Scene dintr-o căsnicie al lui Ingmar Bergman este un dans între realismul emoțional și artificiul teatral. Miniseria din 1973 urmărește un deceniu tumultuos din viața unui cuplu din clasa mijlocie răsărită, interpretat de Liv Ullman și Erland Josephson. Lucrând cu un buget minuscul, Bergman nici măcar nu a încercat o punere în scenă captivantă; totul se petrece într-un spațiu minimal mobilat, care evocă mai curând un decor scenic decât camere reale. Cu toate acestea, scenografia minimalistă scoate în relief interpretările – în special pe cea a lui Ullman, a cărei relație remarcabilă cu Bergman a inspirat proiectul. Eliberate de naturalismul cinematografic, replicile intime și pasionate ale personajelor transmit iminența sfâșietoare a teatrului live.

Scene dintr-o căsnicie (Scenes From a Marriage) de la HBO, un remake contemporan, american, cu premiera pe 13 septembrie, face referire la această estetică care spulberă iluzia. Majoritatea episoadelor încep cu unul dintre cei doi protagoniști, Oscar Isaac și Jessica Chastain, mergând pe platou, înconjurați de membrii echipei de filmare, a căror fețe acoperite de mască plasează producția în epoca Covid. Vedem că locuința personajelor centrale, Jonathan și Mira, locul unde se desfășoară marea majoritate a acțiunii, se află pe un platou de filmare. Este ca și cum scenaristul-regizor Hagai Levi (In treatment, AventuraThe Affair) s-ar auto-provoca să antreneze atât de profund telespectatorii în criza acestui cuplu, încât să uităm ceea ce tocmai ne-a comunicat despre artificialitatea sa. Această stratagemă, la fel ca serialul în ansamblu, nici nu reușește complet, nici nu eșuează total.

Când îi întâlnim pe Jonathan și Mira, ei sunt intervievați despre mariajul lor de un deceniu, aparent fericit, de o doctorandă (Sunita Mani) de la facultatea unde Jonathan predă filosofie. „Cercetez modul în care normele în evoluție, legate de gen afectează căsătoriile monogame”, explică tânăra. Este o modalitate inteligentă, chiar dacă nu tocmai subtilă, de a introduce versiunea Scenelor lui Bergman, cu dinamica genurilor inversată. În timp ce personajul lui Ullman, o avocată, are o a doua slujbă acasă: treburi casnice și îngrijirea copiilor, despre Chastain – un manager tehnic – am putea la fel de bine spune că locuiește la birou. Jumătatea masculină a cuplului lucrează în mediul universitar în ambele încarnări, dar acolo unde personajul arogant și ambițios al lui Josephson își petrece timpul liber în afara casei, profesorul introvertit al lui Isaac face cea mai mare parte a muncii casnice. (Să fie acesta o aluzie la prestigiul în declin al unei cariere în mediul academic? Este posibil!) Identitatea lui Jonathan este indisolubil legată de casă și familie; identitatea lui Mira se învârte în jurul muncii sale în afara acestei sfere.

Investiția lui disproporționată în căsătorie creează un dezechilibru, iar Scene dint-o căsnicie este povestea modului în care acel pendul al puterii, odată pus în mișcare, continuă să se balanseze între soți de ani de zile. Levi modernizează perfect scenariul, inserând iPhone-uri și Airbnb, startup-uri și Morning Pages în locurile potrivite. El este cel mai bun atunci când se abate cel mai mult și mai încrezător de conceptul lui Bergman. Alegerea de a tăia cel de-al doilea episod, cel mai slab din originalul format din șase părți, reducând versiunea HBO la cinci ore, este bună. De asemenea, este inspirată caracterizarea lui Jonathan de către Levi, drept evreu ortodox nepracticant, a cărui educație religioasă poate fi atât un obstacol, cât și o mângâiere pentru el. (De ce, însă, trecutul lui Mira este aproape complet învăluit în mister?)

