Dune: Denis Villeneuve despre succesul filmului și drumul spre Dune, Part Two

De la debutul său american în 2013, niciun alt regizor nu s-a impus la fel de repede ca Denis Villeneuve. De la Prizonieri (Prisoners) și Sicario: Asasinul până la Primul contact (Arrival) și Vânătorul de recompense 2049 (Blade Runner 2049), fiecare dintre filmele lui a fost întâmpinat cu aplauze din partea publicului și criticilor, precum și admirație din partea colegilor. Villeneuve, în vârstă de 54 de ani, este pus, de regulă, în aceeași categorie cu Christopher Nolan și este unul dintre puținii regizori contemporani pe care Nolan însuși i-a susținut în mod public. În 2016, toate acestea i-au deschis calea lui Villeneuve să-și împlinească un vis de-o viață: adaptarea Dune a lui Frank Herbert (1965).

Citește totul despre Dune

Un salt în timp rapid până în octombrie 2021, după amenințarea dublă a pandemiei și planului WarnerMedia de lansare pe platforma de streaming și în cinematografe în aceeași zi, filmul Dune al lui Villeneuve a avut cele mai bune încasări din cariera regizorului. Astfel, cineastul francezo-canadian a primit rapid undă verde pentru Dune: Part Two de la Legendary și Warner Bros., cu promisiunea unei ferestre de 45 de zile între lansările din cinematografe, respectiv streaming.

„Pentru mine, a fost o condiție nenegociabilă”, spune Villeneuve pentru The Hollywood Reporter. „Îmi place streamingul. Folosesc streaming tot timpul. Dar tot cred că filmele contemporane trebuie să aibă șansa lor. Toate filmele trebuie să aibă un anumit timp în cinematografe. Experiența din sala de cinema este în centrul limbajului cinematografic în opinia mea.”

Anunțul pentru Dune: Part Two a inclus și o dată a premierei pentru 20 octombrie 2023, iar Villeneuve estimează că cel mai devreme ar putea începe filmările în toamna lui 2022. (Între timp, Warner Bros. a stabilit deja o dată fermă de începere a producției, pe 18 iulie 2022.)

„Este o veste fantastică, dar este și o povară. Vestea bună este că o mare parte din muncă a fost deja făcută în ceea ce privește designul, distribuția, locațiile și scenariul”, spune Villeneuve. „Deci nu începem de la zero. Nu este o perioadă lungă de timp, dar voi încerca să fac față acestei provocări, întrucât este important pentru mine ca publicul să vadă partea a doua cât mai curând posibil. Nu este o continuare în care este un alt episod sau o altă poveste cu aceleași personaje. Are de fapt continuitate directă cu  primul film. Este a doua parte a filmului imens, uriaș pe care încerc să-l fac. Deci, cu cât mai devreme, cu atât mai bine.”

Villeneuve a pus ochii și pe un al treilea film Dune, bazat pe al doilea roman din serie, al lui Herbert:  Dune Messiah (1969).

„Dacă lucrurile merg bine cu partea a doua, aș putea lua în considerare ideea de a face… Dune Messiah. Asta ar avea noimă pentru mine”, răspunde Villeneuve când este întrebat despre planurile sale de viitor. „După aceea, cred că voi face și alte filme – să le numim filme mari, în ceea ce privește ambiția și amploarea lor. Și mai târziu, când voi fi prea obosit să fac asta, mă voi întoarce la niște proiecte mai mici. Dar deocamdată am energia să fac filme de amploare.”

Ei bine, Denis, ca să îți împrumut faimoasa expresie, îmi place profund Dune și felicitări pentru partea a doua binemeritată. Cum te simți acum după cel mai bun weekend de debut din carieră?
Ușurat. Am avut multe provocări. Pandemia. Lansarea cinematografe/streaming în aceeași zi. Au fost o mulțime de obstacole, dar să văd că oamenii au mers în număr mare la cinema, pur și simplu îmi bucură inima, sincer.

