Apele Nordului: Un voiaj captivant, care-ți dă fiori

Hull 1859. Chirurgul militar dezonorat Patrick Sumner (Jack O’Connell) se alătură balenierei „The Volunteer” pentru o călătorie în Arctica. Nu după mult timp, începe să aibă neînțelegeri cu o brută de harponier amoral – Drax (Collin Farrell), dar niciunul dintre ei nu cunoaște motivul ascuns care stă la baza expediției periculoase.

Cu toată întinderea albă de zăpadă din Apele Nordului (The North Water), adaptarea romanului lui Ian McGuire, de către Andrew Haigh, are o inimă neagră. Filmat la Cercul Arctic, chipurile mai la nord decât orice altă producție, serialul detaliază isprăvile unei nave de vânătoare de balene din anii 1850, cu un amestec de efecte speciale de ultimă generație, interpretări magistrale și talent cinematografic remarcabil. Dar aceasta nu este o aventură îndrăzneață, plină de fapte mărețe. În schimb, este o privire pătrunzătoare asupra întunericului din sufletul oamenilor.

La centrul serialului Apele Nordului este o bătălie a contrariilor, un visător versus un om de acțiune. Visătorul este Patrick Sumner (Jack O’Connell), un fost chirurg educat, care fuge de un trecut traumatizant din India. Omul de acțiune este Henry Drax (Colin Farrell), un maestru harponier neîmblânzit, care trăiește clipa – serialul începe cu el tăvălindu-se cu o femeie într-un hambar – și are ceva din răul masiv al lui Magwitch din „Great Expectations”. Cei doi se întâlnesc la bordul ambarcațiunii de vânătoare de balene din Yorkshire, „The Volunteer”, care se îndreaptă spre apele înghețate dintre Groenlanda și Canada, în căutarea pieilor de focă și a seului de balenă. Dar piața bunurilor de la mamiferele arctice este în declin și se pune la cale o escrocherie. Căpitanul „The Volunteer”, Brownlee (Stephen Graham, excelent ca întotdeauna), în cârdășie cu proprietarul navei, Baxter (Tom Courtenay) au un plan mârșav: să scufunde nava și să încaseze asigurarea.

Haigh montează scene cu un decor uimitor, filmează cu drone ceea ce transmite perfect fragilitatea omului în fața mediului neiertător. Dar filmul lui Haigh este fără îndoială mai interesant în interiorul navei; intră brusc în interioare întunecate, folosind prim-planuri strâmte, cu unghiuri ciudate, pentru a dezorienta.

Dincolo de narațiunea maritimă, povestea intră pe furiș și în alte genuri. Prima jumătate este o anchetă menită să descopere cine l-a sodomizat pe mus (Stephen McMillan), Sumner refuzând să-l creadă pe vinovatul evident – o scenă în care examinează prepuțul unui suspect este extrem de tensionată. Dar, pe măsură ce povestea evoluează, se dezvoltă într-o dramă axată pe lupta pentru supraviețuire; cu vânătorii de balene tocmindu-se cu inuiții, intemperiile dure și un urs care trebuie să fi luat notițe de la vizionarea The Revenant: Legenda lui Hugh Glass.

Chiar dacă ultimele două episoade nu sunt la înălțimea intensității celor anterioare, distribuția magistrală te ține implicat, în special un Farrell voluminos, folosit cu moderație, care apare fulminant  în rolul unui om fără conceptul de moralitate, și O’ Connell, care îi oferă lui Sumner – un potențial surogat fad pentru public – profunzime și complexitate. Împreună, ei ancorează acest coșciug plutitor, plin de suflete pierdute.

Chiar dacă slăbește din intensitate spre final, Apele Nordului este în mare parte un festin TV captivant, realizat cu rafinament, consolidându-l pe scenaristul-regizor Andrew Haigh drept un talent major. Uită-te la serial îmbrăcat cu cel mai gros pulover pe care-l ai.

Ian Freer, Empire, 6 septembrie

Apele Nordului (The North Water) are premiera la HBO, pe 5 noiembrie.