Povestea slujitoarei, Sezonul 4: Samira Wiley despre reuniunea dintre June și Moira

Samira Wiley, actrița care o interpretează pe Moira în drama HBO o ridică în slăvi pe Elisabeth Moss și analizează tema vinovăției supraviețuitorului din sezonul patru.

„Trebuie s-o găsim.”

Când cele mai bune prietene din Povestea slujitoarei (The Handmaid’s Tale), în sfârșit, dau ochii una cu cealaltă, acestea sunt primele cuvinte pe care June (Elisabeth Moss) i le spune lui Moira (Samira Wiley). În stare de șoc și probabil zguduită după ce a supraviețuit unui bombardament pe străzile din Chicago, June se concentrează doar pe găsirea celeilalte prietene, Janine (Madeline Brewer), care a dispărut în timpul canonadei. La sfârșitul episodului, Janine este încă dispărută. Dar episodul al șaselea din cel de-al patrulea sezon al dramei HBO face pași majori în privința lui Moira și June, prietenele care au fost mult timp în centrul serialului și care au fost separate încă de la sfârșitul sezonului unu.

În interviul de mai jos, Samira Wiley dezvăluie modul în care cel de-al șaselea episod a fost afectat de pandemie și analizează conversațiile esențiale despre lăsarea lui Hannah în urmă (care a fost forța motrice din spatele acțiunilor lui June, rămasă în Gilead încă din primul sezon).

Acest episod este, în esență, despre June care își dă seama că n-o poate salva pe una dintre fiicele ei, ceea ce declanșează mai multe scene emoționante între personajele voastre. Cum a fost reuniunea din acest episod ca actrițe?
Pentru Samira și Lizzie? A fost atât de minunat. Înainte de a primi scenariul pentru sezon, am avut o conversație cu Bruce Miller, creatorul serialului, pentru a discuta despre povestea lui Moira și a trece în revistă ce avea să se întâmple. Așadar, mi-a spus atunci despre reîntâlnire. Și, la început, am crezut că glumește! A fost cea mai bună veste pe care o puteam primi. Fanii și-au dorit acest lucru, așteptau acest lucru, cu răbdare, de atât de mult timp, așa că simt că meritau reîntâlnirea asta. Dar, în același timp, ca actriță, simt că și eu meritam asta! Ce m-a atras la Povestea slujitoarei a fost șansa de a juca alături de Lizzie Moss! Mi-a plăcut enorm să fiu pe ecran cu Lizzie. Pentru că ea chiar m-a făcut să fiu o actriță mai bună. Plecarea din Gilead și faptul că a fost în Canada în ultimii ani este o adevărată odisee pentru Moira, dar cred că am așteptat dintotdeauna să mă întorc la Lizzie. Așadar a fost mai bine decât mi-aș fi putut imagina. Să revin pe platourile de filmare și să joc împreună cu Lizzie este un vis. Este ca și cum ai juca o partidă de tenis extraordinară cu cineva, în care încerci să lovești mingea la fel de tare pe cât ți-o servește celălalt.

O temă importantă a sezonului patru este vinovăția supraviețuitorului, temă care joacă un rol și în acest episod. Putem să discutăm despre Moira care își dorește să fie fericită, dar, mai presus de orice, simte nevoia s-o salveze pe June?
Într-un fel, cred că există o legătură între cele două. Cred că salvarea lui June este cât se poate de legată de fericirea lui Moira – de fapt, asta i-ar întregi fericirea. Ar face-o pe Moira întreagă. Cred că Moira nu-și dă seama pe cine a găsit când o găsește pe June. În capul ei, are o anumită imagine despre cum ar trebui să se desfășoare lucrurile: „O găsesc pe June, June va fi prietena mea pe care o știu dintotdeauna și vom avea relația pe care am avut-o dintotdeauna.” Pe parcursul episodului vedem diferite tipuri de flashback-uri, unul în care există disonanță între cele două și unul în care există armonie, dar nu contează pentru că au putut întotdeauna să se întoarcă la felul lor de-a fi.