Probabil ai învățat multe în prima parte despre cum să faci cel mai bine un film Dune. Producția pentru partea a doua va fi diferită pe baza a ceea ce ai învățat din partea întâi?
În primul rând, am învățat atât de multe în partea întâi. A fost aproape ca și cum m-aș fi întors, din nou, la școala de film, un lucru care îmi place la meseria mea. Fiecare film devine o experiență de învățare imensă. Desigur, tot ce am învățat în prima parte mă va ajuta enorm în partea a doua. Una dintre provocări va fi să încerc să rămân în același stare de spirit ca în prima parte, încercând în același timp să aduc ceva nou, cinematografic. [Directorul de imagine] Greig Fraser și cu mine nu vrem să dăm impresia că doar ne repetăm, dar nu pot vorbi încă despre asta pentru că este ceva la care încă mă gândesc mult în sinea mea. De obicei, nu vorbesc atât de mult despre viitoarele proiecte care sunt lucrări masive, în desfășurare. Dune: Part Two este un copil care tocmai a fost conceput. Nu știm încă dacă este băiat sau fată. (Râde.) Ne așteaptă o mulțime de muncă dificilă, dar este incitant.

De vreme ce regizorii sunt cunoscuți ca perfecționiști, te uiți la filmele tale și-ți spui: „Pot face mai bine”?
Categoric. Este unul dintre multele lucruri care îmi alimentează creativitatea și cred că așa este pentru toată lumea. Când te uiți la ultima ta lucrare, vezi victoriile și vezi și eșecurile. Face parte din proces. Cinematografia este o formă de artă foarte complexă și sunt lucruri pe care le-am putut face la Dune pe care nu le-am reușit înainte. Așa că știu că mai am lucruri de învățat; în asta constă toată distracția. Asta-i incitant. Unul dintre lucrurile care îmi vor da energie să fac Dune: Part Two este să încerc să fac un film mai bun. Așa că nu cred că vreun regizor sau artist poate să-și privească munca și să fie total, pe deplin mulțumit. Aș vrea să pot. (Râde.)

La începuturile tale, ai făcut un scurtmetraj care implică relația ta cu gândăceii din deșert. A fost scena lui Duncan Idaho (Jason Momoa) cu gândacul un omagiu pentru tine însuți?
(Râde.) Nu sunt prea auto-referențial, dar da, poate fi un indiciu al acestei idei care vine din subconștientul meu. Este, de asemenea, un omagiu adus uneia dintre scenele mele preferate din toate timpurile din istoria filmului, o scenă din Cei șapte samurai (Seven Samurai) a lui Akira Kurosawa. Un samurai stă la baza unui copac, știind că urmează să aibă o confruntare cu niște hoți, iar scena este văzută prin ochii unui tânăr servitor care îl urmărește de la distanță. Scena transmite o tensiune imensă care vine din imobilitate și modul în care este editată. Este cinema pur. Samuraiul se uită la o floare și admiră frumusețea acelei flori, deși știe că o violență extraordinară se va abate asupra lui. Sincer, încercam doar să aduc cu umilință un omagiu, într-un mod jucăuș, unuia dintre momentele mele preferate.

Una dintre cele mai importante scene din prima parte este scena din cort, dintre Paul și Jessica, când el este îngrozit de războiul iminent care va fi purtat în numele lui. Pentru cei neinițiați, arată această scenă că nu-i vorba despre povestea tipică a „alesului”? A fi „acela” este un coșmar în multe feluri?
Frank Herbert a scris „Dune” ca un semnal de alarmă față de acele figuri mesianice, „aleșii”, acele figuri ale salvatorilor. Este vorba despre cât de periculoase pot fi astfel de figuri. Este o critică la adresa figurii mesianice. Aceasta este una dintre scenele mele preferate din film și se bazează doar pe talentul celor doi, Timothée Chalamet și Rebecca Ferguson. Acești doi actori au fost prinși în acel spațiu foarte mic cu o implozie și apoi o explozie. Deci se întâmplă multe lucruri în acea scenă. Personajul principal devine din ce în ce mai obsedat și bântuit de acele viziuni, iar apoi o înfruntă, în sfârșit, pe mama lui. Dar, în același timp, îl jelește și pe tatăl său. Deci se întâmplă o mulțime de lucruri. Este un fel de renaștere cinematografică pentru personaj, iar Timothée a susținut acolo o interpretare care încă mă emoționează de fiecare dată când văd filmul.

