimic! Tigaia asta ne-a salvat viața! sări el ca ars, înainte să vadă licărul jucăuș din ochii Ilonei.

– Ce tontoflin ești!

Râseră amândoi.

Sfârșit