Dwayne Johnson și Emily Blunt au un farmec incontestabil, plin de bravură, într-o aventură fantasy atât de frenetică, încât amenință să transforme idila într-un alt efect special.

În Croazieră în junglă (Jungle Cruise), o aventură Disney care demonstrează că un film bazat pe o cursă dintr-un parc tematic se poate întâmpla la fel de natural ca adaptarea unui roman, Emily Blunt joacă rolul Dr. Lily Houghton, o cercetătoare-explorator din Londra, care-i la fel de neînfricată, în felul ei sfios, ca Indiana Jones, iar Dwayne Johnson este Frank Wolff, un șarlatan afabil, căpitan de vapor fluvial, care o conduce pe Amazon, în toiul Primului Război Mondial.

Poartă o pălărie la fel ca cea a lui ​​Humphrey Bogart în Regina africană (The African Queen), iar ea poartă niște pantaloni – care, desigur, au fost inspirați de cei ai lui Katharine Hepburn. Pentru oricine suficient de în vârstă sau suficient de pasionat de filmele clasice ca să-i pese (probabil 5% din publicul potențial al acestui film), am putea spune că tachinarea reciprocă dintre cei doi i-ar evoca pe Bogart și Hepburn – sau, cel puțin, pe Michael Douglas și Kathleen Turner în Idilă pentru o piatră prețioasă (Romancing the Stone). Frank, un potlogar arțăgos, o strigă pe Lily „Nădragi” și spune glume teribile. Ea îl numește „Căpitănaș” și își dă ochii peste cap. Și, în timp ce se înțeapă unul pe altul cu aplomb și cu un strop de venin, putem să ne așezăm comod și, uneori, să avem impresia că ne uităm la o comedie romantică.

Dar este ca și cum ai viziona o comedie romantică în timp ce te dai cu montagne-russe și porți o cască VR. Croazieră în junglă este în același timp o poveste de dragoste, un film de acțiune creat pentru 4DX, un basm în stil Pirații din Caraibe (Pirates of the Caribbean), care prezintă un conchistador fantomatic (Edgar Ramirez) și complicele lui în armură, pe ale căror trupuri  mișună șerpi digitali și Dumnezeu știe ce altceva. Blunt, atrăgător de impertinentă, îl face carne de mititei pe Frank-uriașul, dar ne dă de înțeles că-i place de el oricum, iar Johnson știe cum să livreze o insultă cordială, care înțeapă totuși. Există atracție între ei, fără îndoială, dar, cumva, bravura romantică din Croazieră în junglă pare un alt efect special.

Croazieră în junglă
Croazieră în junglă

Filmul pare mai inspirat decât cele două filme recente Jumanji, pentru că îți dă senzația că ar exista o miză, iar regizorul, Jaume Collet-Serra pune totul în scenă cu o anumită îndrăzneală care te ține cu sufletul la gură. Părăsind docul din jungla braziliană unde Frank face pe P.T. Barnum pentru turiștii creduli, eroii noștri pornesc cu vaporul lui cu aburi abia navigabil, doar pentru a fi nevoiți să se ferească din calea unei torpile lansate de prințul Joachim, un megaloman teuton interpretat de Jesse Plemons cu un rânjet ostentativ. Nava intră direct în stația de andocare a lui Frank, care sare în aer de toată frumusețea.

Avem parte de o secvență turbulentă în care vaporul se deplasează spre o cascadă și una amuzantă care, pentru o clipă, ne păcălește să ne gândim că filmul va exploata stereotipul lamentabil de învechit al unui trib „primitiv” de canibali, care poartă măști în formă de craniu. (De fapt, îl ia în zeflemea.) Lily este însoțită de fratele ei, MacGregor, un dandy răsfățat care crede că nu este cină decât dacă ești îmbrăcat la patru ace. El este jucat de Jack Whitehall, într-o interpretare perfectă, care beneficiază de faptul că nu trebuie să reprime implicația că personajul este homosexual, deși ar fi putut beneficia și mai mult dacă discursul prin care își recunoaște orientarea sexuală față de Frank n-ar dansa în jurul subiectului la fel de chinuit ca vechea reprimare.

Croazieră în junglă este un film care întreabă implicit: Ce este în neregulă cu un pic de escapism de modă veche, agreabil? Răspunsul este: Absolut nimic! Iar Croazieră în junglă este de modă veche; așteptați-vă să bombardeze publicul cu un divertisment într-atât de vivace, dar trufaș, încât uneori ne-am putea dori să purtăm echipament de protecție. Lily are un vârf de săgeată mistic, pe care toată lumea îl vrea, deoarece este totemul care o va conduce la Lacrimile Lunii, un copac legendar (ca Fântâna Tinereții) cu proprietăți tămăduitoare magice. Asta sună ca o pistă falsă Disney și chiar este; la un moment dat te izbește ideea că preocuparea reală a filmului Croazieră în junglă nu este povestea de dragoste sau aventura, ci metamorfoza. Lianele cresc și se înfășoară în jurul exploratorilor istorici; un tigru înfricoșător se dovedește a fi o pisică; un personaj cheie se dovedește a avea 400 de ani; o cursă într-un parc tematic se transformă într-o poveste de dragoste și apoi o luăm de la început. Tot ce rămâne neschimbat este prețul unei cutii supradimensionate de popcorn.

Owen Gleiberman, Variety, 27 iulie