Nu e vreme de murit (No time to die) ultimul film al lui Daniel Craig în rolul lui James Bond, diva serviciilor secrete britanice, este un voiaj epic, cu scenariul scris de Neal Purvis, Robert Wade și cu Phoebe Waller-Bridge oferind patos, dramă, comedie prețioasă (Bond îl va numi pe M „darling” când este iritat), inimi sfâșiate, horror macabru și acțiune scandalos de ridicolă și de modă veche, într-un film care ne amintește de lumea lui Dr. No pe insula sa.

Regizorul Cary Fukunaga ne oferă toate acestea cu o vervă teribilă, iar filmul ne arată, de asemenea, un Bond romantic, un Bond devotat, un Bond care nu se teme să-și arate sentimentele, ca băiatul de zahăr care s-a dovedit a fi.

Un preludiu anxios, fantasmagoric sugerează un traumatism formativ teribil în copilăria lui Dr. Madeleine Swann (o superb de rezervată Léa Seydoux), acea figură enigmatică pe care am văzut-o în ultimul film, care se bucură acum de o escapadă romantică cu James. Dar un act șocant de violență le distruge idila, așa cum știam că o să se întâmple, iar Bond are parte de câteva cascadorii spectaculoase când se aruncă de pe un pod.

Totul are de-a face cu un plan de război biologic sinistru, numit „Heracles”, pus la cale de M (Ralph Fiennes), cu ajutorul unui om de știință renegat Obruchev (David Dencik) – dar ambii, colaboratorul înfiorător și arma sunt sustrași într-o secvență comică de acțiune absurdă, întâmplător implicând un funcționar ursuz, certăreț, interpretat în cameo de Hugh Dennis.

Atât MI6, cât și CIA îl vor pe Obruchev înapoi – dar serviciile secrete britanice nu se sinchisesc să-l implice pe Bond, care se află acum retras în Jamaica, probabil un omagiu adus casei de vacanță a lui Ian Fleming, iar M a predat statutul de 007 unui nou agent – Nomi, interpretată cu stil de Lashana Lynch.

Dar americanii – vechiul său prieten Felix Leiter (Jeffrey Wright) și un nou angajat scorțos de la Departamentul de stat, Logan Ash (Billy Magnussen) – îl conving pe Bond să rezolve el problema, pe post de freelancer și-l trimit în Cuba, unde face echipă cu un agent neantrenat: Paloma – o interpretare ingenioasă și naivă din partea lui Ana de Armas, a cărei relație cu Craig ne amintește de magnetismul lor din La cuțite (Knives Out). Scena din clubul de noapte cubanez are o nuanță cu adevărat bizară, aducându-ne un complice cu un ochi de sticlă suprarealist.

Adevărul îngrozitor este că M a permis ca „Heracles” să fie compromis de înfiorătorul Blofeld (Christoph Waltz) care este ținut de britanici în închisoarea asemănătoare cu cea a lui Hannibal Lecter, dar a reușit să regizeze acest nou plan din celula lui cu tehnologie de ultimă generație, iar acum este el însuși atacat de noul uber-ticălos – Safin, jucat cu un dispreț bosumflat de Rami Malek, un altul în galeria nesfârșită a antagoniștilor care au zămislit o obsesie personală cu Bond însuși.

Nu e vreme de murit - No Time to Die
Nu e vreme de murit – No Time to Die

Iar marele final arată că tiparul de franciză 007 este încă capabil să-i surprindă pe fani – și s-ar putea ca lumea Bond să fi împrumutat ceva din universurile Marvel și DC, cu propria lor grandoare și mister caricatural. Nu e vreme de murit este uimitor, exotic, amuzant și încrezător, și, poate cel mai important, este spectaculos: acțiune spectaculoasă, hohote de râs spectaculoase, cascadorii spectaculoase și oricât de digital ar fi fost generat și oricât de neverosimil ar fi pe alocuri, Nu e vreme de murit pare că se petrece în lumea reală, un spațiu larg și uriaș la care visăm cu toții.

Peter Bradshaw, The Guardian, 29 septembrie