În primul rând, dă Doamne o comedie romantică cu Casey Affleck în rol principal! Se pare că în fiecare film pe care l-am văzut în ultimul timp cu acest actor bun, personajul lui se confruntă cu un fel de jale intensă. Poate că-i impactul filmului care i-a adus un Oscar, Manchester de lângă mare (Manchester By the Sea), dar nimeni nu joacă depresia mai bine decât Affleck, iar cu noul thriller psihologic Îmi aparții (Every Breath You Take), el revine în formă. Dar, de data aceasta, filmul este mai mult de senzație, mai puțin serios și mai aproape de genul de divertisment cu care Hollywood-ul a fost atât de obsedat de-a lungul anilor ’90 (poate în urma blockbusterului Atracție fatală – Fatal Attraction de la sfârșitul anilor ’80).

Îmi aparții (HBO)
Îmi aparții (HBO)

Îmi aparții pare făcut pe același calapod ca filme precum Mâna care împinge leagănul (The Hand That Rocks the Cradle), În pat cu dușmanul (Sleeping With the Enemy) și Anunț periculos (Single White Female). Philip, personajul lui Affleck este căsătorit cu Grace (Michelle Monaghan), care, după cum vedem în flashback, a supraviețuit unui accident auto oribil care i-a luat viața băiețelului ei. Familia este îndurerată și nu prea poate să treacă peste această tragedie, inclusiv fiica cea mare, Lucy (India Eisley), o adolescentă cu probleme proprii. În același timp, terapeutul Philip o tratează pe o tânără tulburată Daphne (Emily Alyn Lind) cu o litanie de probleme, inclusiv tentative de sinucidere și un iubit abuziv pe care-l pomenește la ședințe. Philip, folosind un nume generic pentru ea, îi prezintă cazul unei clase de la facultate, ca argument pentru un tratament care implică discutarea propriilor lui traume cu un pacient, lucru care nu-i pică bine decanului facultății Dr. Vanessa Fanning (Veronica Ferres).

În cele din urmă, apele par să se limpezească pentru Daphne și îi mărturisește lui Philip că scrie o carte foarte personală. Dar, după un nou incident dramatic din viața ei, care implică moartea unei prietene apropiate într-un accident de mașină în care șoferul fuge de la fața locului, îl sună pe Philip și el este de acord să o vadă a doua zi. În schimb, când a doua zi află că Daphne e moartă – un presupus suicid, încep să apară problemele, cu complicații pentru familia lui Philip, printre care apariția lui James (Sam Claflin), fratele devastat al lui Daphne, care sună la ușa lor pentru a returna o carte împrumutată de sora lui. Grace îl invită la cină și, înainte să ne dezmeticim, James se trezește îmbârligat romantic nu numai cu impresionabila Lucy, ci și (fără ca ea să știe despre seducțiile lui în lanț) cu Grace. O mare parte din film se ocupă de acest număr de jonglerie până când… ei bine, probabil vă puteți da seama, lucrurile devin riscante pentru toată lumea.

Privind întorsăturile de situație, precum și slalomul expert al lui Claflin printr-un torent de probleme feminine (și scene care îl arată pe James citind cu atenție ceva pe laptopul său), regizorul Vaughn Stein direcționează scenariul care sfidează credibilitatea, al lui David K. Murray, în ceva care seamănă remarcabil cu plauzibilitatea, în ciuda melodramei. Chiar și într-o scenă frenetică cu urmărire de mașini, care amenință să trimită întregul film în decor, cumva Stein îl menține pe drumul cel bun, pe post de distracție antrenantă pentru mase. Affleck și Monaghan sunt pro, Eisley este corespunzător confuză emoțional, iar Claflin arată o latură pe care n-a mai avut ocazia să o facă până acum în filme. Totul este foarte ingenios și potrivit pentru o seară plăcută în fața televizorului.

Pete Hammond, Deadline, 31 martie