Am vorbit cu mulți dintre actorii tăi de-a lungul anilor și toți se străduiesc să te audă spunând acea expresie „Îmi place profund” (I deeply love it), despre o interpretare. Atunci  știu c-au făcut treabă bună. Ești conștient că ei așteaptă să spui asta acum?
Poate că este prea târziu, dar îmi este teamă să nu devin o caricatură în ceea ce privește modul în care vorbesc engleza. De-a lungul anilor, știam că am un vocabular limitat în limba engleză, dar încerc să mă perfecționez. Încerc sa învăț. Dar totuși, este ceva legat de emoții. Când sunt regizor pe platoul de filmare, adevărul este că ajung foarte aproape de vârsta de 5 sau 6 ani, dacă nu chiar de 4. (Râde.) Am o bucurie pură față de actul cinematografic, iar felul meu de a regiza actori este să renunț complet la orice tip de ego. Devin total deschis față de ei și implicat total. Așa că asta exprim de fiecare dată. Sunt conștient că ei așteaptă asta. Probabil că nu are sens și poate fi foarte repetitiv. (Râde.) Dar nu-mi pasă, sincer. Doar că simt o bucurie pură și trebuie s-o exprim pentru a alimenta actorii și creativitatea lor.

Stephen McKinley Henderson mi-a povestit întâmplarea din spatele umbreluței de soare a lui Thufir Hawat și cum l-ai întrebat dacă ar fi dispus s-o folosească în film. A mai spus că atunci a știut că ești un regizor special. Toată viața ai visat să faci filmul Dune, dar încă erai deschis la schimbări sau ajustări de ultim moment.
Aceste viziuni trebuie să evolueze. Este ceva legat de inspirația de moment, pe care încerc s-o protejez, așa cum o face orice regizor. Încerc să creez ceva nou, ceva care să aibă un fel de rezonanță vizuală sau estetică, prezență și semnificație. Încerc să aduc ceva actual pe ecran. Iar unele idei apar cu câteva secunde înainte și știi, în adâncul inimii și în intuiția ta, că este ideea potrivită. Va aduce ceva, culoare, poate. Poți face asta atunci când viziunea este foarte clară și solidă și atunci devii complet liber. De aceea pregătirea este totul. Pregătirea pentru un film precum Dune a fost foarte lungă. Au fost, desigur, acei ani în care am visat la asta, dar apoi au fost toate obstacolele legate de design. Dar am avut și timp. Am avut o perioadă frumoasă de timp pentru a crea acest proiect și încă sunt foarte recunoscător că am avut-o.

Peste 30 de ani, când vei spune familiei tale povești despre realizarea lui Dune: Part One, despre ce zi le vei spune mai întâi?
Asta-i o întrebare frumoasă. Au fost atât de multe și acesta a fost un lucru atât de singular la această experiență. Au fost noi provocări în fiecare zi. Am avut parte de provocări constante. Dar cele mai frumoase amintiri sunt probabil legate de deșert și de prezența echipei adânc în deșerturile Iordaniei și Abu Dhabi. Au fost momente prețioase și amintiri foarte importante pentru mine pe care nu pot decât, în cel mai bun caz, să le descriu. Trebuie să fi fost acolo să înțelegi pe deplin frumusețea prin care am trecut. Deci va fi cu siguranță o poveste despre deșert.

Brian Davids, The Hollywood Reporter, 28 octombrie