The White Lotus: Jennifer Coolidge este regina prețiozității

The White Lotus este o abatere de la rolurile ei amuzante – dar tot ne face să râdem.

Durerea nu a fost niciodată atât de spectaculos de dezaxată ca în noul serial de la HBO – The White Lotus. Amuzanta Jennifer Coolidge joacă rolul Tanya MacQuoid, o femeie care călătorește într-o stațiune havaiană divină pentru a-și reveni după pierderea mamei. Coolidge îi conferă personajului atât o sensibilitate sfâșietoare, cât și o bufonerie impasibilă, care te va face să râzi printre lacrimi. Cu o distribuție care se mândrește cu Connie Britton, Molly Shannon și Sydney Sweeney, satira socială juxtapune cu măiestrie oaspeții cu nasul pe sus care vin pe insulă, cu personalul din ce în ce mai tensionat al hotelului, pentru a demonstra că paradisul nu vă rezolvă toate problemele. De fapt, chiar s-ar putea să te tragă la fund. Jennifer Coolidge discută cu revista Marie Claire despre lista ei de dorințe, cum Ariana Grande i-a revigorat cariera și aniversarea de 20 de ani de la premiera Blonda de la drept (Legally Blonde).

Personajul tău conferă serialului un ton sumbru și excentric. Ce te-a atras la rol?
Am fost într-un film cu [creatorul The White Lotus] Mike White acum mulți ani; o jucam pe iubita lui [în Gentlemen Broncos, din 2009]. A spus că a scris [rolul Tanya] cu mine în minte. Mi s-a părut amuzant, deoarece personajul are fațete deloc măgulitoare.

Ai recunoscut vreo asemănare între tine și Tanya?
Mike conferă întotdeauna o anume credibilitate tuturor personajelor sale. Indiferența ei o poate face să nu pară atât de simpatică, deoarece este preocupată doar de sine. Dar este un personaj pentru care pierderea mamei a fost copleșitoare. Cred că Mike a știut că pierderea mamei mele m-a afectat foarte mult. Mi s-a întâmplat mult mai devreme în viață decât credeam că se va întâmpla. Iar faptul că am fost singură foarte mult [în timpul pandemiei] m-a făcut să mă confrunt cu adevărat cu unele lucruri pe care le îngropasem. Așa că a fost destul de ușor să accesez [acele emoții pentru a o interpreta pe Tanya]. Aproape că am senzația că [jucând-o] am simțit o ușurare – în privința unor aspecte pe care nu le-aș fi exprimat niciodată în propria mea viață. [Mike] te încurajează să-ți confrunți demonii și îmi amintesc că în câteva zile [de filmare], a fost un pic cam sumbru.

Cum ai ajuns la acest gen de încredere cu Mike?
Am primit un telefon de la Mike într-o zi și mi-a spus: „Mă duc în Africa. Iubitul meu nu poate veni. Și mă întrebam n-ai vrea să fii oaspetele meu?” Iar mai târziu, când citeam scenariul, mi-a trecut prin cap: Doamne, cred că Mike mă observa în călătorie. Nu-i scapă nimic. Îl văd imitându-mă și mă întreb: „Ah, nu. Asta sunt eu?” Dar nu știu dacă experiența mea cu bărbații și relațiile pe care le-am avut cu bărbații sunt chiar paralele cu ceea ce a scris [pentru Tanya].

Serialul vine după rolul din Promising Young Woman, care a fost o abatere de la rolurile obișnuite pentru tine. A fost o decizie conștientă să alegi roluri mai dramatice?
Este ciudat [pentru că], de cele mai multe ori, nu ți se oferă nimic în afară de ceea ce joci [deja]. [În mod obișnuit] interpretez aceste personaje cu sensibilitate exacerbată, pe cineva care are o personalitate imensă. Mă bucur foarte mult că sunt în [Promising Young Woman], pentru că a fost fenomenal. Dar a fost ca un accident bizar, pentru că nu asta mi se oferă de obicei. Este un dar imens ca cineva să creadă că ai putea face altceva.