June este piesa de puzzle lipsă pentru fericirea lui Moira. Moira are acum un stil de viață liniștit, pe care l-a aranjat cu Luke ca co-părinți pentru Nichole; are o nouă relație liniștită care pare să meargă bine – până vine June și o cam dă peste cap. Moira luptă pentru această liniște. Dar când o găsește pe June, își dă seama că nu va fi la fel de ușor și nu va fi basmul la care a visat. Și asta este dificil pentru ea, deoarece și-a croit o viață departe de June și a funcționat – nu perfect, dar destul de bine – și ar vrea ca June să se integreze cumva în noua ei viață.

Poveștile unor personaje au fost afectate de pandemie și înțeleg că a ta a fost una dintre ele. Ne poți spune ce a fost planificat inițial pentru acest episod și cum s-au schimbat lucrurile?
Erau mult mai mulți oameni care trebuiau să fie în acele scene [cu mulțimea]. De fapt, în mijlocul filmării acestui episod – pentru că regulile impuse de pandemie se schimbau în permanență și regulile din Canada erau diferite de cele din America – a existat o prevedere cum că nu pot să fie mai mult de 10 persoane în cadru. Deci a trebuit să ne adaptăm. Scenele ample care au fost scrise inițial au dispărut complet din sezon. Personal mă atașez atât de mult de aceste lucruri. Când le citesc, mi le imaginez într-un anumit fel. O mulțime de lucruri au trebuit să se schimbe tot timpul, aparent, în ceea ce mă privește, în ultimul moment, iar asta a fost greu pentru că aveam senzația că avem un anumit plan! Dar cred că, în final, a fost bine, în sensul că povestea pe care Bruce și scenariștii încercau s-o spună a fost transmisă.

Chiar până în punctul în care am petrecut acest întreg episod pe o navă, filmări pe care ar fi trebuit inițial să le facem vara. Începuserăm să filmăm sezonul în primăvara anului 2020 și ne-am întors în octombrie, după șase sau șapte luni când totul a fost închis. Distribuția era atât de încântată, deoarece fiecare sezon al serialului a fost filmat la Toronto în timpul iernii. Așa că de-abia așteptam să fim pe o navă în mijlocul verii; Toronto este uimitor vara! N-a fost să fie. Dar asta-i viața. Până la urmă totul a oglindit viețile acestor femei din Povestea slujitoarei. Li se întâmplă tot timpul lucruri neașteptate, iar ele trebuie să se adapteze și să găsească o nouă cale de urmat. Așa a fost întreaga călătorie a lui June: ea are un plan și este dat peste cap de Gilead. Așadar, filmarea în pandemie a fost într-adevăr ca arta imită viața, viața imită arta. Am reușit. Dar am înghețat!

Unele dintre cele mai puternice scene din acest episod se petrec pe acea navă. June îi spune lui Moira că simte că a dat greș ca mamă și, la întâlnirea cu Luke (O. T. Fagbenle), își cere iertare înlăcrimată că nu o are pe Hannah cu ea. Cum interpretezi scena finală a lui June, care coboară de pe navă și răsuflă adânc?
Răsuflarea aceea înseamnă atât de multe lucruri. Ai menționat că adevărata luptă care se dă în sufletul ei când să se urce pe navă este legată de Hannah, de lăsarea fiicei ei în urmă. De fapt, motivul pentru care se află pe acea navă este că Moira o pomenește pe cealaltă fiică, Nichole, care locuiește în Canada. Răsuflarea asta cuprinde toate acestea. Cuprinde tot ce a lăsat în urmă, tot la ce-a renunțat pentru a fi aici și a determinat-o să ia această decizie. Dar, de asemenea, există aproape un semn de întrebare la final: „Nu mai trebuie să mă tem?” Unul dintre ultimele lucruri pe care Moira i le spune lui June după ce trec de Paza de coastă este: „Mergem în Canada. Ai reușit.” Aceste cuvinte, sunt convinsă, sunt de necrezut  pentru June atunci când sunt rostite. Răsuflarea asta, cred, exprimă atât de multe. Și, după cum știm cu toții, Lizzie Moss, ca actriță, a pus totul în acea răsuflare și cred că vom vedea în episoadele șapte, opt, nouă și zece tot ceea ce înseamnă acea răsuflare.

Jackie Strausse, The Hollywood Reporter, 20 mai