În ultimii ani remarcăm o anumită inerție previzibilă la mare parte din producția animată a companiei Disney, o încredere de neclintit în atracția facilă a spectatorilor cu continuări. Finding Dory, Cars 3, Incredibles 2, Toy Story 4, Ralph Breaks the Internet, Frozen II: o linie de producție a regurgitărilor „mai multe de același fel” care au făcut puținele originale din aceeași perioadă – Coco, Soul, Moana – să pară mult mai elevate prin comparație. Cu același studio producând, de asemenea, sequels, prequels și adaptări Marvel și Star Wars într-un ritm care-ți taie respirația, Disney pare o corporație capitalistă mai rece ca niciodată.

Raya și ultimul dragon
Raya și ultimul dragon

Lansarea lui Raya și ultimul dragon (Raya and the Last Dragon) nu va remodela în niciun fel această viziune mai largă (Disney este la urma urmei o corporație capitalistă rece), dar ne ajută să ne amintim ce face studioul cel mai bine: ne transportă într-un univers creat cu măiestrie, pentru a spune o poveste care este atât fascinantă cât și, în mod vital, nouă. Este povestea lui Raya (Kelly Marie Tran), o tânără care trăiește în lumea dezbinată din Kumandra, împărțită între diferite clanuri războinice, după ce maleficul Druun i-a obligat pe dragonii alături de cale trăiau cu toții liniștiți, să se sacrifice. După ce o încercare de pace se termină tragic, ani mai târziu, în adolescență, Raya pornește într-o aventură periculoasă cu scopul de a-i uni, din nou, pe toți, cu ajutorul ultimului dragon Sisu (Awkwafina).

Cu acțiunea plasată într-o versiune fictivă a Asiei de sud-est, distribuția vocală aferentă este alcătuită aproape în întregime din actori de origine asiatică (de la Sandra Oh la Gemma Chan și Daniel Dae Kim). Raya nu este doar forța motrice a intrigii predominant de acțiune, dar, de asemenea, nu are un interes amoros, este concentrată pe familie, misiunea ei și prietenia din ce în ce mai strânsă cu Sisu. Hotărârea lui Tran este bine asortată cu stilul comic caraghios al lui Awkwafina (are o voce atât de deosebită, încât este cât se poate de nimerit să dea glas unui pescăruș în viitorul film Disney Little Mermaid), iar schimbul lor de replici prietenesc este amuzant, fără să alunece în arogantul „asta-i pentru adulți”, care se strecoară adesea în animația post-Shrek.

Este o lume uimitor de elaborată și captivantă, iar pe măsură ce Raya călătorește din clan în clan, regizorii Don Hall și Carlos López Estrada creează elemente noi, imprevizibile cu care ea se confruntă, ceea ce face din animație unul dintre cele mai escapiste filme Disney de ceva timp încoace. Designul lui Druun este deosebit de eficient, o volbură nedefinită, îngrozitoare, de haos, care transformă totul în piatră, deși designul dragonilor pare oarecum ieftin prin comparație cu orice altceva, Sisu arătând un pic prea à la My Little Pony pentru a părea că aparține lumii uimitoare din jurul ei. Scenariul, realizat de scenarista lui Asiatici bogați și nebuni (Crazy Rich Asians) Adele Lim și dramaturgul Qui Nguyen, ca multe filme Disney, își propune să ofere câteva lecții simple de viață împreună cu aventura, îndemnând la unitate vs. dezbinare și speranța vs. frică. Lim și Nguyen reușesc să insufle acest mesaj fără să pară vreodată ca o predică, la fel cum Coco ar putea fi folosit ca modalitate de a explica unui tânăr spectator moartea, iar Întors pe dos (Inside Out) pentru a explica sănătatea mintală.

La fel ca în cazul oricărei forme de intrigă cu o misiune, există o formulă familiară în joc și, ca și în cazul oricărei animații Disney, în special din ultimul timp, se intenționează ca la final să se atingă corzile inimii. În timp ce unele vibrații sunt un pic prea previzibile, iar scena emoțională de la sfârșit e mai curând o mângâiere, Raya și ultimul dragon este reușit în cea mai mare parte, o aventură fermecătoare, înduioșătoare pentru tineri, cea mai bună dovadă că Disney trebuie mai curând să meargă înainte, în loc să continue să privească înapoi.

Benjamin Lee, The Guardian, 2 martie