În iulie se împlinesc 20 de ani de când a apărut Blonda de la drept (Legally Blonde). Două decenii mai târziu, este încă relevant. L-ai revăzut de la premieră încoace?
Revăd orice film în care joc, dar pur și simplu nu sunt în cameră când apar pe ecran. Nu mă pot vedea înregistrată. Nu vreau să-mi văd interpretarea. Dar am văzut o dată Blonda de la drept. Atât de multe femei vin la mine și îmi spun că s-au dus la facultatea de drept datorită filmului respectiv. Chiar a avut un impact. Știam atunci că așa va fi? Nu. Dar am avut presimțirea a ceva bun când îl filmam.

Ați început deja filmările la cel de-al treilea?
În fiecare săptămână cineva mă sună și-mi spune: „S-a dat undă verde. Legally Blonde 3 se va întâmpla în curând.” Dar nu se ajunge niciodată mai departe de atât.

Dacă se va întâmpla, ai vreo speranță pentru personajul tău, Paulette?
Sper că Paulette și Elle vor avea o mare aventură. Peripeții nebunești.

Vei fi și într-un film cu Jennifer Lopez, Shotgun Wedding.
Este un scenariu amuzant, dar nu știi niciodată cu adevărat cum va fi un film până ce nu-ți faci o idee la repetiții. Josh [Duhamel] și Jennifer stăteau unul lângă celălalt interpretând o scenă și, imediat, îți dai seama că există o atracție grozavă între cei doi.

Ai avut atât de multe roluri legendare. Paulette încă rezonează cu oamenii. Îmi vine în minte și rolul din Plăcintă americană (American Pie). Ai vreun personaj preferat sau unul care ți s-a părut cel mai dificil?
The White Lotus, pentru că este ceva atât de diferit. [Și] Promising Young Woman, care a avut un impact atât de important [pentru cariera mea]. De asemenea, trebuie să-i mulțumesc și lui Ariana Grande. Am primit un apel telefonic cu invitația de a apărea în videoclipul pentru „Thank U, Next” – care, cumva, m-a readus în joc. [La acea vreme] se părea că nu sunt o mulțime de roluri de film interesante, apoi a urmat videoclipul și dintr-o dată au apărut toate aceste oferte super.

Primul rol care te-a adus pe tapet, „Stifler’s mom” din Plăcintă americană, s-a întâmplat după vârsta de 30 de ani. Erai conștientă la vremea respectivă de faptul că sfidai o mulțime de standarde din industria de divertisment prin faptul că ai început să joci la acea vârstă?
Nu am o carieră tipică. Nu sunt una dintre acele persoane care să urmărească o carieră cu tot dinadinsul. Eram mult mai preocupată să am un iubit decât de cariera în actorie. Aveam niște mici reușite când încercam să obțin un rol, după care stăteam și așteptam să sune telefonul. Nu cred că am dat din coate îndeajuns de tare.

Ai impresia că trebuie să te lupți constant cu discriminarea pe motiv de vârstă în industrie?
Ei bine, [în Shotgun Wedding] sunt mama lui Josh Duhamel, dar cred că sunt cu 10 sau 11 ani mai în vârstă decât el. În realitate n-ar fi fost posibil să fiu mama lui, dar n-aveam de gând să renunț la acel job. Așa că nu mă deranjează. Vreau să fiu bunică în fiecare film? Nu. Dar dacă este un rol cu adevărat amuzant, dacă este foarte bine scris, ce mai contează?

Ce a mai rămas pe lista ta de dorințe, legat de carieră?
Vreau să fac, din nou, teatru pe Broadway. Aș vrea să fac o piesă serioasă. Mi-ar plăcea să fiu într-un film de groază. Orice e posibil.

Neha Prakash, Marie Claire, 9 iulie