Slujba de la miezul nopții: Un studiu despre ispita credinței oarbe

Riley Flynn (Zach Gilford), un alcoolic în recuperare și fost băiat de altar ajuns ateu, se întoarce în comunitatea izolată din insula Crocket – populație: 127 persoane, în descreștere – după ce a fost eliberat din închisoare. Lucrurile iau o întorsătură ciudată, când sosește un preot misterios – părintele Paul Hill (Hamish Linklater), care pare să facă minuni.

Cu Casa bântuită (The Haunting Of Hill House) și Conacul bântuit (The Haunting Of Bly Manor), scenaristul / regizorul Mike Flanagan s-a dovedit a fi un maestru al horror-ului TV de cursă lungă. Și, deși nu are nici o legătură narativă cu oricare dintre aceste serii limitate (în ciuda faptului că au în comun mai multe fețe familiare), Slujba de la miezul nopții (Midnight Mass) cel mai recent serial al său este o titlu demn, deși potențial controversat, din canonul Flanagan.

Slujba de la miezul nopții este în primul rând o satiră bine gândită, deși ocazional prolixă, despre religie, cu romano-catolicismul supus scrutinului minuțios al creatorului serialului. Personajele sale acoperă întreaga gamă de credincioși, de la evlavioșii pioși până la atei, fără a uita de cei care urmează o cale diferită către Dumnezeu (reprezentați de șeriful musulman al orașului, interpretat de Rahul Kohli). Povestea, cel puțin inițial, se învârte în jurul modului în care fiecare răspunde la aparenta capacitate a noului lor preot (Hamish Linklater) de a vindeca afecțiuni în văzul tuturor. Este cu adevărat atingerea lui Dumnezeu sau… altceva?

Uneori, s-ar putea să doriți s-o lase mai ușor cu catehismele, în schimb să ia avânt mișculațiile supranaturale; alteori, veți fi fericiți să îmbrățișați ritmul molcom și introspecția – mai ales în timpul unui monolog deosebit de fascinant despre ceea ce se întâmplă când murim.

Serialul este, de asemenea, propria versiune distorsionată a lui Flanagan pe un element anume de mit horror. Dacă l-am specifica, ar însemna să oferim un spoiler, dar indiciile sunt oferite încă de la început și își găsesc sursa în actul Sfintei Împărtășanii: acel rit ciudat pentru necredincioși, în care azima și vinul sunt oferite ca trupul și sângele lui Hristos însuși.

Este o versiune meticuloasă, tematică și delicios de eretică a unui subgen îndrăgit, deși suferă oarecum în lumina ubicuității ei culturale. Pescarii cu frica lui Dumnezeu și uitați de Dumnezeu, din izolata și sărăcăcioasa insulă Crockett, poate nu sunt unși cu toate alifiile, dar este greu de crezut că ar putea să nu știe nimic despre o bucată de folclor atât de răspândită și atât de incapabili să pună cap la cap niște lucruri care, pentru majoritatea oamenilor, sunt al naibii de evidente.

Din fericire, distribuția lui Flanagan reușește să ne distragă atenția de la acest amănunt minor. Linklater este captivant în rolul părintelui Hill, enigmaticul făcător de minuni care se prezintă drept înlocuitor-surpriză al preotului bătrân și infirm al orașului, pe care îl vedem ultima oară pornind în pelerinaj în Țara Sfântă. Este un rol dificil de dus la bun sfârșit – atât de ușor ar fi putut aluneca înspre „înfiorător” – dar el insuflă cumva căldură și bunătate în cele mai întunecate locuri. În mod similar, Samantha Sloyan preia arhetipul credincioasei snoabe, care-și vâră nasul peste tot în oraș și reușește să fie mai puțin dezagreabilă, fără să alunece în telenovelistic.

Mike Flanagan reflectă minuțios atât asupra frescelor religioase, cât și asupra celor horror cu cea mai recentă mini-serie a lui, rezultatul fiind un spectacol pe care unii l-ar putea considera mai provocator decât cele două Hauntings. Dar, în cele din urmă, este un material captivant și o abordare nouă, interesantă a unui concept vechi.

Dan Jolin, Empire, 20 septembrie

Slujba de la miezul nopții (Midnight Mass) are premiera la Netflix, pe 24 septembrie