Televiziunea ne dă, televiziunea ne ia înapoi. Pentru acei fani ai Totul despre sex (Sex and the City) care încă sunt șocați de Scena Aceea din finalul primului episod al Și uite așa… (And Just Like That), poate că interviul de mai jos vă va ameliora durerea: Creatorul serialului, Michael Patrick King spune că pur și simplu nu ar fi putut concepe un nou capitol al Totul despre sex, fără ca Acea Scenă Șocantă să se întâmple.
Toate articolele despre Și uite așa…
ENTERTAINMENT WEEKLY: Când, în procesul de creare a Și uite așa…, ai decis că Mr. Big [Chris Noth] trebuie să părăsească scena?
MICHAEL PATRICK KING: Înainte. Adică, nu aș fi revenit dacă nu aș fi avut impulsul de a explora ideea: „este mai bine să iubești și să pierzi decât să nu iubești deloc?” pentru personajul care nu a făcut altceva decât să încerce să câștige dragostea acestei singure persoane.
M-am simțit confortabil și pentru că ADN-ul este același. Oamenii uită că Carrie nu l-a avut niciodată pe Mr. Big în serial. L-a avut pentru scurt timp – un minut sau două. Și nu-l are pe Mr. Big acum. Doar că circumstanțele sunt diferite. E mai definitiv.
Oamenii mă întreabă: „Cum ai putut să faci asta?” Ultimul voice-off din TDSx este motivul pentru care am făcut-o. Toată lumea își închipuie… atunci când ea merge pe stradă și Big spune „Vin, iubito” că acesta este finalul fericit. Și este. Dar ceea ce spune Carrie în voice-off este că cea mai semnificativă, provocatoare și iubitoare relație pe care o vei avea vreodată este cea pe care o ai cu tine însuți. Și dacă găsești pe altcineva care te vede, e fabulos. Deci, acest serial este despre relația aceea semnificativă, provocatoare și iubitoare – încercăm să dovedim teoria că ești suficient.
Tonal, Și uite așa… diferă de Totul despre sex – este mai sumbru și episoadele sunt mai lungi. Ai țintit spre o notă mai dramatică?
Este interesant pentru că oamenii au spus deja că primul episod este atât de șocant. Dar nu, ultimele două minute ale primului episod sunt atât de șocante. Restul pare la fel ca vechea franciză. Este colorat și luminos și comic și vast și plin de farmec și à la New York. Ultimele trei minute sunt sfâșietoare. Apoi, al doilea episod ar trebui să aibă acel sentiment sumbru. Am pierdut pe cineva drag. Construim o serie întreagă despre pierderea lui Carrie. Dar chiar și în acel al doilea episod, Carrie se ține tare. Și pe măsură ce timpul trece, mergi mai departe și devine din ce în ce mai ușor. Adică, n-am de gând să conduc telespectatorii într-o pădure întunecată și să-i las acolo. Nu vreau să deprim pe nimeni. Vreau să șochez oamenii. Vreau să simtă. Vreau să treacă prin diverse emoții.

Carrie a căzut pe covorul roșu și s-a ridicat, a continuat. Carrie cade și aici; Big s-a dus. Trebuie să se ridice și să continue. Și cum face asta cu ajutorul prietenilor ei este cu adevărat subiectul serialului. Pentru că din punctul meu de vedere, nimic nu este mai semnificativ decât puterea pe care o extragi de la prieteni în vremurile de restriște. Când te lovește un necaz și prietenii tăi sunt acolo pentru tine, te străfulgeră gândul: „Aha, de aceea există prietenii”. Nu sunt familia ta, dar sunt mai mult decât familia ta. Așa și cu Carrie, Miranda și Charlotte… Cu Kristin [Davis] și Cynthia [Nixon] și Sarah Jessica [Parker] este ca și cum am putea merge în orice direcție. Am vrut să mă asigur că oamenii știu că este un serial diferit, pentru că există o diferență între 35 și 55. Nu înseamnă că ai murit doar pentru că Mr. Big a murit.
Într-un interviu anterior ai vorbit despre modul în care în seria originală femeile singure la vârsta de 30 de ani erau tratate ca și cum n-ar avea „nici o valoare”. Acum, în Și uite așa…, punctul de vedere este că, dacă ești o femeie de 50 de ani, „n-ai nici o valoare”. Ce este interesant pentru tine la abordarea lui Carrie and Co. din această perspectivă?
Ei bine, îmi place un serial care are un personaj negativ, iar aici personajul negativ este societatea. Iar mie, în calitate de intrus eu însumi, îmi place să contrazic societatea. Îmi place să spun: „Aha, așa crezi? Sunt gay, așa că ar trebui să fiu invizibil? Ar trebui să mă simt prost? Ar trebui să fiu rușinat? Aha, așa crezi? OK. Atunci fii atent la ce fac cu viața mea.” Îmi place ideea că femeilor li se spune de către societate că nu au nici o valoare din cauza vârstei lor, mai ales acestor femei. Și îmi place, de asemenea, ideea de a aduce alte femei, pe care nu le-au întâlnit până acum și care să li se alăture și să scoată ce-i mai bun în ele, să le provoace ca ființe umane, dar și să le susțină.
Dacă te uiți la televizor, poți avea 30 de ani, dar nu peste mult timp trebuie să fii pensionară și să joci o bunică. Am prietene actrițe care la 50 de ani trebuie să accepte roluri de bunică.
Și apoi avem aceste trei actrițe uimitoare. Charlotte spune: „Am 55 de ani”. Miranda spune: „Am 55 de ani”. Nu ne ascundem după tufiș. Dimpotrivă, e ca și cum am spune: „Ia să văd, mai aveți ceva de zis?” Spunem adevărul. Avem 55 de ani. Nu ne este rușine. Suntem nemăritate, nu ne este rușine. Același ADN.