Ocazional, Levi ridică probleme actuale, chiar provocatoare. La un moment dat, Mira inițiază o altercație fizică cu Jonathan; după ce ea îl lovește ceva timp, el ripostează. În ciuda tuturor discuțiilor pe care le avem în ziua de azi, ca cultură, despre violența și abuzul între partenerii intimi, situații la fel de complicate ca aceasta – certuri spontane, lupte între parteneri separați, lupte inițiate de femeie într-un cuplu heterosexual – au devenit rare pe ecran. Cei mai mulți creatori actuali de seriale preferă dilemele morale, fie tranșante, fie atât de complexe, încât durează câteva episoade de conversații agonizante pentru a fi dezvăluite. În loc să fie strident sau prescriptiv sau evident, Scene dintr-o căsnicie refuză să țină telespectatorii de mână, în timp ce aceștia își procesează disconfortul.

Însă, pentru că serialul revalorifică atât de multe de la Bergman, ar fi imposibil să nu facem comparații cu originalul, comparații care nu-l avantajează. Interpretările, la fel de importante aici ca într-o adaptare Shakespeare, sunt solide. Isaac a jucat o mulțime de nemernici aroganți, în filme precum Ex Machina și Inside Llewyn Davis; ar fi fost cât se poate de potrivit pentru un personaj asemănător lui Josephson, totuși aici radiază o blândețe care aproape îi subminează comportamentul masculin. Chastain nu este la fel de impecabilă, dar pompozitatea ei sporadică subliniază modul în care Mira își exercită întotdeauna autosuficiența și competența. Totuși, niciunul dintre staruri nu egalează nici pe departe simfonia de emoții răsunătoare, suave, tăcute ale lui Ullman.

Scene dintr-o căsnicie (Scenes From A Marriage) - HBO
Scene dintr-o căsnicie (Scenes From A Marriage) – HBO

Lipsa contextului social al Scenelor lui Bergman este încă și mai flagrantă. Difuzat în timp ce Occidentul era marcat de al doilea val al mișcării feministe, serialul de-abia menționa evenimentele de natură politică ca atare. Însă povestea lui – o femeie anterior reprimată își găsește independența exact când soțul ei, cândva prea sigur pe sine, își dă seama de limitele autonomiei sale – a rezonat cu telespectatorii din întreaga lume. În acel moment specific al istoriei, pe un fundal atât de generic încât ar fi putut fi casa oricui, personajele lui Ullman și Josephson au devenit arhetipuri. Miniseria a fost atât de influentă în Suedia, încât se spune că ar fi provocat o creștere a ratei divorțurilor.

Aproape jumătate de secol mai târziu, vremurile nu lucrează tocmai în favoarea Scene dintr-o căsnicie de la HBO. În primul rând, o pandemie, o criză economică în curs de desfășurare și o vară de evenimente meteorologice extreme, legate de încălzirea globală, cu greu ar putea să ne facă să ne pese prea mult de vicisitudinilor emoționale ale unei căsătorii burgheze. Divorțul nu este la fel de exotic în 2021 ca în 1973. Și, deși există cu siguranță cupluri care seamănă cu personajele lui Levi în zilele noastre, nu este ca și cum bărbații ar scăpa brusc de o istorie de opresiune veche de milenii de mâna femeilor. Mira este doar Mira; Jonathan este doar Jonathan.

Asta-i greu de trecut cu vederea când, în ultimii ani, am văzut atât de multe prezentări mai actuale ale cuplurilor prinse în iaduri personale, de la Poveste despre căsnicie (Marriage Story), al lui Noah Baumbach, îndatorat declarat lui Bergman, până la Master of None: Moments in Love  saga lesbiană a lui Lena Waithe și a lui Aziz Ansari, și la romanul lui Sally Rooney, devenit miniserie Oameni normali (Normal People). Dacă atât originalul Scene dintr-o căsnicie, cât și remake-ul lui Levi ar fi fost piese de teatru, noua versiune ar fi putut fi o reimaginare perfect satisfăcătoare. În schimb, este un serial TV mai bun decât media, adaptat după o capodoperă pe care încă o poți urmări din confortul căminului tău foarte delicat.

Judy Berman, Time, 4 septembrie

Scene dintr-o căsnicie (Scenes From a Marriage) are premiera la HBO, pe 13 septembrie

Advertisement