Scena din primul episod, în care Carrie și Miranda vorbesc despre cât de dor le este de Samantha a fost cu adevărat emoționantă. E ca și cum ai lăsa o portiță deschisă pentru revenirea lui Kim Cattrall. Este adevărat?
Nu. Carrie și Miranda vorbesc despre prietenia lor și cât de ciudat este că nu sunt împreună pentru totdeauna. Nu este o aluzie la revenirea lui Kim Cattrall. Samantha locuiește la Londra. Carrie, Miranda, Charlotte și Samantha s-au despărțit. Deci, este vorba despre faptul că toată lumea credea că prietenia dintre ele era pentru totdeauna. Publicul a crezut că acea prietenie este pentru totdeauna, la fel și personajele principale. Încercăm să oglindim acel sentiment, dar nu este o invitație. Nu este decât un punct în scenariu.
La final, ce părere ai despre declarația companiei Peloton despre moartea lui Mr. Big?
Ce a declarat Peloton?
Practic au spus: „Probabil bicicleta Peloton l-a menținut în viață pe Big, mai mult decât ar fi trăit altfel”.
Asta-i adevărat [râde cu poftă]. Excelent! Era într-o formă grozavă. Mr. Big avea un istoric de probleme cardiace în serial. Chiar apare asta în serial. Ei bine, sunt formidabili.
Kristen Baldwin, Entertainment Weekly, 10 decembrie
Gata, m-a convins, mă uit! Am zis!
LikeLike
Dacă ai văzut primul calup Sex and the City, te anunț că-i la fel de nostim, tipele sunt elegante… ne mai clătim și noi ochii. Pe mine mă amuză noul serial, intenționez să-l urmăresc.
LikeLiked by 2 people
Societatea ca personaj negativ mi se pare o premisa foarte desteapta. Cred ca ii va asigura noii serii un success.
Ma bucur sa citesc depre Carrie ca a invatat lectia – si isi e de ajuns.
Acum chiar ca vreau sa il vad 🙂
LikeLike
Și mie mi-a plăcut viziunea tipului ăstuia. Dar dacă Carrie a învățat lecția și nu pleacă la vânătoare de bărbați… asta rămâne de văzut. Deocamdată s-au difuzat doar 2 episoade. Dar serialul e vesel așa cum probabil îți amintești Sex and the City. Așa că merită să-i acorzi 40 min în câteva seri.
LikeLiked by 1 person
Frumos interviu! Și m-a hotărât să încep cu seria aceasta. ❤
LikeLike
Dacă ai văzut ceva din prima serie o să-ți amintești de personajele prinicpale. Sunt o grămadă de nou-veniți, care sunt noi și pentru mine așa că-i vom cunoaște împreună. 🙂
LikeLiked by 1 person
Niciodata nu vor fi impacati cu sine oamenii care nu stiu sa imbatranasca – si vor sa fie la 50, 60 de ani ca la 20, 30 de ani, si sa faca ceea ce faceau atunci s.a.m.d. Tipele din film probabil ca asta vor arata: ca stiu sa imbatraneasca frumos. Bravo lor.
Suna hazliu ce declara intervievatul la un moment dat: “incercam sa dovedim teoria ca esti suficient”. 😀 Hm-hm.
Mi se pare aiurea afirmatia ca unele actrite trebuie (accent pe trebuie) sa accepte roluri de bunica. Nu trebuie, dar aleg s-o faca pentru ca altceva nu li se mai potriveste, probabil, si ele iubesc lumina rampei si/sau au nevoie de bani. Sandra Bullock n-a “trebuit” sa accepte rol de bunica, si a trecut de 50 de ani.
Zic si io… 🙂
LikeLike
Recunosc că am fost un fan al serialului, dar acum mi-a trecut. Nu știu de ce, dar mi se întâmplă cu multe alte producții, în timp. Cer iertare!
LikeLike
Jo, ai schimbat cumva in profilul tau WordPress link-ul spre blogul tau? Cel care apare cu poa de Gravatar. Daca dau click pe el nu ma mai aduce la blogul tau.
LikeLike
Patricia, din păcate nu înțeleg neam ce mă întrebi. Teoretic n-am schimbat nimic. Practic… poate am apăsat pe ceva din greșeală. 😦 Și așa nu mă citea nimeni, dacă acum te pierd și pe tine… 😦 Poate au schimbat cei de la WP ceva.
LikeLiked by 1 person
Nu ma pieri ca eu primesc stiri prin email.
iceam: daca dai click pe “Jo” de langa comentariile tle te duce la
https://wordpress.com/home/filmserial.home.blog
Ar trebui sa te duca la
https://filmserial.home.blog/
Vezi diferenta?
Go to WordPress – My Site – Account Settings si verifica ce link e ;a “web address”.
Vroiam sa iti urez o saptamana frumoasa inainte de Craciun! Cu filme bune, cati frumoase, ciocolata calda / cafea si plimbari prin aer liber, ca imi amintesc ca iti plac 🙂
LikeLike
Site address: filmserial.home.blog văd că e bine. Imi pare rău că sunt probleme. Chiar nu știu ce s-a întâmplat… 😦
LikeLike
PS Mulțumesc pentru urări. ❤️ Chiar imi plac plimbările, indiferent de anotimp. Iti urez la randu-mi multa sanatate, inspiratie si bucurii de la copii. Dar ne mai auzim până de Crăciun / Anul Nou…
LikeLike